1,529 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > NOI TEMELII Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-ai privit vreodată chipul în ape tulburate să vezi pe fundul lor norii cum lunecă spre alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
Simionescu *** Iubite Cezar Ivănescu, Nu știu ce fatalitate zbanghie face ca scriitorii români, mai mult sau mai puțin bucureșteni, respirând toți același aer, să trăiască departe unii de alții, să se citească și să-și comunice, fără să se vadă, singurătățile lor tulburate. Atunci când se văd, într-un autobuz de Mangalia, timpul scurt și uruitul mașinii abia de le îngăduie să-și dea seama cât sunt aproape și că au multe să-și spună, oho, câte sunt de împărtășit și de pritocit! După
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
pe cel de tămâie. Simțea cum se sufocă. Își încălță bocancii de munte. Prefera să fie mai precaut. Rămânea doar să-și tragă hanoracul pe el și s-o întâmpine pe Adriana. Deschise fereastra și privi afară. Natura întreagă dormea tulburată doar de zgomotul curgerii Oltului. Era liniște și pace între munți. Parcă era liniștea și pacea din pântecul unei mame gravide care-și aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Dragoste > DE DRAGUL TĂU Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2356 din 13 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată Când plecai de lângă mine?!.. Mă topeam de dragul tău... Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele Și nici noaptea..fără tine! Îmi simțeam sufletul greu Nu-mi plăceau stelele-n ceruri..mă înfioram de ele Dar le-am
DE DRAGUL TĂU de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365427_a_366756]
-
Pe când tatăl fetei era plecat la Ascalon pentru niște treburi, călugărul a rămas singur cu fata. Știind că nu-i nimeni în casa decât el și față, s-a dus la ea cu gândul să o siluiască Ea vazandu-l tulburat și totuși pornit spre faptă i-a spus: - Nu te tulbură și nici să nu faci vreo faptă rușinoasă cu mine. Tatăl meu nu vine acasă nici azi, nici mâine. Ascultă-mă mai întâi ce-ți spun. Martor mi-e
LIVADA DUHOVNICEASCA (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365099_a_366428]
-
Da, bun este Dumnezeu Și cu milă se arată Celor ce Îi sânt copii Și au inima curată. Dar era să mă-ndoiesc Și să-mi poticnească pașii Cum priveam la fericirea-n Care huzuresc trufașii. De nimic nu-s tulburați Nu au parte de durere Trupul lor este un vas Nesătul de toate cele. Mândria li-i ca o salbă Asuprirea haină rece Au în toate prisosință Până moartea îi petrece. Râd de tot ce este sfânt Blasfemie li-i
PSALMUL 73 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365221_a_366550]
-
în sinea lui gândindu-se că îl luase din ultima bancă, de lângă Florin, mutându-l în față, alături de Cati, eleva cea mai sobră din clasă și poate din tot liceul. * Cati nu mai înțelegea nimic și pe deasupra se simțea destul de tulburată. Simțise doar că poalele sarafanului îi sunt trase, constatase ca pulpele îi fuseseră dezgolite, era cât pe ce să scoată un strigăt dar nu o făcuse deoarece nimeni, nici măcar colegul de bancă, nu observase situația jenantă în care se afla
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
celor care se întruneau aici și la programul grupării. O privire mai atentă asupra pasajului biblic menționat poate oferi informații importante în acest sens. Aici, avem de-a face cu un personaj - Moise, împovarat de un trecut destul de agitat și tulburat, care dorește să-și construiască o identitate nouă, își caută salvarea într-o viață cât mai banală cu putință. Anonimii, se spune adeseori și pe bună dreptate, sunt cei mai fericiți dintre oameni. Dar iată că Dumnezeu contrazice dorința de
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
îndurări... CONTINUĂ AȘTEPTARE Mă liniștesc așteptându-mi clipa, de a fi renegată, mișcându-mi un simț ascuns, în roșu-mi sânge lăcrimat, prin glasul omului, ce m-a strigat. Deși nu l-am atenționat, că nu îl pot auzi. Repetă tulburat, prin agitația atracției cerului că sunt o vinovată. Pe-un pește, acel moment îl macină. A sa apă îl îneacă. De-a dreptul! În cochilia minții. În rațiunea morții. În legănuțul lui. În necunoașterea răului. I se usucă ochii, Și
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
eu, doar că-n final mie-mi apare un șarpe-duh cu cap de zeu, care cu voce mătăsoasă și vorbe dulci ca un poem, mă-ndeamnă firea să mi-o țin și de urmări să nu mă tem. Abel: (adînc tulburat) O, dragi părinți neprețuiți, e minunat să poți visa! Dar un miracol se petrece când visu-n doi e ca-ntr-aievea. Cum la visări sunt ne-nzestrat (posibil să le uit pe toate), mult mi-ar plăcea să pot zbura, ca de la
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-a avut izvorul în "redescoperirea"Sfintelor Taine și a vieții sacramentale și, mai presus de toate, în renașterea euharistică. Așa s-a întâmplat în Rusia când persecuțiile au îndepărtat atitudinile moderate, formale și nominale
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
Părul îi curgea sălbatic pe umeri. Mai devreme, îi simți talia atât de grațioasă, în mâinile lui. Generalul se ridică și, luând-o de mijloc, începu să o sărute cu pasiune. Apoi se opri, o privi în ochi, Talestri părea tulburată și vrăjită. Se lăsa în brațele omului de lângă ea, care începu să îi mângâie trupul și să o sărute cu tandrețe. Prințesa îi simți mai întâi buzele moi și calde, apoi brațele puternice atingându-i fiecare părticică a corpului. Se
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
cu stele Și petale efemere, însă vreau să te zorești... Nu e timp de amânare, apa lacului îngheață Lotușii schimbați la față se topesc într-o oroare L-aș lua pe fiecare și în săn mi l-aș ascunde, Dintre tulburate unde să-mi învie de ardoare ...Și de patima ce-am strâns, aruncată pe un astru Cel mai depărtat, sihastru, unde m-am ascuns și-am plâns.... Vin, deși nu e Nirvana, nici măcar Semiramida... Știi...s-a sfărâmat clepsidra, risipită
