434 matches
-
încetează, i-a zis mama pe un ton amenințător. Tu n-ai cum să înțelegi. N-ai fost niciodată măritată. N-ai avut niciodată un copil. Păi, nici nu vreau dacă înseamnă că din cauza asta o să înnebunesc ca ea, a turuit Helen uitându-se la mine cu dispreț. Ești nebună! După care a fugit tropăind din cameră. Nimeni n-a mai spus nimic. Are dreptate, a zis într-un final mama. Ce vrei să spui? am întrebat-o indiferentă. —Păi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu credeam c-aș fi fost în stare să recunosc cuvintele astea, „iartă-mă“ - cu siguranță nu rostite de buzele lui James - nici dacă mi-ar fi sărit în poală. Însă trebuia să fiu atentă fiindcă James începuse iar să turuie. Chestia ciudată e că James a crezut întotdeauna că tu o să-l înșeli, nu el. — Cum? l-am întrebat. Deși cam înțelegeam la ce se referea. Eu fusesem întotdeauna percepută ca aia petrecăreață, iar James ca mielușelul casei. — Pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam toate mult prea neclare ca să le identificăm, dar am izbutit să ne dăm seama că majoritatea erau fotografii pornografice. Imaginile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ar fi preferat s-o lase să-i recite. De fapt, nu recita, declama pur și simplu versurile și chestia asta Andrei Vlădescu n-o putea suferi. Începea din senin, oriunde s-ar fi aflat, se plimba de colo-colo și turuia fără s-o poată opri careva. Avea de obicei o voce plăcută, dar în clipele acelea lui i se părea până și vocea dezagreabilă. Nici n-avea nevoie de vreo carte în care să-și arunce privirile, știa pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu știu ce a fost plătit - în cazul în care a fost plătit - sau trebuie plătit și dacă pentru ceva la care țin a trebuit să fac vreo intervenție și dacă... Naiba să le ia de treburi, iarăși!“ Se înfuriase și îi turuia mai departe, agitându-și acum brațele. Iar Andrei Vlădescu îi răspundea, cu aceleași glas înghețat, dar furios, punându-i întrebările de dinainte, la care nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dor, nu s-a repezit în brațele lui, n-a spus nici un cuvânt despre cât ar fi așteptat revederea, nici nu s-a arătat dornică să-l vadă. Iar el n-avusese curajul să-i spună, o ascultase încremenit, cum turuie și-i istorisește în cinci minute ce i-ar fi plăcut să audă într-o oră și văzând-o, n-avusese curajul sau nici nu-i trecuse prin cap că va închide atât de repede și rămăsese meduzat. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
silit să-și petreacă o mare parte a serii făcând conversație cu sora lui, Olivia; Olivia cea seacă și acră, iremediabil loială pedigriului familiei Winshaw, până într-atât încât s-a măritat cu unul din propriii ei veri și care turuie acum nemilos despre administrarea domeniului, despre iminenta înnobilare a soțului ei pentru serviciile aduse industriei și despre viitorul politic al fiului ei, Henry, care măcar a fost suficient de inteligent pentru a vedea că Partidul Laburist îi oferă cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aprob orice-ar fi spus, numai să o fac să tacă din gură. Arată oribil, am adăugat eu. Era atât de frumoasă, Încât Îmi ziceam că aș fi fericită să o port la propria mea nuntă. Emily a continuat să turuie despre modele și materiale și despre ce voia și ce Îi plăcea Mirandei, aruncând la răstimpuri câte o insultă usturătoare la adresa vreunei colege. A ales În cele din urmă trei fuste total diferite una de cealaltă și le-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a continuat să tremure. M‑am uitat prin cameră și m‑am străduit cu disperare să țin minte tot ce turuise Miranda. — E‑n regulă, am zis eu În direcția aproximativă de unde Îi auzisem vocea - dincolo de varianta ceva mai mică a unui pian de concert și de aranjamentul floral cu șaptesprezece tipuri diferite de flori, așezat plin de dragoste În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
