5,483 matches
-
asupra conotațiilor ironice și depreciative, a utilizării lor în literatură. Destul de complicată este problema componentei turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine turcă îndepărtată, care au fost de fapt preluate din româna standard ori din variantele ei învechite, populare sau regionale, și asimilate argoului prin schimbare de sens. Pot însă exista și cuvinte preluate de argou direct din turcă, în perioade de bilingvism
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
și discipol vorbește de asemenea și Renata Tatomir ce abordează interdisciplinar o temă cu conotații filosofico-religioase și mistice ale cărei rădăcini se găsesc deopotrivă în vechea civilizație egipteană și în literatura hermetică antică. Luminița Munteanu discută "tăierea capului" în civilizația turcă, ca motiv cultural. De reținut, legat de tabuuri și de mituri, studiul Rodicăi Pop despre foc în tradiția mongolă, pornind de la Bachelard și Eliade, spre interdicțiile și comportamentele rituale specifice mongolilor de ieri și de azi. O revistă de citit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
Imperiul Otoman se europeniza cam în același ritm și sub aceleași influențe (franceză și germană) ca și foștii săi vasali din nordul Dunării. Multe înnoiri pot fi de altfel puse în paralel, ca de pildă apariția primului ziar în limba turcă (1831), reforma vestimentară și adoptarea de către sultan a costumului european (1838), introducerea unui Cod Penal de tip european (1840) și apoi a unuia civil inspirat de Codul lui Napoleon, punerea bazelor Universității din Istanbul (1869). La urma urmelor, chiar și
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
reforma vestimentară și adoptarea de către sultan a costumului european (1838), introducerea unui Cod Penal de tip european (1840) și apoi a unuia civil inspirat de Codul lui Napoleon, punerea bazelor Universității din Istanbul (1869). La urma urmelor, chiar și Constituția turcă din 1876 a avut ca model Constituția belgiană, adoptată și adaptată și de români, nu?! E drept, acea Constituție turcă n-a funcționat multă vreme, dar aspirația nu e mai puțin semnificativă. Dar este cu adevărat îmbibată de exotism literatura
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
a unuia civil inspirat de Codul lui Napoleon, punerea bazelor Universității din Istanbul (1869). La urma urmelor, chiar și Constituția turcă din 1876 a avut ca model Constituția belgiană, adoptată și adaptată și de români, nu?! E drept, acea Constituție turcă n-a funcționat multă vreme, dar aspirația nu e mai puțin semnificativă. Dar este cu adevărat îmbibată de exotism literatura lui Istrati? Sau, și mai exact formulată întrebarea, este reductibil certul levantinism al literaturii lui la ceea ce se cheamă exotism
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
un fel de dascăl de știință a vieții și de libertate, Barba Yani, care făcea chiar elogiul "absolutismului" otoman: "La bonne terre du Levant s'ouvrira grande et libre devant toi, oui, libre, car quoi qu'on dise de ce pays turc absolutiste, il n'y en a pas un oů on puisse vivre plus librement ; mais ŕ une condition: c'est de t'effacer, de disparaître dans la masse, de ne te faire remarquer par rien, d'ętre sourd et muet
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
al acestui alt gen de levantism decît cel occidental este și prețuirea cu totul specială de care se bucură literatura lui Istrati în Turcia de azi. Opera lui literară este aici aproape integral tradusă, Codin e studiat la școală, Ministerul turc al Educației Naționale l-a pus pe lista celor o sută de autori recomandați pentru lectură. E socotit însă mai degrabă scriitor francez decît român, desigur că după criteriul limbii în care e scrisă literatura lui. Nu e totuși improbabil
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
decît român, desigur că după criteriul limbii în care e scrisă literatura lui. Nu e totuși improbabil ca un anumit rol să fi jucat și fostul mare prestigiu al culturii și limbii franceze, în spiritul cărora s-au format elitele turce în perioada modernizării și europenizării, vreme de peste un secol. în ultima vreme însă, Istrati e totuși perceput din ce în ce mai mult ca un scriitor român pur și simplu, venind din al său Ibrail ,de pe Dunărea altădată otomană. Cum, necum, Istrati este cel
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
