3,106 matches
-
valea verde a Tudoranului, Lăncioiului, omul pierde negrele gânduri. Oricât de mari ar fi supărările, oricât de chinuitoare ar fi gândurile sau de grele poverile sufletului, când părăsim orașul și intrăm în sânul larg și măreț al naturii, simțim o ușurare, parcă o mână nevăzută ne ridică greutatea adusă de asfaltul încins, de furnicarul urban, de parcurile cu copacii și iarba uscate, și parcă niște brațe ne cuprind într-o dulce dezmierdare. „Rămas bun, casă tristă și de-ntuneric plină, De
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
creștină gândindu-mă la studenții lui. Și nu numai Lupa Capitolină trebuie dată jos printr-o ordonanță de urgență Ponta, ci mai ales statuia Traian și Lupoaica de pe treptele Muzeului Național de Istorie, care, e drept, ar fi o mare ușurare pentru bucureștenii ce au spus despre ea, citez: penibilă, ridicolă, kitsch, oribilă, grotescă, mizerabilă, blasfemie. Ce caută aici cotropitorul și jefuitorul Daciei, unde sunt statuile lui Burebista și Decebal apărătorii acestui neam? Acesta este Calea Victoriei despre care primarul capitalei, tovarășul
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
din treapta de sus a podiumului. Viitorul nu-i va păstra acestuia doar amprenta personală, inegalabilă, ci numele întreg alături de mai marii literaturii noastre. Expun mai jos, din mai noile lui creații dezvăluirea însemnând Crezul, Dezamăgirea actuală și Speranța. Pentru ușurarea înțelegerii preceptelor, cu voia dumneavoastră, le voi numerota. Crezul poetului - 1 „Povestea mea? Nu e o-nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt′ mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
Îl invidiez pe bietul bărbatu-meu că a murit și a scăpat de necazuri.” Desire dădu un alt telefon mătușii sale Irene, sau sora Bernardette, cum îi cerea ea să i se adreseze, pe numele său de călugăriță și spre ușurarea sa, ea îi răspunse imediat: -Pronto! Mătușă, sunt eu, Desire! -Ciao Desire, draga mea!Ce bucurie mare să te aud! Ce mai faci și cum de te-ai gândit la mine? -Mă tot gândesc la tine mătușă! Nu-mi mai
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
frumos! Avem cu noi tot ce ne trebuie, dar vă rugăm să ne anunțați imediat ce se... - Desigur, nu se pune problema. Poftiți, vă rog! Rămași singuri în salon, se priviră lung și lăsară să le scape câte un oftat de ușurare. Iuliana izbucni în râs și îl îmbrățișă drăgăstoasă pe Eugen. - Sunt atât de liniștită și bucuroasă, sultanul meu drag! Am mare încredere că va fi bine. Laura este o fată extraordinară... Ce surpriză! Nu-mi vine să cred. Tu știai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
profesorul Arcibald Urziceanu privi cu scârbă fotografiile și, la sugestia directorului, își scrise demisia ascunzându-și o lacrimă în fundul sufletului. Știa că nu are de ales! Demisia neașteptată a profesorului produse următoarele efecte cunoscute comunității: - bucurie prostească în rândul elevilor; - ușurarea de aceeași natură în rândul cadrelor; - liniște temporară în casa primului secretar; - bârfă la toate cozile din oraș; - suspine de admirație și pofte necuviincioase în rândul adolescentelor; - cam tot așa și printre unele mămici mai tinerele și mai zburdalnice; - numirea
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
mbyllin kohën në kokrra vese mbi trëndafilat pa gjemba dhe qëndro pranë meje të dëgjojmë misterin e ri të rilindur nga heshtja 12 în așternut de noapte părul ți-ai răvășit dragoste în așternut de noapte în gene îți tremura ușurarea avută de sărutări pătimașe încă simți căldură brațelor înfierbântate care te-au înlănțuit pierdută zac învăluita într-un dulce vis în pulsul fericirii furate 12 në shtrat të natës floku të është shkapërderdhur dashur në shtrat të natës në qepalla