te-ai Întors, Katie, se răstește Rod țintindu-mă cu stiloul lui Mont Blanc. Îmi dau seama că am spus cu voce tare ce gândeam, ca una dintre acele femei nebune care umblă pe străzi Îmbrăcate În saci de gunoi, turuind despre lumea lor interioară paranoică. —Scuze, Rod. E vorba de căpitanul Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat al mesei, suficient de aproape de Rod ca să-l poată linge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
frumoase rochii înflorate din lume. Cât despre bijuterii, tinerele și-au scos la lumină diamantele în formă de margarete de la Asprey, iar doamnele în vârstă erau încărcate cu pietre prețioase scoase din seif. Toată lumea se pupa și se saluta și turuia cât e de încântată să se revadă, chiar dacă lucrurile nu stăteau așa. Am fost conduse la locurile noastre exact când se servea, ca aperitiv, supa de mentă răcită. Masa noastră era chiar în mijlocul sălii. Toți ceilalți comeseni erau deja așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
conving pe Jennifer să-și facă cumpărăturile la Bergdorf. Legătura asta e foarte bună pentru cariera mea... OK, sărutul nu a fost chiar ca în 9 săptămâni și jumătate, dar nu poți să le ai pe toate, nu-i așa? turui Julie. Apoi mă întrebă de ce nu sunt la aniversarea lui Zach, dar când să-i explic, până să articulez vreun cuvânt, m-am trezit cu fața scăldată în lacrimi. Într-o încercare disperată de-a mă binedispune, Julie mă invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De ce nu cauți un bărbat căruia să-i pese de tine și care să pună interesele tale mai presus de orice? — Îi pasă de mine, Julie. În plus, el e Alesul. —Nu-i el Alesul, nu există așa ceva... Julie a turuit întruna, nu s-a oprit nici când și-a mâncat șarlota care tocmai îi fusese adusă. Buzele ei - care, apropo, arătau divin rujate cu noul gloss M.A.C. de care e toată lumea obsedată zilele astea - se mișcau necontenit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
grijă de toate cheltuielile, o să-ți dau cât îmi ceri. Dacă ai putea să ne împărtășești din cunoștințele tale pentru câteva ore, o să-ți fim recunoscătoare. Te rog, nu spune nu. Înainte ca Henry să apuce să deschidă gura, Julie turui mai departe: Și aș putea comanda orice fel de mâncare dorești. Ce spui? Să comand mâncarea de la Elaine’s? În opinia ta, ar fi o mâncare destul de literară? Cred că puțină brânză și pâine prăjită e de-ajuns. — Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am vorbit cu Patrick. Era târziu și eram obosită. Trebuie să fi fost ora trei dimineața în Anglia, dar mama părea tare vioaie. Chiar dacă de-abia așteptam să merg în vizită, telefonul ei m-a enervat rău de tot. —Iubito! turui ea încântată când am răspuns. Sper că n-ai uitat de aniversarea tatei. I-am trimis trei mesaje lui Julie Bergdorf s-o invit și pe ea - știi că tata o adoră - dar nu mi-a confirmat. Vine? —Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rămasă deschisă și majordomul intră cu o tavă de argint încărcată cu serviciul de ceai. A sosit mama dumneavoastră să vă ia acasă, domnișoară, spuse el, așezând tava în fața lui Caroline. —Iubito! Am insistat să vin eu să te iau, turui mama, intrând veselă în cameră, urmată de Julie. Tata a trebuit să se ducă în oraș să aducă vinul pentru petrecerea de mâine, altfel ar fi venit el. Mama era îmbrăcată în rochia ei roz preferată. Lucru îngrijorător, avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe scări, să nu care cumva să se răzgândească Eduard și să plece înainte de a-mi afla minunatul gând. — Am multe să-ți spun! Am luat un premiu la olimpiadă și mi-a venit o idee pentru deblocarea romanului, îi turui gâfâind, fără să-i dau răgaz să spună ceva, și pornind la drum cu servieta strânsă în mână, să nu-i vină ideea să mi-o ia și să-mi pierd iar identitatea și mai ales șirul gândurilor. Trebuie să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oche lari. Avea o pungă de plastic în mână, pe care o tot bâțâia pe lângă șold. — Sunt sin-gur, o liniști Bobo, răgușit. Tata e la spital și Edi nu mai vine prea curând. — Aha! rosti Clara, scurt. începu apoi să turuie, ca o bandă de magnetofon: — De când m am mutat în partea cealaltă a orașului, n-am mai fost pe aici, iar acum, când m-am întors în cartier, parcă, nu știu cum, cade tot trecutul peste mine și nu-mi place asta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