un scriitor român pur și simplu, venind din al său Ibrail ,de pe Dunărea altădată otomană. Cum, necum, Istrati este cel mai tradus și popular scriitor român în Turcia, cu alte cuvinte cam unicul scriitor român realmente prezent în spațiul cultural turc. Un spațiu totuși foarte deschis și foarte receptiv altor prezențe culturale românești, nu însă neapărat literare. Acum doi ani s-a tradus din germană, în cinci volume, Istoria Imperiului Otoman de Nicolae Iorga, cu o prefață de marele savant Halil
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvîntul turc biulbiul) ar face bine să-și găsească vreun Don Ruy, seńor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, și să dispară, împreună cu el, în Sierra sau în Pampas. - Tot mai visezi la Noua-Noua, la " Teie iho te rui, i te
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
rău românilor, să fie... turci. în Balcani, s-a văzut des. (Luați-o ca pe o glumire.) Trecând pe lumea cealaltă, Ștefan cel Mare lăsa cu limbă de moarte moldovenilor săi, că dacă trebuie să închine țara, să o închine turcilor, că sunt mai cinstiți și își respectă cuvântul dat. Ca observație, era cum ar fi câștigat o bătălie... De atunci, ne rămase probabil propoziția... turcu plătește! Plata onestă. Românul nostru nu putea fi decât un ambiguu din naștere. Este el
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
mai ia un 10 (zece) de la mine. Te pupik dulce, pa" (prieteni.ro). Mersîm este, foarte probabil, o "turcizare" glumeață a franțuzismului. Procedeul de imitare a vorbirii turcilor prin adăugarea la forme verbale românești a terminației -m, tipică în conjugarea turcă pentru persoana I singular (estem, vorbeștem) e bine atestat în literatura română, de pildă în replicile personajului Cadîr, din piesa lui V.I. Popa, Take, Ianke și Cadîr, sau ale lui Ismail din romanul lui Radu Tudoran, Toate pînzele sus!). Mersic
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
apoi la cruciada de la Nicopol. Sultanul învingător la Nicopol s-a căsătorit cu sora celor doi conducători sârbi, pe nume Olovera (după unii istorici, Maria). Aceasta a fost oferită de frații ei sultanului, într-o așanumită „căsătorie canonică”, în limba turcă, nigâh. Înainte de a se întoarce în capitala otomană, orașul Adrianopol, sultanul va cuceri Skopje, încercând apoi o masivă populare a regiunii cu locuitori de origine turcească. În același timp, o armată comandată de Firuz Bey va porni spre țarul bulgar
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
dar și foarte șiret. Dimitrie Cantemir în „Istoria creșterii și descreșterii Porții Otomane” relatează o întâmplare legată de campaniile militare organizate de Selim I. Marele vizir a fost întrebat de sultan unde să amplaseze corturile, în ce punct cardinal. Demnitarul turc nu a știut să răspundă și i-a fost retezat capul. La fel s-a întâmplat și cu al doilea vizir, dar, al treilea a răspuns prompt, amplasându-le în toate punctele cardinale, semn al întinderii Imperiului Otoman. Selim a
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
niciodată”, cum se exprima acest monarh. În Moldova, în timpul domniei lui Soliman Magnificul, era domn Petru Rareș (1526-1538; 1541-1546). După încoronarea sa, la 30 septembrie 1520, Soliman a pus în aplicare planul său politic, numit „dreptate și binefacere”, în limba turcă „adl-ïhsan”. Prima grijă a sultanului a fost anularea hotărârilor dure luate de Selim I, care lăsase o amintire dureroasă în Imperiul Otoman. După o perioadă de violență, în primii și ultimii de domnie ai lui Selim I, a urmat o
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
ruta Adrianopol-Filipopol Sofia-NișBelgrad. Izvoarele istorice ale vremii consemnează faptul că turcii dispuneau de 43.000 de călăreți și 24.000 de pedestrași, în timp ce ungurii aveau 14.000 de călăreți și 30.000 de pedestrași. Raportul de forțe era net favorabil turcilor. Ungurii n-au reușit să-i împiedice pe turci să înainteze, nici la Petrovaradin și nici în alte localități. Cucerirea cetății Petrovaradin, la 27 iulie 1526, a avut o mare însemnătate. Turcii înaintau către Buda, armata maghiară încercând să ajungă
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
a lui Ioan Zápolya, a însemnat un prim eșec al lui Soliman. După modelul antic, în care Hannibal a folosit elefanți în luptele cu romanii, turcii au adus cu ei 40.000 de cămile, purtătoare de alimente. Un cunoscut istoric turc, Hakki Uzuncarșili vorbește în cronica sa despre asediul Vienei: „Armata otomană începu să înainteze spre Viena, unde se afla Ferdinand. Împăratul, după ce întărise bine fortificațiile de apărare a Vienei, lăsase aici o armată de 16.000 de ostași și plecase
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
