2,252 matches
-
nu vrea să mai lucreze cu suratele și gata! Într-o bună dimineață se desprinse de convoi Sub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi, Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată , Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată : -În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflate Îndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin si degeaba să trudesc Dacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ? Ziua sta-ntinsă la soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
pataCă nu vrea să mai lucreze cu suratele și gata!Într-o bună dimineață se desprinse de convoiSub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi,Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată ,Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată :-În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflateîndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin si degeaba să trudescDacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ?Ziua sta-ntinsă la soare și din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
produse; oale, haine și diverse mărunțișuri. Au bătut în poartă dar nu au așteptat să fie invitați ci au intrat cam buzna. Casa cu pricina era destul de mare dar avea doar ieșirea din stradă, astfel că sarcina echipei era mult ușurată. Undeva în apropiere de obiectiv așteptau alți trei milițieni civili. Când prima echipă de două persoane era în interior, au intrat și cei trei ca falși cerșetori. Acasă erau doar două femei, ceea ce le-a ușurat misiunea recuperatorilor. În timp ce gazdele
DON BASILIO VREA REABILITAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361256_a_362585]
-
și dacă am deja și profesoara potrivită. N-am mai stat pe gânduri! Imediat ce m-am întors acasă, am intrat pe net. Era acolo, privindu-mă din poza ei mortală și trimițându-mi imediat salutul ei: - Hi, cf? Am oftat ușurat. Eram în termeni familiari, așa că îmi puteam permite să o întreb cât costa ora și în ce condiții accepta un nou client. Răspunsul a venit imediat: -100 pe oră dacă vii singur. În doi 70, în trei 60. Acestea sunt
PROFESOARA DE ROMÂNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360232_a_361561]
-
pe frunte. Prin dreptul curții Buhei brusc în spatele lor auziră o bufniță umflându-se în pene căreia îi răspunse un huhurez în depărtări. Dintr-un salcâm, țipătul cucuvelei vesti moartea cuiva. Merseră temuți de ispitele diavolești, până la poartă și răsuflară ușurați. De acolo Pătru o purtă în brațe până la ușa pe care o împinse cu genunchiul, apoi își așeză cu grație podoaba nestemată în așternutul moale din pătucul ce tresări de plăcere. Înfierbântați de licoarea lui Bachus, cu care-i cinstise
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
aceea ușa se deschidea. -V-am prins! țipa la noi. Eu nu ajungeam să înghit, iar tata-mare începea să se uite printre rafturi indiferent. -Închide ușa, îi spunea pe șoptite, „iar am auzit șoarecele chițăind, cred că sunt doi!“ Atunci respiram ușurată și simțeam cum dulceața alunecă pe gât în același timp cu o transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam când ieșeam din cămară, necăjită că nu avusesem parte de două linguri
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
și dacă nu își grăbea pasul, îmi făcea semn să mă apropii eu de el. De fiecare dată se căuta prin buzunare încruntat, ca și cum nu găsea ce avea pentru mine, să-mi plătească efortul. Abia în apropiere de casă răsufla ușurat. Dintr-o dată își amintea unde le ascunsese și cu un aer mulțumit îmi dădea un tub de mentosane sau o mandarină, dacă era iarnă, o roșcovă, o eugenie sau ce-mi făcea cel mai mult plăcere, o monedă de 25
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
prietenele chiar în fiecare zi de dragul să-i port sacoșa. În ziua aceea l-am așteptat rezemată de peretele chioșcului, „cu musca pe căciulă.” M-a văzut de la distanță și și-a schimbat repede sacoșa în mâna cealaltă. Am respirat ușurată, era semn bun. Venea spre mine zâmbind, îl priveam cu dragoste și fără mustața răsucită îl găseam mai tânăr și chiar frumos. Când a ajuns aproape de mine, m-am dezlipit de perete și am întins mâna să-i iau sacoșa
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
nicio bucurie. La început părea ușor să te lupți cu greutatea. Am studiat problema pe google, am găsit acolo o așanumită dietă disociată, pe care am aplicat-o, plin de entuziasm, împreună cu Leni. În două luni am scăzut 16 kile. Ușurat, și la propriu și la figurat, am renunțat la dietă, că nu era să mă chinui toată viața. În următoarea lună am pus toate kilogramele la loc. Parcă eram un balon pe care îl dezumfli, apoi îl umfli la loc.