are forme, e zglobie... Licărul de pândă alarmată din ochii lui Bobo dispăru. Se uită din nou apatic la Eduard, care vorbea cu ochii cenușii încă mijiți. Scotea cuvintele pe bandă rulantă, fără să le caute. Dădea impresia că poate turui așa la nesfârșit, nepăsător. — Nnu, îi răspunse Bobo, nnu... Mmă descurc sin gur cu-cu fe-fetele... Mă gândeam ccum să-ți spun c-am fă-cut niște schimbări în ccamera ta și... — Ce schimbări ai putut face în camera aia mică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și mai punea întrebări neutre, ca să nu se dea de gol că nu-și amintește deloc de ea. — Mai țin legătura cu Georgiana, începu să turuie Leni. Tare drăguțică a fost și a rămas! Veselă și hazoasă, scumpică foc! S-a mai îngrășat ea un picuț, da’ nu-i stă rău. Tu, în schimb, nu te-ai schimbat de fel, ba chiar arăți un picuț mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
făcut atât de bine să-ți amintești!“ Dar nu rosti nimic din aceste gânduri cu glas tare. Zâmbi și invocă drept motiv al sosirii ei la Cluj o vizită la niște rude imaginare. Georgiana începu să ronțăie alune și să turuie iar de spre copii, mai ales despre fata ei cea mare, Iulia. Părea foarte dornică să vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se fi reinventat pe sine din dialogul lor se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Fato!“ sau „Fată!“, schimbau între ele maldăre de foi sau câte-o carte inutilă, împrumutată de la bibliotecă. Copiau cursurile la xerox, maniacal, de frică, sute de pagini, mii de explicații, cu tot cu glume, greșeli de transcripție sau paranteze orale; ți le turuiau la examen, cu sentimentul că te bucuri să le-auzi. Foile deshidratate circulau de colo-colo, cu scrisul aproape ilizibil. Când nu se îngrămădeau la xerox, le găseai somnolând pe holuri sau trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mă oboseam prea des: meritam o recompensă. Maria și-a tras fesul mai bine pe cap și m-a sărutat pe gură. Nici nu se-atinsese de salata de crudități. Așa sunt femeile. Când vorbesc, uită de-orice altceva, turuie înainte. Iar dacă pleci, vin după tine și te urmăresc până termină ce-au de spus. Pare-se că e-o problemă de emisfere cerebrale, funcționează altfel ca la noi. De-aia le iubim; și tot de-aia ne scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
judecători. Era bizar. Țineam ore suplimentare cu fiica celui care vopsise tot liceul, din pivnițe până la acoperiș. Mă rog, nu pusese chiar el mâna pe pensulă, dar sponsorizase toată operațiunea, adusese și zugravii. Mi se părea că sunt neimportant, folosit, turuiam despre robotica lui Rebreanu (meșterisem eu o teorie despre nuvelele de război) și extrospecție la Hortensia (eu am inventat termenul!) și eram ascultat, dar mintea îmi zbura la ciorapii cu pătrățele ai fetei avocatului de la a XI-a E. Inacesibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maurer.“ „N-a văzut moneda...“, am comentat. „Da, nu i s-a mișcat la timp moneda.“, a recunoscut inginerul, după care a mai cerut o cafea. Era evident că ale lui veneau curate. Sau căpătase deja dependență și povestea totul. Turuia, nu uita nici un detaliu. „Tata a ajuns printre primii la locul accidentului, l-au adus cu elicopterul. Chiar Maurer ar fi cerut, printre gemete: «Să mă duceți la doctorul Liviu Grosescu, la Sf. Gheorghe!» Se temea să nu fie curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]