armatei muntene în fața ariergârzii turcești și marea chemare a episcopului de Târnovo, Dionisie Rally, de a sprijini lupta popoarelor din Balcani. Faptele de arme ale lui Mihai Viteazul sunt relatate nu numai de creștini, ci mai cu seamă de cronicarii turci. Printre aceștia se numără și Mustafa Selaniki. Domnul Țării Românești îi răspunde cronicarului cu multă clarviziune în legătură cu ridicarea sa împotriva padișahului: „Aceste vorbe ale noastre se potrivesc cu vremea vechilor sultani. Atunci o mie de neferi deai lor nimiceau zece mii
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
nomade, feudalii mici și mijlocii. La începutul secolului al XVII-lea, Imperiul Otoman se va confrunta și cu serioase probleme de ordin economic, precum lipsa cerealelor, care va determina o diminuare a fondurilor bugetului. Anul 1609 va fi al țăranilor turci, prin Firmanul dreptății, elaborat de sultanul Ahmed I. Prin acest act se va ameliora situația țăranilor. Sultanii care au urmat după Soliman Magnificul au stat mai mult în palatul Topkapî din Istanbul, fiind considerați conducători trândavi. În timpul lui Selim al
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
XVIII-lea, fărâmițarea feudală este un lucru cert, diferiți conducători de provincii refuzând să se spună sultanului și declarându-se autonomi. Țările Române au fost teatru de operațiuni militare, în perioada 1710-1812, când s-au desfășurat mai multe războaie ruso-austro turce. În urma acestor războaie, Țările Române vor suferi pierderi teritoriale importante. Capitolul VI Țările Române și Imperiul Otoman, în perioada marilor sultani Țările Române au fost în vizorul intereselor otomane încă de la sfârșitul secolului al XIV lea, când sultanul Murad I
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
imperii absolutiste. Un rol important în organizarea ofensivei din 1683 l-a avut marele vizir Kara Mustafa, născut în anul 1634, cunoscut și sub numele de Moktul Mustafa. Între 1676-1683 a deținut această mare demnitate în cadrul statului otoman, conducând armata turcă în cadrul asediului Vienei, desfășurat între iulie și septembie 1683. Deși a promis sultanului ca va aduce la Istanbul cheile de la porțile Vienei, pronosticul său nu s-a adeverit. Fiind învins de oștile coalizate polono-germane, ai căror conducători, Jan Sobieski și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
tehnica de luptă. Urmările asediului Vienei au fost dezastruase pentru turci. În primul rând au crescut enorm dările pe care populațiile asuprite trebuiau să le plătească, atât pentru întreținerea armatei turcești, cât și în vederea acoperirii datoriilor din cadrul haremului. Un cronicar turc, pe nume Silahdar, referindu se la prădăciunile armatei otomane în perioada acestei asediu al Vienei, spunea următoarele: „Sub pretextul acestei expediții au săvârșit atâtea tiranii în Rumelia și Anatolia, încât așa ceva nu se întâmplase niciodată”. Pentru a scăpa de aceste
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
1791 și la Iași în 1792, dar și sub urmașul său, Selim al III-lea (1789-1807). În timpul lui Sehim al III-lea, contemporan cu Revoluția Franceză și urcarea lui Napolen I, pe tronul Franței, au fost efectuate reforme însemnate, societatea turcă trecând în etapă nouă de dezvoltare. Tânărul sultan a recunoscut că armata otomană trebuia să fie așezată într-o formă nouă, vechile structuri militare fiind depășite de noile tehnici în domeniu. Într-un act de investire a marelui vizir, acest
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
II-lea Acest sultan s-a impus prin acceptarea unei alianțe cu Bairaktar Mustafa pașa și apoi parafarea unei convenții cu marii feudali, în septembrie 1808. În Imperiul Otoman, marii feudali erau numiți „aiani”. Prin această convenție, denumită în limba turcă „Send-i Ittifak”, se stabileau ierarhiile în Imperiu, mai precis locul marilor feudali, în raporturile cu sultanul. În timpul domniei lui Mahmud al II-lea, corpul ienicerilor, care formau baza armatei, otomanii, nu mai avea aceeși concepție despre conducător, considerând că oricine
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
va avea de suportat două războaie cu turcii, cel din 1806-1812 și apoi cel din 1828-1829. Împăratul Napoleon I a nutrit sentimente de prietenie față de Imperiul Otoman, acceptând să facă o vizită la Istanbul, susținând chiar o reorganizare a statului turc, dar, spiritul său occilant și duplicitar l-a făcut să treacă de la o extremă la alta, susținând menținerea integrității acestuia, dar și fărâmițarea lui. Tratatul încheiat de sultanul Mahmud al II-lea cu țarul Alexandru I, la București va fi
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]