852 matches
-
din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă vânatul. I se păru că și călăuza lor ciulește ure chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră și niște vreascuri și Bertha Începu să plângă de frică. — Sunt zgomotele obișnuite ale pădurii, nu trebuie să vă faceți griji. În curând suntem la mânăstire, spuse fratele Gregor când fetele Îi cerură să se oprească. Într-adevăr, În scurtă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se pună pe foc, chiar dacă sunt uzate fusul, făcălețul, linguroiul, căci s ar îmbolnăvi copiii și animalele de le lângă casă. Nimănui nu era voie să se dea de pomană peste prag sau peste fereastră, că era semn rău. Când trosnesc prea tare lemnele pe foc, se buchisește cu vătrarul lemnul, să se mai domolească dușmanul. Când pornești la lucru să fie lunea, prima zi a săptămânii, căci astfel îți va merge bine tot timpul. Dacă coboară vreun păianjen în față
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
naționalismului: „să ia aminte rahiticii intelectului strânși în țarcurile democrației comunizante: nu cu zeama roză a conferințelor politice ori cumpăna muiată în cerneala de boz a indiferenței se pregătesc marile transformări“. El însuși devine profet: „Sunt semne. Încheieturile lumii vechi trosnesc de pretutindeni. Oamenii lumii care se duce au ochii rătăciți: dezorientarea le trece pe dinaintea vederii jucăușe ca-n apa morților. Din străfundurile vieții naționale, acolo de unde fierbe plămada rosturilor viitoare, pornește către suprafață clocot surd, purtător de amenințare.“ Și mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să-mi vindec mizantropia și spleenul, să adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un loc pe rîndul din mijloc, în capătul din fund. Conspectam Anarhismul poetic de Const. I. Emilian. Se făcuse ora 9, dar, ca ăla venit din provincie, voiam să folosesc și minutele rămase pînă la închidere. Cînd a început să trosnească clădirea și să zăngăne geamurile, n-am realizat ce se întîmplă. Cei din prima parte a sălii au zbughit-o, instinctiv, spre ieșire. Rămas singur, am luat-o și eu la fugă. În timp ce eram pe la mijloc, s-a întrerupt lumina
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne-a transportat pe noi pe malul celălalt, nu există cuvântul potrivit în vocabular: Era o ,,chestie” care se deplasa pe apă! Oamenii îi spuneau bac, dar era o improvizație grosolană și rudimentară, alcătuită din niște fiare și scânduri care trosneau îngrozitor sub greutatea mașinii. Mărturisesc că mi-a fost teamă. Viteza cu care ne deplasam era destul de mare pentru o cutie de fier. Fumul ne crea unele probleme de vizibilitate, încolo, a fost ok! Am răsuflat ușurat când am ajuns
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bubuit răsună în urma noastră și auzirăm bine șuierul unui obuz, care zburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbând cârma într-un bord, ca să fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni în arboradă ; catargul din provă trosni, prăvălindu-se pe punte. Pânzele întinse și toate frânghiile încurcate, care căzuseră umplând puntea, ne strângeau dedesubt, fără a mai putea face vreo mișcare. Ne zbătam ca muștele prinse în rețeaua painjinului, când ne-a cules englezul. După ce ne-a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam circa 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia să aterizez drept înainte, dar pădurea seculară era deja sub noi, deci trebuia să consider vârfurile
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam cca. 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia să aterizez drept înainte, dar pădurea seculară era deja sub noi, deci trebuia să consider vârfurile
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe a celorlalte „tovarășe“ erau tot ce-i mai făcea să se simtă persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului. Trecând pe lângă ușile întredeschise ale celorlalte săli de clasă, auzeam bețele lovind și trosnind și copiii plângând. În ce mă privește, și directoarea, și colegele mele educatoare, careadministrau cu regularitate bătăi, dar poate încămai mult copiii care tânjeau să plângă pe săturate- cu toții socoteau că sunt incapabilă dintr-unul și același motiv: unii pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vag asiatică e prea subțire și prețioasă ca să susțină atmosfera de disperare universală creată de imagini. Mi s-ar putea răspunde că și Crash (cu care Babel are în comun aspirațiile globalizante și numărul mare de nominalizări la Oscar) își trosnea personajele cu coincidențe și nenorociri ca să-și afirme mai răspicat concepția despre lume și viață și că Babel, dacă o face, o face mai subtil răsfirînd nenorocirile pe o ață mai fină, conform unui model care se lasă mai greu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noi. Tot cu bou-vagonul, am traversat țara, două nopți și o zi, până la Calarași, în inima vestitului Bărăgan, ultima destinație a garniturii noastre. Nici nu-i bine de amintit, că te prinde frigul sfârșitului de novembrie, cu ger de-ți trosnesc urechile.Dar să le lăsăm pe toate astea că dacă citesc cei mai vechi,se regăsesc în aceste momente și vor avea emoții urâte, neplăcute. Să facem un salt în timp și să ajungem la anii de pensie, în 2007-2008