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
In firele de iarbă, în ițele de gânduri./ Ar ține, Timpu-n loc cusut în veșnicii/”...”iar Zorile să crape pe fruntea unui munte (“Povești”) Poeta se înalță prin rugăciune dezlegând “noduri și piedici” legate de omenești păcate, spre netezirea și ușurarea drumului pe nebătutele cărări ale vieții, pentru ca apoi să se recompună și să se regăsească, așa ca și cum n-ar fi fică a Evei cea de dinaintea marii ispitiri ce a dus pe om la pierderea edenicei fericiri. Iubește și iartă, crede
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
rele multe - Ignorând un timp ce trece. Gânduri negre de ocară Se preling prin mintea-i beată, Aducând o grea povară Peste-un suflet fără pată. Traiul rosturi nu mai are Pentru omul stors de vlagă; Moarte-ar fi o ușurare După viața-i ca o plagă. ............ O poveste tristă-n sine Ce-aduce suferință mare, Ea în schimb mereu revine Bătucind destine amare. Otrava dragostei pierdute Se prelinge-n inimi multe; Cine stă plângând s-asculte Pe cei cu sufletele
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
apariția, într-un nor de fum, clonă distinsei doamne apelante. Acoperită cu un halat ce cunoscuse în mod sigur și vremuri mai bune, apariția își rotește privirile destul de crâncene prin locație, ne observa și vine către noi. Constat cu oarecare ușurare că nu are satârul la ea, sau oricum, nu-l are la vedere. Când iese din nor, observ cu uimire, ca arătarea dispune, în mod surprinzător, derutant chiar, de o fată zâmbitoare colorată în roșu purpuriu. Intra în vorbă cu
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
în Hristos. Necazurile noastre fac rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, o spală cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
obște, în care orice lucru pământesc va înceta - sa o sfintești și sș nu faci în ea nici un lucru din cele ale vieții, afară de cele neaparat necesare, iar celor aflați sub ascultarea ta sau împreună cu tine să le dai toată ușurarea, ca să slaviți împreună pe Cel ce ne-a câștigat prin moartea Sa și a înviat împreună cu El firea noastră; să-ți aduci aminte de veacul viitor și să meditezi la toate poruncile și îndreptările Domnului. Și să te cercetezi dacă
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
am văzut indicat postav de Colonia-Köln, spre a-l deosebi de cel de Louvain, de cel de Yprin, de cel de Cehia sau de Silezia, etc.) Trebuiau deci să aibă, cum am zice astăzi, cunoștinte de merceologie. În ceea ce privește limba, pentru ușurarea tranzactiilor ei au folosit, așa cum era și firesc, limba română, instrument comun, înțeles de toți și mai ușor de mânuit. Limba română scrisă a folosit-o mai întâi negustorul și județul orașului Câmpulung, Neacșu, prin scrisoarea din anul 1521. Tot
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
-l făcu fu să se uite pe toate părțile la cutia care adăpostea instrumentul muzical. O luă, o învârti încet, apoi apăsă pe cele două încuietori, să vadă cu proprii ochi dacă piesa de mare valoare suferise vreun accident. Spre ușurarea lui constată că era intactă și nici măcar o zgârietură, fie cât de mică, nu era pe ea. - Plec. Ești un prost! - Nu. Nu pleci nicăieri. Acum și aici îmi vei spune de ce te lași învins. De ce, Mike? - Pentru că nimeni nu
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
și necazurile noastre pot face rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecție. După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor! Citește mai mult PANUEra în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș.Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecție.După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor!...
