586 matches
-
au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați. Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est. Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică. În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii (al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice) ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi. În baza unor cercetări
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică. În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii (al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice) ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi. În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California, s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
hazarii (Ebraică sing. "Kuzari" כוזרי plur. "Kuzarim" כוזרים; Turcă sing. "" plur. lar; Rusă Хазары; Tătară sing. Xäzär plur. Xäzärlär; limba tătară crimeeană: sing. Hazar, plur. Hazarlar; Greacă Χαζάροι/Χάζαροι· Arabă خزر; Persanăخزر; Latină "Gazari" or "Cosri") au fost un popor turcic seminomad, cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Χαζάροι/Χάζαροι· Arabă خزر; Persanăخزر; Latină "Gazari" or "Cosri") au fost un popor turcic seminomad, cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat un kaganat (hanat) independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice, unde, în timp, iudaismul a devenit religia de stat. La apogeul statalității lor, hazarii și
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
tribut, controlau mare parte din ceea ce reprezintă azi sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul Ucrainei, Azerbaijanul, mari porțiuni ale Caucazului (incluzând Daghestanul, Georgia) și Crimeea. După mijlocul secolului XIII hazarii nu mai sunt menționați în izvoarele istorice. În sprijinul descendenței sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii și titluri hazare păstrate (de exemplu: Tängri, hagam sau kagan, tarkan), etc.), diverse inscripții vechi turcice, cu caractere pseudorunice, atribuite hazarilor și descoperite în zona Donului și în sudul Caucazului, precum și în monumentul de
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și Crimeea. După mijlocul secolului XIII hazarii nu mai sunt menționați în izvoarele istorice. În sprijinul descendenței sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii și titluri hazare păstrate (de exemplu: Tängri, hagam sau kagan, tarkan), etc.), diverse inscripții vechi turcice, cu caractere pseudorunice, atribuite hazarilor și descoperite în zona Donului și în sudul Caucazului, precum și în monumentul de limbă cunoscut sub denumirea "Corespondența hazară", datat însă ulterior secolului al XII-lea. Această corespondență a fost purtată, se pare, în anii
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală, în zona din sudul Lacului Aral, întemeiat în jurul anului 400 d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor ("turcii siberieni"). Denumirea "akațir" menționată de cronicari bizantini, pentru un grup etnic din federația hunilor, este probabil o adaptare a denumirii "akhazar" („hazar alb”). După distrugerea hanatului heftalit de către împăratul bizantin Iustinian I (527-565) în jurul anului 560, hazarii
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
527-565) în jurul anului 560, hazarii se deplasează spre vest, stabilindu-se pe teritoriul actualului Daghestan. Principalele centre de putere se aflau în Balangar pe Sulak și în Samandar, în zona Terek. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și în Samandar, în zona Terek. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul 628, hazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate și ocupă temporar, în anii următori, părți din Armenia și Iberia, stat cunoscut în prezent sub denumirea
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
(în găgăuză: "Gagauz Yeri" sau "Gagauziya", cuvântul "yeri" înseamnă „pământ” sau „țară”; în ) este o regiune autonomă (din 1995) din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă. Oficial, autonomia este cunoscută sub numele: Unitatea Teritorială Autonomă (abreaviată UTA Găgăuzia; în , în ). Denumirea sa provine de la etnonimul „găgăuz”. Originea exactă a găgăuzilor nu se cunoaște. Există mai multe
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
i au fost un popor migrator provenit din Asia Centrală a cărui limbă era probabil din grupul de limbi turcice. Inițial, și-au stabilit un hanat pe râul Volga și în Europa Centrală (Câmpia Panonică) în Evul Mediu Timpuriu (secolul al VI-lea), fiind timp de două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc și Imperiul Bizantin. Izvoarele
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din populația "Śyän-bi". Recent, tot mai mulți istorici inclină să accepte ipoteza că avarii au fost o populație altaică de tip turcic. După toate indiciile, avarii, aidoma hunilor și goților, practicau deformarea craniului din motiv estetic. În secolul V, Priscus Rhaetor (Priskos) a fost primul care a scris despre tribul avarilor din vestul Siberiei. Acesta susține teoria conform căreia originea lor este
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
fi menționați în jurul anului 463 ca făcându-și apariția în zona Mării Negre. O parte a populației avare se chema, potrivit izvoarelor, "varchunni" (din "var" și 'chunni"), fiind o populație ogură, adică protobulgară i sunt împinși spre vest de un popor turcic, ajungând la granițele Imperiului Bizantin, unde în anul 560 îi înving lângă Marea Neagră pe huno-bulgari, fiind împinși mai departe de triburile „turcilor albaștri” („kök” sau „gök türkler”). În 557, avarii, învinși în Asia Centrală de alte triburi turce, intră în Europa
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
