911 matches
-
timp. La unu trebuie să fiu la tribunal. Bagă-i pe toți. Toți ceilalți au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el lui McCarthy. O să ți-l bag drept În gîtlej. - Nu mă-ncurc eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cenți pentru autobuz, domnu’ Morton,. Morton i-a trîntit o monedă În palmă. - Mișcă-ți naibii curu’ de-aici! - Data viitoare o să punem noi laba pe tine! au strigat agenții În cor, dar McCarthy ieșise deja pe ușă. Agentul tînăr, tuns periuță, a rîs. - Fac pariu c-a luat-o pe scări. Morton Își aduna hîrtiile și le-ndesa Într-o servietă. - Îmi pare rău, dar nu mai pot să vă iau nici o declarație În după-amiaza asta. - Am trimis după dubă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și adus de spate. E atat de Încovoiat, Încât, dac) ochii lui c)prui, că ai unei morse, ar trebui s)-i Întâlneasc) pe ai ț)i, ar fi nevoit s) se uite În sus. P)rul s)u alb, tuns scurt și culoarea fetei - obrajii rumeni ai unui om care st) În c)ldur) și aburi - sunt pl)cute. —Nu la locul )stă m) gândeam. Cel pe care voiam s) vi-l ar)ț este mult mai vechi, spune Kahn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sa, Sylvia Hâim, renumit specialist În cultura arab) - o femeie pl)cut), cu p)rul negru și față rotund). Ne aduce ceai și pr)jituri, intrând și ea În discuție. Kedourie este Înalt, ușor adus de spate, cu p)rul tuns scurt. Am citit dou) dintre c)rțile sale, The Chatham House Version și Arabic Political Memoirs, si sunt profund impresionat. Scrie f)r) p)rtinire sau Înflorituri retorice, fiind un maestru În tratarea subiectelor sale complicate și adesea sângeroase. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cele tehnologice. Are loc aceeași Îmbogățire rapidă deoarece așteptările În continuă creștere aduc profituri tot mai mari. Dacă am putea găsi aur mai repede, am putea spori valoarea companiei“. McEwen, un bărbat scund, cu voce blândă, cu o mustață atent tunsă și Îmbrăcat la patru ace, avea un avantaj asupra concurenților săi mai lenți: nu era miner, nu gândea ca un miner și nu era limitat de concepțiile convenționale ale minerului. Pe când era tânăr, a lucrat pentru Merrill Lynch, urmându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
aceste reguli și mai puțin conținutul lor efectiv. La o școală sătească, de pildă, "înainte de a începe ora dimineața, profesorul care făcea prima oră [...] făcea control: mâinile pe masă, batistuța curată, unghiuțele tăiate, urechiușele [curate], fetele [să fie] pieptănate, băieții tunși, [și] hăinițele curate, cârpite" (O.I.). În așteptarea unei inspecții, "toată clasa a învățat lecția aceea pe de rost. [Profesoara a spus] am inspecție și vă omor dacă nu răspundeți. Rămâneam după ore, peste program. Toată lumea visa lecția aceea" (O.I.). Inspecția
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deținând informații de prima mână despre politica socială din prima jumătate a anilor patruzeci. Trecut bine de optzeci de ani, foarte proaspăt din punct de vedere intelectual, povestea întâmplări și anecdote din vremurile de demult. Se mișca cu agilitate, mustața tunsă, înfățișarea îngrijită oglindeau acel gen de siguranță în aspect, pe care o invidiam la colegii dumnealui din Europa occidentală. După ce m-am încredințat că aflasem totul despre universitarul Teleki, am schimbat câteva cuvinte și despre destinul personal al domnului E.
