820 matches
-
cu ironiile ei, cu exaltările și cu realismul ei, bolnavă ea însăși de o boală misterioasă, dar refuzând să se îmbolnăvească de boala celorlalți, pe care simțisem nevoia s-o evit și totuși o simplă răutate colportată pe seama ei mă turba. Poate că era mai potrivită pentru mine o femeie ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să mă domolească, o femeie sigură, blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rău, că veștile bune fiecare le ține pentru el. Când încep știrile deja știm, acolo s-a întâmplat nenorocirea asta, acolo, ailaltă, nu zice nimeni că se întâmplă ceva deosebit. Mă pune în stare să schimb televizorul. Pe mine mă turbează știrile astea. Acum au fost niște știri cu senzație, cu un om de mare funcție, a călcat pe x și pe z, în mod normal se știe că nu se va întâmpla nimic cu el, nu contează senzaționalul lor fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine, iar pe el unchiul Gică și el a fost cel care a cedat primul. La grădinița săptămânală unde m-au dat părinții am luat prima mea bătaie de la alt băiat mai mare, când m-a văzut nea Gică a turbat, m-a bătut cum nu mai fusesem bătut niciodată, mi-a pus cuțitul în mână și mi-a zis, vorba lui preferată, „Bisericuța măti“ te duci și îi bei sângele, altfel eu te omor cu mâna mea muiere ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej. Dându-și seama că femeia le-a scăpat, „generalul“ s-a întors spre Gaston, turbând de furie: — De ce naiba ai lăsat-o să fugă? — Shōben... și dumneavoastră faceți! Nu bine să te superi că ea face shōben, spuse Gaston cu toată seriozitatea. „Generalul“ se înroșise tot de furie. Shōben mai înseamnă și altceva. Târfa naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mei obișnuiau să meargă. Am fugit cât de repede am putut. Când am ajuns la locul accidentului, două trupuri însângerate zăceau în mijlocul străzii. Erau părinții mei. Cineva, Andrei, i-a lovit. Când am aflat, pur și simplu am înnebunit, am turbat și imediat ce l-am văzut am luat briceagul din buzunar și l-am înjunghiat, cât mai adânc, cu multă, multă ură, apoi stăteam lângă el și plângeam, regretam ceea ce am făcut, mă durea sufletul. Brusc, am decis să renunț la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te culci cu nevastă-mea , mai trebuie să și vii pînă aici să mă sfidezi? - Mă iubește, pe mine m-a ales! Trebuie să Înțelegi! Cu mine vrea să trăiască și nu va folosi la nimic s-o Împiedici! Pérec, turbat de furie, se agăța de gratiile celulei. - Ticălosule! Îți jur că Îndată ce ies de aici, o să mă răfuiesc eu cu tine! - Ea nu te mai vrea, nu vei putea face nimic Împotriva noastră! - O să vă fac de petrecanie! O să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum, Marie schimbă brusc direcția. - Rămîi unde ești, eu mă duc acasă la Pérec, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să constate stricăciunea. Marie apăsă atunci pînă la capăt maneta de viteză, brusca accelerare Îl dezechilibră pe Stéphane. Cu o lovitură de picior, Îl dezarmă. Turbat de furie, Morineau se repezi spre ea. Fersen Înțelesese imediat ce Încerca ea să facă și se năpusti spre Marie și Morineau care se luptau feroce, În timp ce vedeta gonea cu toată viteza. Nu era o minune faptul că Lucas scăpase nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i altceva decât rămășița călătoriei noastre În vorba voastră. Așa că, am pornit peste puntea Înghețată. Era din ce În ce mai frig și n-am să-ți spun nici de bătrânii care au pierit pe drum, nici de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele când pleacă puhoaie de oameni dintr-o parte În alta. Nu-ți spun nici despre degetele și picioarele degerate, căci de astea Îți amintești chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spunea niciodată „un crai” sau „un afemeiat” sau „un fustangiu”, ci „un homme à femmes”). Până și străluciții tineri de stânga Îl susțineau cu Îndârjire. La Chequers, doamna Thatcher i‑a atras atenția asupra unui tablou de Tițian, un leu turbat de furie prins Într‑o plasă. Un șoricel rodea sfoara rețelei ca să‑l elibereze. (Să fie una dintre fabulele lui Esop?) Amănunt care se pierduse În umbra secolelor. Dar una dintre cele mai mari personalități ale secolului nostru, omul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