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
apoi se apropie încet și își lipi buzele de ale mele. „Am așteptat atât de mult... Trăiești... Vino, fii lângă mine, simte-mi prezenta...”. „O iluzie”... am murmurat, cuprinzând-o cu brațele. * Am ajuns la intersecție cu un sentiment de ușurare, de eliberare. Avea să fie pentru totdeauna acolo, cântând din vioară ei magică, dând o reprezentație grandioasă în fața unei lumi care își îngroapă sensurile cele mai profunde într-un morman de castele ale desfrâului, lume pe care ne încăpățânam să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecție. După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor! După aproximativ două ore, coloana s-a oprit la semnalul șefului, deși nu era timpul de haltă. El a coborât din mașină, împreună cu ceilalți militari și s-a îndreptat spre marginea din dreapta a șoselei, în sensul de mers. Fiind
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
putea să-l chinuie în halul acesta. Se ridică ușor de la masă, atentă să nu verse paharele cu apă și îl anunță: - Plecăm! - Deja? Andrada nu putea citi expresia ochilor lui din acel moment, așa că hotărî că era vorba de ușurare. Îi caută pe miri, le ură tot ce își aminti că se ură în astfel de momente, le întinse plicul pregătit de acasă și ieșiră din restaurant, unul după altul. Lovită de aerul rece al nopții, se întoarse căutându-l
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
atrăgător, mai convingător, prin faptul că noi înșine trăim ceea ce propovăduim și că le vorbim oamenilor dintr-o experiență personală. Trebuie să le arătăm că credința și toată viața duhovnicească nu înseamnă o povară - nici pe departe! Ci, dimpotrivă, o ușurare, o bucurie..., că oamenii pot descoperi în post o binecuvântare și o eliberare, iar în rugăciune o putere care te eliberează, te pacifică, te întărește, îti dă sens și lumină. Dacă îi spui omului că trebuie să se roage, trebuie
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
care miluiau peregrinul umplând-ui bolul de mâncare pentru un sfat, o mângâiere. În lungile sale drumuri între așezările omenești, medita la Dumnezeul său și la greutățile creațiilor sale, se hrănea precum pustnicii cu rădăcini și fructe, căutând mijloace eficiente de ușurare a vieții celor pe care urma să-i întâlnească pe baza experiențelor trăite de cei înainte vizitați. O cu totul altă percepție religioasă decât aceea creștină care cere numai veșnica laudă Dumnezeului ADEVĂRAT neglijând ori ce altă activitate. La ce
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
-o vesel: - Uite, vezi aripa din stânga a Facultății de Drept? A apucat-o ușor de braț și cu mâna liberă a arătat larg, clădirea. Nostalgic, dar plin de el însuși mai mult decât în toată seara, a oftat lung a ușurare, după care a binevoit să dea explicații fetei ce-l privea nedumerită: - Într-o sală de aici am susținut ultimul examen înainte de licență. De două ori! Am avut o restanță, singura de altfel... - La ce anume? a venit întrebarea încărcată
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
mă mistuie într-una Privesc spre... infinit și martoră e luna. Mi-aș striga durerea, s-audă fiecare, Dar, o-nchid sub lacăt, spre-a ei consternare. Cu-n geamăt îmi îmbrac mantia durerii Ceasul vreau să-mi bată, clipa... ușurării. Gândul zbuciumat, durerea-l atinge. El luptă cu tristețea, ce parcă-și înfinge Colții ascuțiți, adânc în trupul meu. Inima îmi plânge, sufletul mi-e greu. Albastră... sclipire, în noapte, mă-nvelește E cerul înstelat ce trupu-mi ocrotește. Tristețea grea
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
încearcă să-și aducă aminte de un trecut atât de întunecat și plin de umbre hidoase, pe care atunci el le vedea strălucitoare și iubitoare de sine, se cutremură și oftează lung, o eliberare profundă a interiorului sufletului meu, o ușurare de imagini umbrite de siluete aparent umane, dar care mă împingeau în umilință și în răutate inimaginabilă. Mi-a spus: a fost un existent al trăirilor mele pe care l-am învins prin dorința de a nu mă mai umili
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]