844 matches
-
în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. Aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
toată ziua, chiar și 2 pachet. Acum, fără grija banilor... Uneori îl apuca jocul. Dansa de-i ziceai că se înalță la cer și moare. Bătea picioarele cu amândouă mâinile în timp ce acestea se mișcau ritmat. Cânta hîrșâit, întotdeauna fără versuri, trosnind din degete pentru a ține tempoul. Chiuia hoții de sminteala lui. Băteau din palme și aplecați spre pământ executând bucata împreună cu bătrânul. Era o adâncire spre limitele trăirilor lor. Era o transfigurare pe care oamenii din afara închisorii nu ar fi
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
în odaie, aparat de frigul iernii, poetul burgului Bacău din țara mea România, unde zăpadă se așterne curând în straturi mari: „Te uita cum ninge decembre.../ Spre geamuri, iubito, privește -/ Mai spune s-aducă jăratec/ și focul s-aud cum trosnește./ Și mâna fotoliul spre sobă,/ La horn să ascult vijelia,/ Sau zilele mele - totuna -/ Aș vrea să le-nvaț simfonia./ Mai spune s-aducă și ceaiul,/ Și vino și tu mai aproape, -/ Citește-mi ceva de la poluri,/ Și ningă... zăpadă ne
2016 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374353_a_375682]
-
Pâinea s-a uscat în globul cuvântului prea rostit de oameni. În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra flămândă... Referință Bibliografică: pâine de grâu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
lui slavă“, iar viitorul “se naște” cu “șuvoiul său de vise”. (Călătorind în timp) Între natură și starea sufletească a poetei se realizează un necesar paralelism: „toamnă.../ din searbăda mea viață“, “răvașul nopții din visurile-mi sloi”, „mă doare anotimpul”, „trosnește-n mine seva rănitelor păduri“, „resimt încătușarea nostalgicei naturi”, „ploaia din iluziile mele“, „colindat de curcubeie ni-e al inimii solstițiu“, „în albul ireal se-adună gânduri“, „aș lovi la tâmple cerul cu tăceri înșelătoare“. Într-o astfel de atmosferă
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
for futures offerings. *** MIJLOCUL IERNII Suntem închiși într-un congelator gigantic. Frunzele sunt cristalizate cu gheață. Salciile îmbobocite se retrag și se ghemuiesc în moliciunea lor. Crengile brazilor sunt pulverizate cu alb cum e un pom de Crăciun. Gerul ascuțit trosnind pocnind ne-a prins în mâinile sale. (1978) MIDWINTER We are enclosed în a giant deepfreeze. The leaves are crystalized with ice. Pussy willows, busting into bud, retreat and curl into their softness. The boughs of conifers are sprayed with
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de DOROTHY WHAREHOKA în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373981_a_375310]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
întunericul, automatismele câștigate într-o viață ne fac să întindem inutil mâna spre întrerupător, să dorim deschiderea televizorului, să dorim internetul, să punem rufele la spălat în virtutea inerției, să avem nostalgia zgomotului aparatelor casnice... Liniștea cuprinde însă totul, auzim lemnele trosnind în sobă, cocoșii cântând, vântul bătând, ne auzim gândurile în cap, bătăile inimii, ne auzim unii pe alții mai tare și mai clar, avem timp să citim o carte la lumina unei lumânări sau lanterne, percepem clipele nopții și ale
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
priponiți În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți, Coșul în hambar stă frumos la pândă, Nu e încă vremea...sita e flămândă. O furnică cară un grăunte mare Nici nu mai cârtește, spatele o doare, Dar aude biciul iernii cum trosnește... Norii plini de fumuri scriind o poveste... Greierele cânta. El trăiește clipa! - Ce atâta grabă? Iar cară furnica? Cântecul o să-i fie poate adăpost În viață să-și facă prin acesta rost! Clipelor expuse Tu le-ai dat culoare, Până
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
la liman. Cu o smuncitură a corpului Baraba făcu însă o tracțiune cu amândouă brațele strângând din pumnii care erau prinși în fisura salvatoare. Sacul pendulă din nou în partea dreaptă iar el urlă de durere când încheieturile brațelor îi trosniră. Una dintre mâini îi alunecă din fisură și corpul pendulând se izbi de perete lovindu-se la cap. Sacul se desprinse din șoc și luă drumul adâncului. Lovit grav la cap Baraba întâlni cu unul din picioare o mică treaptă
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011. Privesc scena cu un surâs dureros și târziu înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare, lacome totuși noi iubim viața și moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
de bastonul cel port umil ajutând lumea să treacă prin altă ... Citește mai mult Privesc scena cu un surâs dureros și târziuînecat în parfumuri sordide, înăbușitoare, lacometotuși noi iubim viața și moartea în egală măsură.La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar firul neiertător ce leagă lumile,șiroind eliptic printre sânii tăi neatinșide scorburile judecății de apoi,devastează
