5,540 matches
-
i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet de bucium ?i cântec de clopot „umplând cu glasul lui sar?" din sclipiri de stele ?i scântei de lumin? coborând pe umerii dealurilor: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale, Turmele l urc, stele le scap???-n cale". În acest ?inut str?vechi, luna nu poate decât s? Împrumute sfin?enia ?i frumuse?ea locurilor: „Luna pe cer trece-a?a sfânt???i clar?", icoan? de lumin? În care se oglinde
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
argint" icoane ale cerului limpezindu-?i chipul În ape de izvor („pe ape diafane / I?i limpezesc În tremur pe rând a lor icoane") scânteind printre crengile copacilor („Printre crengi scânteie stele / Farmec dând c???rii strâmte"), ori luminând mersul turmelor („Sară pe deal buciumul sun? cu jale / Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale"), asemenea unor boabe de rou? preș?rate pe pânză cerului („Stelele nasc umezi pe bolta senin?"), b?tând, preschimbate În gânduri, la poarta ve?niciei („Pref
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de-argint, ?? v?d ce eu atâta iubeam odinioar?: A codrului tenebra, poetic labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite", „cu-a ei mandre flori de aur", „alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite / Te Întorci a stoarce lapte din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
luit? de lumina lunii ?i a stelelor-icoane, natura prime?te În mijlocul ei perechea de Îndr?gosti? i. La chemarea cornului, acelea?i animale mitice I?i fac apari?ia: „ Din codrii singurateci un corn p?rea c? sun? S?lbatecele turme la ??rmuri se adun? Din stuful de pe mla?tini, din valurile ierbii ?i din poteci de codru vin ciutele ?i cerbii, Iar caii albi ai m?rii ?i zimbrul zânei Dochii Întind spre ap? gâtul, la ce-nal?? ochii". Codrul este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
De ce marș, tovarășul plutonier? mai Întreba câte unul. — Marș În front, bibanule! Cere ăntăi permisiunea să vorbești. Și după aia... Așa... Păi, dragă băiățaș, peintru că Învățăm să facem un marș. Și ce e un marș? E un mers În turmă, ca oaia, dar organizat. Las’ că veniț voi la mine la unitati, și acolo o să vă Învăț marș toată ziua, ca să fiți bărbaț. Hai! Pas dă defilare... marș! — Marș... ca la câini, tovarășul plutonier? se auzea un altul. — Nu, băiățaș
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Însuși Creatorul a dăruit-o speciei umane. Personalitatea lui Dumnezeu este negată total, din ei rămânând, în acest mod, doar o grămadă de carne ce își cultivă, se pare cu succes, propria imagine și singurul principiu călăuzitor, anume viețuirea în turmă. “Fiindcă tu zici: Sunt bogat și m-am îmbogățit și de nimic nu am nevoie! Și nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns, și sărac și orb și gol!” (Apocalipsa 3, 17). * S-a spus de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în afara legalității. În situațiile în care la săvârșirea unei infracțiuni participă două sau mai multe persoane, fiecare cu rolul său bine determinat în cadrul operațiunilor infracționale, suntem în prezența a ceea ce se numește “participație”. Participația are drept corespondent popular “spiritul de turmă”. Această stare de spirit conferă un plus de încredere și de stimă personală (?!) celor care compun grupul în cauză. Testul de putere și de intangibilitate se face pe stradă, la orice oră din zi și din noapte, de preferat în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor care alergaseră bezmetici, precum o turmă cuprinsă de panică și înnebunită de foame, mânată din spate de legea nescrisă a firii, însă rezistase cu stoicism asediului interminabil și nu cedase. Lemnul din care fusese alcătuită poarta - nimeni nu mai știa numele meșterilor dibaci, fiindcă până și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
alese. Ospățul durî o săptămână și toată săptămână, fata lui Decebal și băiatul lui Traian erau de nedespărțit.Cântau Împreună, rădeau, povesteau și se jucau.Fata Îi povestea despre Dacia, cât de frumoasă era cu apele limpezi, cu munții și turmele de oi.Baiatul Îi vorbea despre Roma, despre cărți și fântâni arteziene. Cel mai mult le placeă să se joace prin gradină, să alerge, să se Întreacă la povestit.Și fata Îi arătă ce dar frumos i-a făcut tatăl
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mine, (Oricât m-ași zbate s-o conjur, S-o-mbun cu lacrimi și suspine): Nici ochii fiului privind Ca două spaime împietrite, Nici porțile-nchisorii, când În urmă-i s-au închis cumplite, Nici mâinile atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă boci, maică, Cum zacu-mi în raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe pământ să cunune călăul cu victima!)// în ziua a șaișpea a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne. Sculptorul și un medic vînează cerbi, dar partidele de vînătoare se reduc la măcelărirea unor creaturi abjecte. Frumoasa Laura
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot ce i se potrivea mai puțin discretului și pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre melodia