AM SĂ VIN... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365664_a_366993]
-
În minte ochii tăi lucesc Cu verzi diamantine Îmi prind luceafări ce-mi șoptesc Ce dor îmi e de tine! În liniște tu mai pătrunzi Cu inima-ți furată Să-mi spui tăceri și să te-afunzi În apa-ți tulburată! În mâl cu dinții de nisip Cu rădăcini de apă Ai să râmâi ca un mic șip Ce sufletul îmi crapă... Referință Bibliografică: În gând pianul mi-a șoptit / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI
ÎN GÂND PIANUL MI-A ŞOPTIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366094_a_367423]
-
mâinile de ceva din preajma imensului perete de sticlă înclinată și golul pe care il simțeau mâinile mi se transmitea în tot corpul. Cutremurata, făceam un pas înapoi și că o chemare a genunei, mă apropiam iarăși de geam privind profund tulburata imensul gol de sub picioare. Cred că eram albă la față și la plecare parcă nu-mi venea să dau crezare tălpilor că pot calcă în siguranță. Paris În ziua în care ne-am hotărât să vizităm hotelul Paris din Las
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Acasa > Orizont > Portret > GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului O societate tulburată nu poate fi în stare să creeze și promoveze idealuri morale, în măsura și ritmul în care le distruge. Binele, ca valoare morală nu e un dat, ci o operă de realizat, iar o societate fără oameni care fac fapte
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
alături. Amintiri dureroase i se scurgeau ca valurile Mării ce se retrăgeu de pe faleză parcă sărind din stâncă-n stâncă. Stătea pe mal și privea în unda limpede încercând să le deslușească imaginea ca-n luciul unei oglinzi. Unele fugeau, tulburate, destrămându-se în spuma câte unui val. Se străduia să le adune împreunându-le ca cioburile unui pahar, dar totul era zadarnic, de neîmplinit; altele, statornice, ce îi chema ochiul către ele o făcea să trăiască aevea clipe de mult
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
într-un fel se vindecă desfrânatul, altfel ucigașul, altfel fermecătorul și altul este ajutorul dat lacomului. Tânărul oftând din adâncul inimii și lovindu-si pieptul se pierdea din pricina lacrimilor și a suspinelor. Din pricina că inima să îi era așa de tulburata, nu putea nici să vorbească. Când l-am văzut căzut într-o neputința și o durere atât de mare, încât numai putea nici să-și spună nenorocirea să, i-am spus: - Fiule, ascultă-mă! Sileste-te de-ti potolește puțin
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > CITATE MEMORABILE (18) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1025 din 21 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului 18- Dumnezeu odihnește în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli. Sf. Ioan Scararul - Copilul e că aluatul: ce-ai frământat, aceea crește. Proverb rusesc. - Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina.Vladimir Lossky - Fii pentru fratele tău un model, nu un judecător
CITATE MEMORABILE (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352490_a_353819]
-
și lucruri mai înălțătoare. La schitul Sfânta Ana, unde el slujea împreună cu alți călugări români, basarabeni și greci, a trebuit să spovedească un pelerin venit special pentru el, iar Sașa l-a privit pe acesta din urmă cum se ridică tulburat, dar luminat și eliberat de povara păcatelor ținute-n suflet multă vreme, încât un imbold l-a împins să-i ceară părintelui Vichentie să-l spovedească și pe el, dar punându-l în gardă că va fi o spovedanie lungă
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formală în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-a avut izvorul în "redescoperirea" Sfintelor Taine și a vieții sacramentale și, mai presus de toate, în renașterea euharistică. Așa s-a întâmplat în Rusia, când persecuțiile au îndepărtat atitudinile moderate, formale și nominale
SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREŞTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346511_a_347840]
-
împotriva nemților s-a îndreptat și împotriva câinelui nostru. Copiii îl strigau și acum la poartă: Staaaliiiin, Staaaliiiin. Vârtejul nefericit al vremurilor au târât familia noastră pe povârnișul marilor suferințe. Asupra familiei noastre plutea primejdia grea. Viața ne era profund tulburată. Tata era mereu tracasat, mereu pus în situația de a se ascunde. Cineva l-a averizat pe tata că o nouă primejdie ne pândea din cauza numelui câinelui nostru. Trebuia imediat să îndepărtăm câinele. Tata, om în toată firea, cu ochii
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
din patul primitor și dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > TRĂSNETUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit pe internet, roman, cap. XV Am visat urât și m-am sculat tulburat și înfiorat. O presimțire rece mă paralizase. Nu am înțeles de la început despre ce este vorba, dar m-am trezit cu o presimțire sumbră. Mă duceam la Bibliotecă și înainte de a ajunge, am văzut o sală de lectură de formă
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
Capitolul V / 4 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI ATENȚIE! Textul conține cuvinte sau expresii vulgare! După două ore de somn, Fănel s-a mai înviorat puțin. Ajunsese acasă foarte tulburat și după ce a mâncat, fără poftă, cu gândul plecat departe, s-a scuzat și a plecat în dormitor. - Hei, ce îmbraci în seara asta? l-a strigat Anca privindu-l cu milă cum își târăște picioarele. - Nu știu... Adică, am
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]