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
către ele lipesc buzele de asfaltul unui port în care pare-se povestea copilăriei naivității ei nu mai are loc filele s-au terminat demult. cântecul a orbit tăcerea dansează cu lacrimile copilei de pământ se scaldă și goliciunea ei trosnește ca un lemn după secunda aruncării în foc totul crapă în jurul meu. citesc flămândă literele sensurile mă înghit singure este o simbioză între noi ele cresc în mine ca un aluat bine dospit eu scad prin ele crescând ca o
ÎNTREB PIETRELE ŞI NĂVOADELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372917_a_374246]
-
Toate Articolele Autorului În fiecare om e-un copăcel Ce-a jinduit cândva și el să zboare Ei, tu și eu, noi toți suntem la fel: Atingem cerul numai în visare. Dar vine timpul când, în mod fatal, Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc Sub vreun topor ce mușcă ilegal, Copac sărman ce n-ai pe lume loc... Din falnicul stejar ce până ieri Sta neclintit în vânt de miazănoapte Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri Și trei scântei care
SCÂNTEI ÎN NOAPTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372941_a_374270]
-
chipul blând și înțelege, Că minunea ce se-ntâmplă lui în toate-i datorează... Sfântul lin spre el coboară, fruntea-ncet el i-o atinge, Cu-a lui mână sfântă-atinge candela ce luminează... Într-o sobă humuită focul arde și trosnește, Liniștiți, pe două paturi doarme-o mamă cu copiii, Din icoana din perete Sfântul Niculai privește, Și în ghete le va pune peste noapte, jucării... 29 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ... Citește mai mult Ce urât e-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit,Copacii triști și mohorâți de peste dealuriSe lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi.O nouă răsuflare rece iarna-și trimite,Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute,Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți,Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți.Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitateOstilităților ce au gesturi necontrolate,Până-mprejur armistițiul se instalează,Iarna puterea absolută și-o demonstrează.Ca un tunet în ... XXVI. SUNT UN EU, de Irina Bbota, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
toamna când îi părăsesc frunzele tot așa cum îi lasă pe bătrâni feciorii și pleacă în țările calde nu ești poet dacă nu vezi în oglinda cerului umbra ce îmbrățișează pământul și sărută izvoarele nu ești poet dacă nu auzi cum trosnește și geme în foc inima copacului plângându-și cenușa din mâna cu care vei scrie în iarna vieții tale testamentul spre dulcea împăcare între prieteni și dușmani nu ești poet dacă nu atingi cerul cu trei degete înmuiate în verde
NU EŞTI POET... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345956_a_347285]
-
M-a cuprins un fel de teamă și am fugit. Începuse să se lumineze. Nu știu dacă m-a auzit. Cu siguranță că n-o interesa nimic, n-a întors capul nici măcar când crengile uscate pe care călcam în grabă trosneau sub pașii mei. De pe coama dealului am văzut-o urcându-se în mașină și plecând... Eu rămânând cu imagina unei femei care venise acolo special pentru a-l omorî pe Tudor Cristache. - L-am omorât, Mihai?! De ce oare? se tângui
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
lumea necunoscută, vine din lumea începutului zămislirii noastre spirituale și vom ști așadar unde se va duce: acolo unde se vor duce cântăreții. Cât timp îi vom avea în inimă, vom avea cântecul în noi! Dacă am ajuns să ne trosnească glia din încheieturi, să fumege morbid, spre a nu ne devasta și cerul sufletului, avem nevoie de cântecul Danielei Condurache. Fără el existăm, dar nu trăim. Numai o nevolnicie ne poate înstrăina de muzica populară și numai o infirmitate nu
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
pătrunde in sânge, acționează ca o supapă a gândului ... pompează prin vene, încălzește inima și urcă spre creier. Explozia de scântei inundă centrul vital. Te privești în ochi.. În jurul tău flăcări se ivesc pe rând, ard si mistuie negura. Zidurile trosnesc, vârtejul ridicat de nicăieri te smulge, te absoarbe nesățios. Liniște deplină ... În spate se întinde tunelul nesfârșit, ca un subsol din clădirile vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te întorci cu
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
visul meu de iubire transformat în lacrimi, palma nemiloasă cu care m-a lovit destinul într-o iarnă încrâncenată!” Adormi într-un târziu epuizată de lacrimi și deznădejde. Când se trezi, se afla într-o casă călduroasă în care lemnul trosnea cu putere sub flacăra focului, iar aerul încăperii cald voia parcă să se întreacă cu gerul de afară. După ce se dezmetici, i se explică cum a fost găsită, cum acele lacrimi ce au curs din ochii săi au continuat să
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri mute, prefăcute-n cuvânt
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]