cucerite. Căsătoriile interculturale au făcut ca noi valori să se adauge la ceea ce poate fi numită cultură elitelor otomane. Mai înainte ca să adopte Islamul, turcii practicau politeismul. După primul contact cu arabii în bătălia de la Talaș, un numar de triburi turcice s-au convertit la Islam și au început să propage nouă credință mai departe în Turkestan. Procesul de convertire a fost încheiat cu mult timp în urmă nașterii Imperiului Otoman. Înainte și după cucerirea Constantinopolelui în 1453, otomanii au oferit
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
membru asociat al Comunității Economice Europene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în organizații ca "Islamic Conference and Economic Cooperation Organization". Având în vedere așezarea strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii politici și economiștii mondiali. Numele Turciei, Türkiye
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
turcă este un produs a eforturilor de a fi un stat „modern”, în timp ce își menține tradiția religioasă și valorile istorice. Îndeosebi muzica și literatura turcească arată, în zilele noastre, un amestec al influențelor culturale, amestec izvorât din interacțiunile dintre tradițiile turcice și lumea islamică, pe de-o parte, și tradițiile europene, pe de altă parte. Literatura turcă a fost cel mai mult influențată de literatura persană și arabă în timpul erei otomane, deși după perioada Tanzimatului, efectele altor tradiții (populare turcești și
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
principală este grâul. Resursele subsolului sunt: cărbune, minereuri de cupru și feroase. Populația este foarte rară(2.550.000 loc.). Aproape patru cincimi din populație sunt mongoli, minoritățile se compun din kazahi, ruși și chinezi. Limbile vorbite: mongola khalkha, limbi turcice, rusa și chineza. Religii: tradiționale, budism, islam. "Articol principal: Cultura Mongoliei" Între 2003-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective culturale sau naturale din Mongolia.
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
fac un schimb de populații: tătarii "nogai" și turcii din Bugeac vin în Dobrogea în locul unui număr echivalent de bulgari și de găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populații turcice (anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare ("Lipoveni"). După 1840, în Dobrogea au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
parcurse, colonizate șu sunt astăzi populate de numeroase popoare sosite din timpuri mai vechi sau mai noi. Cele mai vechi popoare pontice sunt Grecii pontici, Armenii, Românii, Lazii, Gruzinii și Abhazii. Alte popoare pontice sunt Bulgarii, Turcii și alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii și Tătarii) sau Mongolii (veniți în regiune în sec. XIII), Ucrainienii, Rușii (printre care Lipovenii) și alții. Toate aceste popoare prezintă astăzi o serie de tradiții, legende și alte forme de folclor legate de Marea Neagră. Marea Neagră face
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
uralică. Denumirea "maghiari" este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale. Ungurii s-au autodenumit totdeauna maghiari ("magyar"), însă populațiile vecine i-au denumit unguri dupa numele țării lor, Ungaria (în latină - Hungaria). i au asimilat în cursul timpului populatii turcice care li s-au alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga și Don. Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice "Magna Hungaria", zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populație ugrică
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
fluviile Volga și Don. Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice "Magna Hungaria", zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populație ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii au intrat în contact și cu popoare de origine turcică. Dintre triburile turcofone, o influență majoră și durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și astăzi în acea regiune
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
în contact și cu popoare de origine turcică. Dintre triburile turcofone, o influență majoră și durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și astăzi în acea regiune, sunt ciuvașii și bașkirii). Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar, al cărui centru de putere
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
Árpád în calitate de conducător al uniunii de triburi unguresti revine, se pare, unui kaganhazar. Împinși spre vest de pecenegi, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară "Etelköz" = "teritoriul dintre râuri"; "atil", "itil" înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră și râurile Siret ("Seretos"), Nistru și Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), "De administrando Imperii"). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
ele. Această asemănarea poate fi pusă în evidență prin cuvântul "câine", de exemplu: În ceea ce privește lexicul coranic, acesta are în jur de o sută de cuvinte împrumutate din limbile menționate mai sus, la care se adaugă copta, latina și vechi idiomuri turcice. Iată câteva exemple: "rahmăn" (milos, milostiv), împrumutat din ebraică, ce reprezintă unul dintre cele 99 de nume cunoscute ale lui Dumnezeu (toate surele coranice mai puțin a IX-a încep cu o invocație ce cuprinde și acest cuvânt); "nabī" (profet
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
europene. în latină: Bacovia în , în , în , în ebraică: בקאו) Istoricul Victor Spinei a publicat o listă a numelor proprii de origine cumană sau pecenegă în care apare Bako. Bako este un nume care se regăsește și în alte limbi turcice: pecenegă, maghiară, turcă etc. Tazlău, Tarcău, Asău, Bârlad, Tecuci, Berheci, etc. sunt considerate denumiri de origine cumană. Uz si Oituz sunt atribuite Uzilor, un alt popor migrator. Marele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău este de
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]