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de jocuri. Întîi, un soi de baba-oarba cu care-și fac de lucru, dacă stăm bine să ne gîndim, toate basmele. Regula e că unul, cineva, trebuie dedus (sic!) din grup. El va fi diferitul, prîslea, voinicul, urma care scapă turma. La Barbu, e mai curînd un mijlociu, între două neamuri, "răsad mai rău" care "mă brodisem șui, hoinar." Urmează însoțirea cu "ceata noastră de pitici", și căutarea unui semblable. Nu va fi, pentru vocea care recunoaște că "eram mult mai
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
că stăpânii le-ar fi picurat otrava nesimțirii și-a relei credințe în călimări. Evident că la mijloc sunt ordine, stratageme, șantaje, bani negri și celelalte componente ale relațiilor de tip mafiot. Dar mai e și prostie, lașitate, spirit de turmă, inconștiență. Destui dintre jurnaliștii aflați în avanposturile oribilei bătălii pentru suspendarea lui Traian Băsescu se comportă asemeni răcanului adus pe câmpul de luptă direct din grajd: trage și el cu pușca pentru că așa fac toți. Pe de altă parte, chiar
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
căinează în romanțe: "Dar când va fi să las această lume,/ În care m-am ținut de chef și glume/ Și clipa ceea m'o găsi mahmur,// Voi da cu tifla'n omenirea toată,/ Intrând apoi, cu plosca ridicată,/ În turma ta, bătrâne Epicur". Dincolo de această filă volantă, goliardică, în felul ei, poeziile sînt grupate pe cicluri. Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
ambient proustian, Á l'ombre des jeunes filles en fleur, Dimov nu trece nici el cu vederea farmecul tinereții fără bătrînețe. Într-un poem intitulat Ospeție, un personaj aflat "într-o dimineață cu ceai și papuci" se trezește cu o turmă de fete "sulugece de pașale și mameluci" care îi bat grăbite la ușă. "Fetele veneau dinspre sud, din Corint, / Trecuseră Dunărea pe biciclete de argint". Dar anii trec și bărbatul începe să simtă vîrsta, iar amanta lui cea tînără își
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Mmeorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik im Bauch de Karlheinz Stockhausen, Cantus firmus și Infrarealism de Nicolae Brînduș, Orologii și Muzeu muzical de Anatol Vieru sînt doar cîteva din aceste
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
în care oul / din mîna universului căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de mînz în timpanul cîmpiei, / acum cînd degetele îndoielilor / se umflă nemilos deasupra noastră; / prin crăpăturile lor abia de mai sorbim / lungi fulgere ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale, lumea rustică e în realitate obiectul unor apocalipse. Vitalitatea primară nu e decît o mască a unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
până peste cap, daca atzi shtii (sic!) ce-i în bucurești la piața romană de minimaliști. ți-e și milă când te uiți la ei și vezi că toți sunt îmbrăcați la fel, numa că în culori diferite. E stil turmă, așa, dacă unu s-a dat pe minimale, acum toți" (rbdrumania). În alte contexte, termenul se aplică unui stil vestimentar ostentativ, ceea ce contrazice de fapt sensul originar al "minimalului": "să mergem în kristal cu ciocate și cu freză de minimaliști
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
moment de apatie, apoi peste unul de hiperactivism pentru a reveni la un echilibru relativ. Se înscrie la facultate și se dovedește un om dificil, care pune întrebări simple și stînjenitoare, acele întrebări care ne dezleagă de imbecilismul generalizat al turmei, al bîtei și mulsului. Ar fi greșit și stupid să afiliezi aceste insurgențe unor deziderate feministe sau unor idealuri stîngiste, în contextul unui regim totalitar - și trebuie subliniat că acolo domnesc braț la braț absurdul și prostia -, aceste gesturi au
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
appel/ le temps ne compte plus") sau satiră. duhului meu. ("lângă mairie des lilas/ o blondă/ traversează pe roșu"). Alteori, jocuri de cuvinte precum jesu(i)s adaugă o dimensiune jucăuș-filozofică: "îi privesc cu gelozie pe africani și asiatici/ o turmă postmodernă fără păstor/ conectată la energiile noilor zei virtuali/ și mă întorc la spitalul avicenne/ ... numele lui iisus scris în franțuzește jesu(i)s... (povestea șoricelului supărat pe sat/ care s-a întors în locul de unde a plecat) Deși nu poate
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
trebuie a fi, și nici campionatul Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o îndreptăm - voi merge mâine și voi repeta ce zic acușa și la Muntele Athos (și
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
Bucureștiului?... E sigur că atunci nu era pusă în joc sublima cestiune a Unirii, pentru care saltă orice inimă română"), împroprietărirea țăranilor ("își alese calea prin care scăpa națiunea din ghiarele clasei, pe cei mulți din mânile celor puțini, pe turma din gura lupului"), independența ("una din problemele politice cele mai vitale: un principe poate el oare a pune temei pe o armată mică și compusă din recruți?... de ce oare acuma 30.000 de români n-ar fi în stare de
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]