1,997 matches
-
său, arătându-l din cap până-n picioare: Dar ceea ce vreau să-ți spun e că aceste uniforme de camuflaj s-ar putea să fie foarte practice în junglă, dar aici verdele ne trădează de la kilometri distanță, pentru că nu există o tufă cât vezi cu ochii și devenim o țintă perfectă pentru niște tipi care au faima că nimeresc tot ce ochesc. — Ai dreptate. Sigur că am! Și mai e ceva... Când văd cum omoară un tovarăș de-al meu în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un trup aproape imaterial plutind Într-un cerc de lumină. Și bucuria din somn cu vizitatori extratereștri, fața verzuie a tatei și bunicii și unchii și printre tufele de iasomie șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur, după care au tânjit nepricopsiții ăia, și că bărbații se apucau unii pe alții de acolo unde ea, ca fată mare, nici nu ar pune mâna, ptiu, și că-și taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Încercă să se oprească din fugă dar călcă pe ceva moale și se dezechilibră, căzând la pământ. Lanterna îi scăpase din mână, rostogolindu-se undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se face pielea de găină pe brațe, așa încât mări pasul ca să mai pună sângele în mișcare. Cei doi mergeau pe marginea unei viroage adânci care cobora de undeva dinspre vârf ca un deget uriaș întins pe pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică crescute printre bolovanii înghesuiți în vale, atunci când ploua pe acolo se forma un torent. Cristi căuta un loc pe unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta, era conștient că tufele dese îi împiedecau vizibili tatea. De după fiecare colț îl putea pândi agresorul. Având în vedere sălbăticia locurilor, mai era și pericolul de a se întâlni cu vreun animal sălbatic. Acesta era ultimul lucru pe care și-l putea dori, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cît Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu-l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce-ți spun“. CÎțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce-ați văzut, sînteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s-a inițiat În Egipt...“ „S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trebui ca tot anul școlar să lingă cu pîine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într-o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încîntător, dacă buna lor mamă ar fi putut s-o roage, cît se poate de frumos și respectuos, Într-o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce-i drept, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îngustă, cu arcurile ieșind, hodorogind la fiecare mișcare -, un dulap, două scaune, o masă mică, făcută de Octavă când se mutase în prima lui casă. Fata cu mâinile verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii înflorite bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un sfârșit bun, un knock-out. Totul e grozav astă-seară. Oh, o vară lungă, languroasă, cu Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce a isprăvit. De fapt, cred că nu am o fire suficient de senzuală. Nu există decât câteva lucruri destul de evidente pe care le consider prin excelență frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna trecută zăceam la soare În spatele unei tufe când dintr-o dată a apărut un bărbat ce zicea pe un ton plăcut, dar arogant: „And now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed to morn At the end of the path a liquescent“ (zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un ton plăcut, dar arogant: „And now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed to morn At the end of the path a liquescent“ (zice el) „And nebulous lustre was born.“ - Așa că am privit pe deasupra tufei, dar tu o luaseși la goană, dintr-un motiv necunoscut, deci n-am văzut decât ceafa capului tău minunat. „Oh“, zic eu, „iată bărbatul după care multe vom suspina“ și am continuat În irlandeza mea perfectă... - Bine, bine, a Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care nu face diferențe între oameni. Amintirea Maicii îi întări doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înoată și se scufundă cu grație. De aceea fotografiez eu perfect. Iar acum desfă picioarele! Constat cu ochiul meu de artist amator că iar nu te‑ai spălat, așa cum ți‑am ordonat. Părul trebuie să arate mătăsos, nu ca o tufă zburlită de ciulini. Mereu te pui în calea realizării mele personale, care este fotografia nud. Îmi vine să‑ți crăp capul ori de câte ori te împotrivești astfel incursiunilor mele în lumea fotografiei. Otti, dar nu mă împotrivesc deloc incursiunilor tale în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pleacă și din ușă spune că copiii, care pentru o mamă rămân toată viața niște copilași pentru care‑și face griji, ar trebui să se bucure și de lucrurile mărunte. Există oameni care disprețuiesc copacii cu forme ciudate, florile sau tufele de la marginea drumului și uneori chiar le distrug. Sunt aceiași oameni care chinuie și animalele. Sunt mediocri și necugetați, ceea ce copiii ei nu sunt. Copiii ei trebuie să respecte ceea ce alții nu bagă în seamă, lucrul mărunt și umil. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spunem că Rainer n‑a văzut printre câștigătorii concursului aflați la inspectoratul școlar din Viena (pentru decernarea premiilor) decât elevi de liceu, pentru că ei știu să se exprime, să pună pe hârtie ce simt în legătură cu o lalea sau cu o tufă de liliac. Și anume, bucurie și speranță în viitor. Chiar dacă mai simte și vreun altul bucurie, asta nu înseamnă că poate să și scrie despre ea fără greșeală. Căci ăla nu vorbește limba culturii înalte, ci pe cea a propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dată s-aduc să repare pereții Lut dintr-un mal povârnit (Pe unde ne jucam noi, băieții) A trebuit să stau la rând,ce să vedeți: O obște de călugări și una de poeți ... Ceva mai alături pe-un dâmb : Tufe de măceși și garofițe de câmp. Rugăciune Vrerii Tale, Doamne, fă-mă rob, Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate, Să hoinăresc, în gând, până la stele - Ci - iartă, Doamne, libertății mele
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
rămăseră neputincioși în Țara Lalelelor, suspinau de durere. Unii aveau răni pe aripi, alții pe față. Lacrimile lor se transformau în mărgăritare și când ajungeau jos pe pământ, acestea deveneau zambile. În fiecare loc unde era un înger rănit, răsăreau tufe de zambile și mirosul lor era atât de frumos, încât atraseră atenția balaurilor, în timp ce se atacau. Simțind aroma parfumată a zambilelor, încetară pe loc să se atace între ei. Uitându-se în jurul lor, îi văzură pe îngeri. Balaurii uitară de
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
și băieți de sama lui. N-ajunse la prima bancă din parc că, din cauza fascicolului de lumină venit dintr-o curte în ochi, alunecă pe o cutie de tablă care zornăi scurt și care, dintr-o smâncitură, îl aruncă în tufele de buxus-buxus. Căzu ușor pe-o mână. Când să se ridice, dete cu cealaltă mână de o carte. O apucă bine în mână și și-o trase repede în zăpada fantei de lumină. În clarobscur, avu senzația că nimerise cu
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
și deteriorat pe o parte. Pe marginea coastei, la dreapta se vedeau printre firele de iarbă niște zambile micuțe și niște narcise, iar pe stânga o micuță poieniță care părea un covoraș strălucitor cu floricele răzțețe. Pe ea trona o tufă de mărimea unui copăcel. Datorită acestei sculpturi uriașe și magnifice, sătucul de vacanță Mraconia, unde s-au construit în ultimii ani multe vile, câteva pensiuni de referință și niște cabane superbe de lemn, este vizitat de foarte mulți turiști din
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]