UN OM CU GREUTATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358256_a_359585]
-
cap. După cartea asta am învățat și eu. Voi mai puteți face una ca asta? Răspunsul fu timid cu glasul stins, dar uluitor în același timp: „Nu putem tovarășe prim, că n-avem cu cine. Au fugit toți”. A răsuflat ușurată toată lumea. „Îi mulțumesc și azi lui Dumnezeu”, îmi spune vestitul colecționar, „că de la bun început nu m-a turnat nimeni. Securitatea se pare că nu și-a făcut treaba”. Mulți profesori și ingineri, cadre de specialitate ale școlii văzuseră pentru
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând ușurată: - Iată! O mare minune care nu s-a mai întâmplat în ultima sută de ani, se săvârșește azi pentru voi și dragostea voastră mare. Întunericul s-a tras deoparte și a făcut loc luminii în această vale. Acesta-i un
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
eu umblu după cai verzi pe pereți prin Italia, unde credeam că fug câinii cu covrigii în coadă și toți bărbații italieni sunt niște adevărați gentlemani. Doar suntem cu toții latini, ce naiba, trase ea concluzia și ieși de pe internet parcă mai ușurată decât atunci când îl deschise. Acum știa cu cine se culcase în Viverone. Ce-i drept, este drept, recunoscu ea. Trebuie să-i dai Cezarului, ce-i al Cezarului. Știa italianul să facă dragoste și să aducă o parteneră de amor
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
toate prostiile pe care vi le spun ? Mi-am imaginat și eu ceva frumos ,că tot spun doctorii ăștia că sufăr de ipohondrie. - Ptiu ,bătute-ar să te bată , că tare m-ai speriat ,răsuflă ăl bătrân un pic mai ușurat. - Să vezi ce-o să te mai sperii acuma ,că iar mă-nțeapă inima ! Din nou , „au,crau” , de nu știam ce să-i mai facem . Doar cu un extraveral am reușit s-o adormim până la urmă. Săptămâna a trecut pe
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și ochi vicleni de vulpoi. VIS PSIHEDELIC Copilul întreabă: „De ce
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
o literă albă. Parcă L? Își scoase smartphone-ul și făcu mai multe poze din care una de asamblu. Mai multe, pentru componentele întregului mural. Fotografie medalionul de-aproape, de la distanță, insistând a lua imagini separate pentru fiecare element component. Răsuflând ușurat, se duse acasă. Ca niciodată, nu intră în jocul de bun-găsit al bunică-sii. Mâncă zorit, făcu dușul serii și, așezat în pat, se văzu cu moșul Ene taman spre zori. Sărise ca un nemernic peste porția de postări selectate
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
ce-avea să-ntreprindă, îi dădu liber în acțiune până la elucidarea cazului. Uluiala provocată de inițiativa sublocotenentului îl determină să nu-i ceară explicații, dar nici să-i ofere vreun sfat ca-n alte dăți. Antonel răsuflă de-a dreptul ușurat. În fine, va proceda conform impulsului său de preocupat și, de ce nu, talentat detectiv! Simțea că ceva creștea în interiorul său... poate filonul de aur al intuiției?! Hotărî să-i dea curs... Înainte de a pleca pe teren, își luă de la tonomatul
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
nu știu ce vrea!” Își drese glasul și spuse cu mult calm: - Cred că este cazul să-l atacăm pe dușman. - Sigur, domnule, asta voiam să aflu de la dumneata! Trebuie să organizăm o expediție de distrugere, chiar în țara inamicului. Negru-Cioară răsuflă ușurat. Nimerise. Dar ideea îl îngrozi și încercă s-o tempereze pe nebună: - O astfel de expediție necesită, Majestate, măsuri organizatorice prealabile... ca să asigurăm... - Ce măsuri, domnule? Ce măsuri? îl întrerupse nervoasă împărăteasa. Plecăm în viteză, atacăm prin surprindere și-l
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
bancă pentru a-și achita rata. Chiar e obsedat de plată datoriilor și în maximum două zile după chenzină face câteva ture de oraș la ghișeele de taxare lăsând o bună parte a venitului, apoi cu buzunarele aproape goale răsuflă ușurat “a mai trecut o lună și ...evident, acasă merg cu ceva...”. Desigur, ați ghicit!... cu chitanțele de la cablu, internet, E-on, apă și alte utilități, iarîn ultimă instanță...cu cea de la bancă. Din respect, pe aceasta a indicat-o la