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pleacă să caute un local mai vesel, unde să stea până la ziuă, căci nu vrea să se culce în seara aceasta. VITALIE CIOBANU: Hell Hunt, în estonă, înseamnă „Lupul gentilom”. Data trecută când vizitasem localul, citez: „era un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu, căldura însuflețea pereții. De undeva de la subsol, răzbăteau valuri de muzică violentă amestecate cu hohotele de râs ale clientelei... Pe o scară, aproape de ușa de la intrare, dispar la subsol chelnerii aferați, cu câte șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
imaginea satului văzut de sus, biserica își face simțită prezența mai ales prin sunet: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 78. Atunci când este vorba de cimitir și biserică, totul este simbol și sugestie, ca la Mallarmé: Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/ Și străveziul demon prin aer când să treacă,/ Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale/ De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale79. De altfel, întreaga atmosferă care înconjoară biserica este bizară și de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte-o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se lasé seară, rémîn numai educatoarele tinere pe bancé, la mésuțé și se aprind becurile albe-albéstrii și tremuré. Se duse dupé casé, prin vie, În aluniș. Célcé pe o grémadé de hripcé uscaté, atent sé nu alunece În rîpé. Hripca trosni și el se prinse cu mînă de o creangé de corn și piciorul i se adînci În hripcé. O daté la cîțiva ani, Nicolai Arsenievici curéța via, iar hripca o aruncă În rîpé. Dupé ce se sprijini mai bine, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rîzi? Ce-i de râs aicea? - - Bine, Haidem! Era o noapte frumoasă, lună, un ger aspru fără pic de vânt. Ninsoarea se lăsase pe garduri și zaplazuri de - amândouă părțile ulicioarei. Zapada încarcase crengile de copaci și acoperămintele caselor. Ghețușul trosnea sub pași și el trecea cu dânsa de braț... ea în scurteică cu guler de blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei, lumina lunei albea încă zapada încărcată pe crenge de copaci și pe zaplazuri, ca pe niște bulgări de bumbac, și pe strada înghețată de trosnea sub pași trecea el de braț cu dânsa el în palton cu gulerul dat în sus, ea în scurteică de blană, roșie la față de frig, capișonul ei de lână lasa să se vadă fruntea, astă frunte albă încadrată de un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dumnezeu? - Ea! zise el și, strîngîndu-mă la el, apăsîndu-mi capul de pieptul său, cu niște sughițuri disperate - vino, zise, vino cu mine... te rog! {EminescuOpVII 189} Mi-aruncai o haină mai caldă și ieșii cu el. Era ger. Pașii noștri trosneau pe zapada înghețată - și noi zburam alături pe stradele orașului: eu învelit și cu fața înfundată în manta, el, țiind fața în dreptul zapadei ce izbea ca acele, rece. Sufla un vânt cumplit. Din când în când treceam pe lângă o lampă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mă repezii spre ușă... dar mă-ntorsei în prag și-o priveam răpit cum nalta și subțirea ei statură sta ca răzemată c-o mână de piano, privind în urma mea. Încă o privire și-am ieșit, căci auzeam pașii bătrânului trosnind pe din fața casei, pe cărările înghețate ale bătăturei. Ieșii pe din dos și, trecând prin grădină, sărind gardul, am trecut ca purtat de vânt peste câmpie, fericit și aprins... și intrând în chilia mea cea umilită, mă simțeam fericit ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fetele cu oale și donițe în amândouă mînile, boii trăgeau încet în jug și carul scârțâia, iar românul ce mergea alături cu ei și pocnea din bici își țipa eternul său hăis, ho!... Ascuns în maluri dormea Murășul, pe el trosnea de căruțe podul de luntri, pe care-l trecui și eu... De departe se vedeau munții mei natali, uriași bătrâni cu frunțile de piatră spărgând nourii și luminând țepeni, suri și slabi asupra lor. Una câte una se - aprindeau stelele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământului. Buciumele sunau din vârfuri astfel încît ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și suna a moartea lumei. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi roșii, câte unul pe o frunte de deal. Codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă, stelele și luna erau mai palide-n cer, cerul însuși părea mai sur. Era unul din acele spectacole mărețe, din acele tablouri uriașe pe care numai Dumnezeu le poate zugrăfi pe tabla întinsă* a lumei înaintea ochilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]