1,978 matches
-
furioasă, spumegând, Își arunc-afar chiriașii, Scoici, meduze, peștișori, Cerul plumbuit suspină, Când l-auzi, te prind fiori! Picurii veniți din slavă, Cad în ropote pe glie, În copacii prinși de gripă, Nu mai este veselie, Câte-o vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din el
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
prin urâte vorbe din acesta, cum în sine, nici copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul și vesta. 21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie, tobele strănută și tușesc, pianul mă mângâie blând, chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie de toți și de toate, ascultându-mă, viața mi-o petrec din când în când. 22. Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina, întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Ramona tuși încurcată, coborându-și privirea spre țigara care fumega în scrumieră. Se simțea vinovată pentru fantasmele ei. În secret știa că își dorea să-l seducă pe profesor, dar mai știa și era din ce în ce mai convinsă, că nu va putea face aceasta
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
sursă mass-media, își continuă perorația senatorul. Deci, există viruși foarte periculoși pentru organismul uman, cum ar fi gripa porcină... - Ai dreptate, am un purceluș care strănută ori de câte ori sosește în sat un domn parfumat, așa ca tine! - ...gripa aviară... - De, avioane tușind n-am auzit... Mai trec unele pe deasupra lăsând o dâră de fum. - ...și boala vacii nebune. - Nu-i bai! Asta-i la noi de când lumea! E un obicei încetățenit din tată-n fiu să rostești când o pui la jug
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă și mohorâtă. Deodată, la miezul nopții, de la poartă răzbate un strigăt: - Pătrule!... Pătrule!... Tânăra familie plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de două ori de se zguduiră pereții și geamurile de la ferestre: - Pătrule!... Trezește-te, bre, odată!... Pătrule!... Prin somn bărbatul auzi chemarea și dintr-o dată deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se brusc, se trezi pe podea. Zgomotul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
regal care însoțea această reprezentație. Concertmaistrul se ridică și cere tonul celui de la oboi. Toată orchestra își acordează instrumentele la acest sunet. Urmează câteva momente de liniște. Se mai aud doar câteva zgomote din sală: un scârțâit de scaun, cineva tușește înfundat în dreapta ei, o ușă se închide cu un sunet estompat. Apare apoi dirijorul, parcă alergând spre podiumul său, cu un entuziasm care aduce zâmbete pe fețele spectatorilor. Se înclină, sprijinindu-se de bara atașată podiumului, iar ținuta sa impune
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
aceea, bolnavul a băut-o cu înghițituri mici, parcă voia să-i simtă aromele. -Sărut mâna! Mă simt bine, plec la birou. Femeia a pus mâna pe fruntea lui, atunci a văzut că avea febră, dintr-o dată a început să tușească, o tuse rea, seacă, convulsivă, care-l făcea pe Florea să se înconvoaie și să se înece. -Nu pleci nicăieri, sun la„Salvare”, ești foarte bolnav. Unde este termometrul? -Vezi în sertarul de sus de la noptieră, bărbatul vorbea greu, accesele
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
pe de rost. A exclamat încântat: „ce copii cuminți și silitori!”. Zâmbind satisfăcut, ne-a spus: - Mâinile la spate și fiți atenți la ce scriu pe tablă! Vă închipuiți că ne-a stârnit curiozitatea. Eram numai ochi și urechi. A tușit în pumni și ne-a mai spus: - Mai întâi, cinci minute să vă uitați cu atenție pe harta Europei de pe perete și să încercați memorarea conturului ei. Toți am holbat ochii la hartă. După câteva minute: - Ei, ați reținut? - Daa
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ședință fulger ... Se îneacă ... deoarece s‑au întâmplat niște evenimente neprevăzute... Rumoare în sală. Nu vă neliniștiți! Totul este sub control! Organele de partid și de stat au luat toate măsurile pentru ca ordinea și liniștea să domnească la toate nivelurile. Tușește nervos! Aveți grijă ca și la comunele pe care le conduceți să fie totul sub control. Nu părăsiți sediile.! Faceți de gardă prin rotație, împreună cu secretarul cu propaganda, cu vicepreședintele și cu secretarii de comitet de partid de la cele două
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
și din cuvinte de neînțeles. Se lipea de el cu o vibrație stranie, ca și când ar fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le erau locurile, după rang și după felul cum se raportaseră la domnia anterioară, Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină, dragă! - șopti nervoasă, din dreapta, Ruxăndrița. Ca prin minune Sima-Vodă se opri, reveni la verticală și-și mângâie barba. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hanului. Piațeta era pustie: doar pe treptele hanului se vedea șezând și ținându-și capul în palme un om; după haine, părea a fi chiar hangiul. Când se apropiară băgară de seamă că omul plângea de ți se rupea sufletul. Tușind stânjenit, Metodiu zise: — Ave, homine! Morituri te salutant! — Proșe pane - răspunse hangiul, ștergându-și lacrimile și ridicându-se. Vru să suie treptele spre intrare, dar un nou acces de plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suportă să apară pe ușă. Odată, pe când trăia Potoțki, a ieșit din sobă. — Alte vremuri - zise pan Bijinski. E mare mizerie în pivniță - completă el, arătând spre pat. Piotr ăsta nu mai face nimic. — Pe anumite porțiuni - spuse Metodiu, după ce tuși ușor - sunt de acord cu dumneavoastră: căsătoria este o teorie care tânjește după practică, o forma mentis bâjbâind după o forma corporis. — Iar în privința corpului stăm rău - spuse Bijinski. Malgorzata, ca să nu vorbesc cu păcat, e o fată sănătoasă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fân mărturiseau belșugul acelor ținuturi. Ivirea lor tinerească din cadrul ușii, ca doi copii neastâmpărați care veneau de la o neastâmpărată, îndelungată hârjoană, fu atât de fermecătoare, încât doamna Potoțki bătu veselă din palme: — Dragii mei copii! zise ea încântată. Pan Bijinski tuși discret, atrăgându-i atenția că nu e cazul. — Ne-am jucat puțin pe-afară, mamă! - zise volubil Zbignew, înaintând un pas, doi, trei. I-am arătat unde o să facem noile pătule. — Foarte bine, dragul mamii - spuse zâmbind doamna Potoțki. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tătarii, pe o porțiune destul de întinsă - zise Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza în oi, dar le-am tuns cu tata și ne-am scos pârleala. Zbignew tuși stânjenit, iar pan Bijinski se uita triumfător spre doamna Potoțki, ca și cum ar fî vrut să-i spună: „Ei, vezi cum se exprimă noră-ta?”. — într-adevăr - zise Metodiu, voind să treacă peste momentul jenant - trăim vremuri grele. Episodul 126 îNVĂȚĂTURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de elementara perdea mărturisită prin ochii brusc și voit ațâțători ai femeii le reaminti comesenilor, cu excepția bătrânelului ce trecuse de mult în lumea celor foarte senini, că sunt urmașii lui Adam. Primul care reacționa fu tocmai Tresoro. — Păi - zise el tușind fără motiv - fiindcă tot nu mai avem ce aștepta dinspre partea mâncării, eu zic că ne putem ridica. Deși s-ar putea crede că vreau să fac o glumă proastă, spun totuși, cu inima grea „să ne fie de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu domniile-lor de jugul amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime - spuse cardinalul - n-aș îndrăzni a tulbura binemeritata tihnă a sfințeniei voastre dacă părintele Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le tulbura, nu-i stătea gura o clipă și nici treabă nu făcea. în fața mea nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]