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
nu mai este mult până la olimpiadă și că trebuie să fie optimiste, că vor câștiga precis, fiind foarte bine pregătite. Angela i-a restituit culegerea de probleme profesorului, mulțumindu-i la rândul său. La despărțirea de profesor, Ramona se simțea ușurată. Nimic nu i s-a părut anormal în comportamentul celor doi. Deci planul său de seducere a profului rămânea în picioare. Trebuia doar să prindă momentul cel mai potrivit. Poate cu ocazia Olimpiadei, dacă vor câștiga, vor merge să sărbătorească
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
o dâră de fum. - ...și boala vacii nebune. - Nu-i bai! Asta-i la noi de când lumea! E un obicei încetățenit din tată-n fiu să rostești când o pui la jug: „Na, boalo! Hăis, Joiano! Cea, Priano!” - Uf! - răsuflară ușurați cei doi parlamentari. Ce ne-ați mai speriat cu glumele dumneavoastră! - Calmați-vă, oameni buni, interveni împăciuitoare primărița. - V-ați zbătut singură să ne faceți o școală elementară și să nu desființeze biserica, căci domnii de la capitală parcă sunt mori
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
spălarea lăzii, când auzi soneria. Tresări speriată. Să fie Andrei? Doamne, ce nesocotită am fost! Cum am putut să-i fac una ca asta!? Se îndreptă spre ușă tremurând și înainte de a se uita pe vizor, întrebă cine este. Răsuflă ușurată când auzi vocea Nataliei. Deschise ușa și acesteia nu-i fu prea greu să priceapă că Lucia nu era în apele ei, așa că o luă la întrebări fără altă introducere : Ce-i cu tine? Nimic! Asta să i-o spui
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
în pătuțul ei, plângea... Magdalena-și întinde brațele goale și-și primește cu dragoste copila la piept. Ana tace și caută cu gurița sânul hrănitor al mamei. Cu poftă suge seva groasă dăruită de trupul firav al mamei, care răsuflă ușurată. O lacrimă cade din ochii Magdalenei pe fața gingașă a fetiței care tresare și se cuibărește mai adânc la sânul ei. - Ce frumoasă ești, păcat că tatăl tău nu te vrea, ce-o să mă fac cu tine?...unde o să mergem
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
sau, cel puțin să le atenueze, să le diminueze, să facă ceva. Însă, onor publicul și respectivele autorități (schimbate din patru-n patru ani), spuneau cu aere de vagi speranțe consolatoare: las’, că trece și asta! Pe moment, chiar trecea. Ușurată, toată lumea uita. Totuși, tema era preluată în prag de alegeri de toți politicienii care se-ntreceau în propuneri și promisiuni, bineînțeles, dacă onor alegătorul, punea ștampila. Și onorabilul alegător o punea. Dar, după alegeri apăreau alte „cestiuni arzătoare” la ordinea
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
pensie alimentară! Vă cunosc eu! I-am răspuns senină: - Liniștiți-vă, nu-mi stă-n caracter! Și am ieșit din biroul lui. „Tovarășul” avea relații și m-a plasat altui director care îi era dator cu un contraserviciu. Am răsuflat ușurată că am scăpat din iadul reproșurilor mute și privirilor disprețuitoare. Ăla mi-a dat un serviciu de calculatoare, într-un Birou de Facturare. M-am străduit să învăț repede ca să nu fac greșeli, dar m-am pomenit trecută la Contabilitate
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
scrieți, să citiți și să socotiți. Să-l ascultați și să fiți atenți la ce vă spune! Așa cred că va fi spus domnul Arsu când ni l-a prezentat pe noul învățător, “domnul Dode”. Oricum, bănuiesc că a răsuflat ușurat că a “rezolvat” acea problemă. După ce a plecat domnul Arsu din clasă, “domnul” Dode a considerat că trebuie să execute cu noi câteva exerciții de autoritate: - Ascultă, școlar, drepți!... Stați jos!... Drepți!... Stați jos! Mai cu viață, mai cu viață
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]