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și neocrotit de nimeni, în vreme ce Andrei descoperă în baba bogată trimisă în misiune în România de mama fugară o prea bună ocrotitoare de tineri amuzanți. Prietena lor comună Cornelia dispare de acasă, e crezută moartă, dar revine după trei ani, tunsă zero, slabă, plină de păduchi, evadată dintr-un spital de psihiatrie. Ea este „îngereasa cu pălărie verde”, apariție oniric-suprarealistă și model al inadaptării și al refuzului unei lumi care nu oferă nici o șansă de împlinire autentică esenței umane. Problematica existențialismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
evlavie la Sfânta !”. Chiar în timp ce stăteam de vorbă cu agentul de pază, întrebându-mă dacă nu există cumva o „filieră balcanică” a pelerinajului la Iași, se apropie de noi nesimțit, neauzit, ca o pisică în căutarea prăzii, un bărbat matur, tuns scurt, militărește. Mai târziu va spune scurt, energic, că a fost „cadru militar”, iar acum este „un fel de șef ” cu paza la Catedrală. S-a convins repede că discuția cu „băiatul de la București”, după cum am fost prezentat, nu are
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
amândoi la Turbomecanica. „Am fost muncitor de înaltă calificare, 40 de ani am lucrat acolo, eram nava-amiral a mecanicii fine românești”, îmi spune cu vizibilă mândrie bărbatul, încă în putere, cu ochelari cu ramă de baga maronie, complet demodați, mustăcioară tunsă scurt, privire înaltă, semeață. Tocmai ce au sosit la Iași, cu trenul, motivul principal fiind acela de „a vedea cum o scot pe Sfânta din Biserică, mâine-dimineață”. Le place mult să vină la Iași, „de cinci ani de zile spunem
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni, nu-i bob cu bob, cum ar trebui să fie”, spune doamna Mariana, parcă mai liniștită după trecerea patrulei călare. Un alt coleg de grup (voi afla mai târziu că a lucrat ca inginer proiectant), cu o mustăcioară bine tunsă, ochelari cu ramă fină, bască bine trasă pe urechi, tipul de pensionar în formă, în mare căutare de un nou sens pentru existența sa postdecembristă, nu pierde ocazia de a spune, privind în sus către călăreți, „suntem bine păziți, cel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
filmate cu o bătrână ce sărută pios crucea de pe copac, spunând apoi convinsă că „a fost făcută de mâna Părintelui”. Grupul de la Brașov, condus de un preot de parohie, îmbrăcat... ca un preot respectabil : căciulă de blană, vestă îmblănită, barbă tunsă impecabil, are în componență mulți tineri. Unul dintre aceștia, student, fără nicio îndoială, ține în mâna dreaptă un steag tricolor. Ceea ce izbește însă este naturalețea gestului, felul în care se plimbă cu el prin mulțimea din jur. Mulți pelerini cer
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
casă, nu înainte de a vedea un microbuz Mercedes cu număr de Vâlcea, plin ochi cu pelerini. Par a fi oameni de la țară, coboară încet și ordonat din vehicul, sub privirea atentă a unui preot înalt, cu o barbă neagră frumos tunsă și aranjată, căciulă de astrahan, fular de lână neagră, în fine, un adevărat „preot de țară” iubit, stimat, cu responsabilitate. Ultimul bărbat din grup care coboară închide ușa microbuzului, cu zgomot, sub privirile împăcate ale șoferului rămas să moțăie în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cea mai bună dezmințire a știrilor false publicate de ziare. Ziariștii făcuți de rușine au plecat să-și redacteze scuzele. Imaginația occidentală nu era în stare să explice altfel cele petrecute. Iar eroii interviului au fost duși numaidecât la baie, tunși, îmbrăcați în zdrențele de mai înainte și trimiși în aceleași lagăre. Și întrucât s-au comportat ireproșabil, nici unul n-a mai primit a doua condamnare 12. Acest caz de înscenare este valorificat artistic în romanul Primul cerc, sub forma unei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lui Anastasia în "Imperiul de la Havana" avea să-l coste viața. Reîntors la New York, la 25 octombrie 1957 a intrat în salonul de frizerie de la Park Sheraton Hotel, s-a instalat în scaunul nr.4 și a fost imediat "ras, tuns și frizat" de doi pistolari care l-au trimis pe lumea cealaltă. Scaunul devenit celebru, a fost achiziționat pentru 7.000 de dolari de un "colecționar", fiind prezentat cu onor în 2006 la o expoziție în faimosul centru al mafiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