câinele în brațe? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu știu. BĂRBATUL CU BASTON: Ei vezi? D’aia spun că nu știu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să știi ce fel de câine e. Înțelegi? Dacă te mușcă? Dacă e turbat? Dacă e turbat și te mușcă? Ei? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că nu e turbat. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce faci dacă e? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ș-atunci o lăsăm baltă? BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu știu. BĂRBATUL CU BASTON: Ei vezi? D’aia spun că nu știu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să știi ce fel de câine e. Înțelegi? Dacă te mușcă? Dacă e turbat? Dacă e turbat și te mușcă? Ei? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că nu e turbat. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce faci dacă e? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ș-atunci o lăsăm baltă? BĂRBATUL CU BASTON: Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că nu știu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să știi ce fel de câine e. Înțelegi? Dacă te mușcă? Dacă e turbat? Dacă e turbat și te mușcă? Ei? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că nu e turbat. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce faci dacă e? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ș-atunci o lăsăm baltă? BĂRBATUL CU BASTON: Eu n-am zis s-o lăsăm baltă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce facem? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Prea Sfințitului Valerian, de păstorește acum din voia Domnului, chiar de suntem veri, vede mai altfel situația, când e vorba de politică... Și așa m-a scăpat. Îi picase și maiorului Goncea pe mine. Când Goncea auzea de preoți, parcă turba. Dar am scăpat... Voia lui Dumnezeu! Emilian pufni. - Am auzit că Goncea vă face biserică nouă aici. Așa că... Dădu să mai spună ceva, dar nu mai apucă. Persiana îi făcea semne din ușa casei. Alergase și ea după fata veterinarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să facă, să se suie după ea, să tragă... Pisica a profitat de nehotărârea lor și, deodată, a făcut un salt chiar în gura tunului de pe tanc. Atunci parcă am luat-o razna toți. Eu și soldații ne-am repezit turbați la ofițer și i-am strigat să tragă o salvă. Ofițerul a îndrugat ceva și a dispărut în turelă. Ne-am dat cu toții în lături. Salva care a tăiat aerul a lăsat o dâră roșie în urma ei. Pe măsură ce se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mințile. Numai că eu socotesc femeia, a contrario , ca motiv de Îngrijorare pentru grabnica pierdere, dacă nu a cumpătului și a firii, În orice caz a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un bărbat nu poate emite pretenția că turbează de prea mare virilitate chiar dacă plesnește de sănătate generală. Cu alte cuvinte, când treci de vîrsta de 50 de ani și te apropii de senectute poți foarte bine, fiziologic vorbind, să trăiești fără nevastă. Tu știi mai bine decât mine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de la un pariu. Și s-au trântit, văd, bine de tot. Că și-a rupt, fiecare, câte ceva. Unul - o mână; altul - o altă mână. Când s-o ia din loc, rabla de taximetru nu voi nici În ruptul capului. Răniții turbau de durere. Și urlau. Taximetristul le zise: mai răbdați puțin, că mă duc, eu, la marginea parcului, și aduc un coleg, cu mașină mai bună, să vă putem duce la spital. Hai! Fugi, Îl Îndemnă, Cocuz Cocuz. De Îndată ce taximetristul plecă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
inventatorul așteptării așa-zis „beckettiene”. numai că nimeni, nimeni nu a fost capabil pînă acum să observe acest lucru și să-i atribuie în mod onest cîinelui meritul de a fi purtătorul acestui simbol : așteptarea gravă, tragică, metafizică. ah, sunt turbat de revoltă cînd văd ce monument literar i s-a ridicat lui Beckett pentru că ar fi inventat „motivul așteptării”, în timp ce cîinelui nu i s-a recunoscut niciodată acest merit. Doar japonezii au înțeles totuși ceva, pentru că japonezii au o mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ci de mare croitoreasă. În liceu, înspăimîntam pe profesoare prin lux. Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-un conci sărac pe vârful capului, era turbată de curiozitate. M-a pus într-o zi să mă dezbrac în fața fetelor, să vadă cum sunt îmbrăcată, și rezultatul a fost că toată clasa s-a strâns în jurul meu. Eram într-o combinație cu broderie superbă. Mama mă lăsa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Angelo-i strânse mâna... - Și poți, poți... O! dacă-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic nu meschin... totul întreg, sau să turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poți... O! dacă-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic nu meschin... totul întreg, sau să turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]