săptămâni prietenul meu a apărut în salon. Între timp, fusese la reanimare; nu se permitea elevilor accesul acolo. L-am pus în același pat; nu știam ce să-i spun; era foarte schimbat, sărmanul de el, foarte palid; era și tuns "zero" și în locul piciorului rămăsese un crac gol de izmană de spital, înfășurată cu un cordon de halat. Nu găseam nici cuvântul potrivit, nici tăcerea potrivită... Burcea mi-a strâns mâna: "Scăpai cu bine". Pe urmă ne-am deprins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și materna energie Kundalini.Florine, de-acum poți medita în voie, acasă la tine! - mi se adresă, cu o voce caldă și prietenoasă Geo, cel ce se grăbise să repare regretabila omisiune. Ovalul feței îi era încadrat de o bărbiță tunsă scurt, îngrijit. Era cam de-o seamă cu mine. De aceea, mi s-a părut firesc să fie primul care face pasul spre o relație amicală și mai puțin convențională. Și pe mine mă deranja limbajul oficial ce mă-mpiedica
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de toate relele, să fiu scutul existenței ei. Doina trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
in trat În legendă. A murit fulgerat de o apoplexie când a aflat la telefon că cel mai scump mignon din jurul lui Îl părăsise. Am Întâlnit-o deunăzi pe „Mica“, prietena de odinioară a scriitorilor de la Terasa Oteteleșeanu, fată bună, tunsă băiețește și cu aluri băiețești, ajunsă nevasta lui Bogdan-Pitești, iar astăzi „tovarășa Bogdan“, soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi. Dimpreună cu Ion Slavici, scriitorul lui Popa Tanda și ami cul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îl părăsise. Am Întâlnit-o deunăzi pe „Mica“, prietena de odinioară a scriitorilor de la Terasa Oteteleșeanu, fată bună, tunsă băiețește și cu aluri băiețești, ajunsă nevasta lui Bogdan-Pitești, iar astăzi „tovarășa Bogdan“, soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi. Dimpreună cu Ion Slavici, scriitorul lui Popa Tanda și ami cul lui Eminescu, și cu unul din fiii lui Petre Protopopescu, pri marul popular al Bucureștiului, căruia i se datorește bulevardul de la Universitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de aceea romanțioasă și incoerentă până În plină maturitatea mea, cât pe-aci desuetă. M-au trezit, Întârziind până la ele, [până la] aceste sclave ale modei și ale eroilor de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat, mai cu binișorul și mai cu gluma lor acidă, punându-mă la curent cu banalitatea contemporană a stilului bărbătesc snob și à la page: părul lins și gominat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste care se turna sare grunjoasă. Când se topea această gheață, vânzarea devenea un calvar. Era singura unitate din oraș cu acest profil, iar Carlina o conducea încă de la vârsta când nu împlinise încă 20 de ani. Colega de serviciu, tunsă permanent ca un recrut, cum o văzuse îi și făcuse o cafea la ibric, una specială cu mult caimac, așa cum obișnuia. Când aroma și mirosul cafelei o pătrunsese benefic, Carlina simțea că se regăsește pe sine, că toate realizările și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
putea spune, și cu ale unor rubedenii apropiate, ce locuiau tot în Pungești. E vorba despre surorile lui Costache, Marița și Ileana. Bărbatul lui Marița, Ghiță Ciotacu era un om scund de statură, slăbuț, cu față lungăreață și cu părul tuns scurt și avea ochi verzi. Umbla mai tot timpul îmbrăcat cu un suman; sumanul este o țesătură făcută la stative, din lână de oaie, care se mai numește „șiac” în unele părți, acest șiac se bate și se împâslește cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
avut loc în biroul meu de la Cartea Românească, pe strada General Berthelot (pe atunci Nuferilor) - prin 1970. Îmi fusese descris fizic de nenumărate ori de câteva persoane care îl cunoscuseră înainte de război. Descrierile se confirmau una pe alta : cap mare, tuns foarte scurt (sau chel), „profil de senator roman” ; elocuție apăsată și rară, ton sentențios și epigramatic ; genul celui care debitează apoftegme și precepte. În plan intelectual : „un Socrate contemporan” (sau „Socrate român”) ; stăpânind în chip suveran toată filozofia, în primul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]