999 matches
-
nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru noi sunt temelia vieții politice? Ori e pur și simplu, la cei mai mulți, lipsă de cultură reală? Și toate chestiile se reduc la necesitățile materiale ale momentului? Unii ne disprețuiesc în numele culturii rusești, cu care dealtminteri sunt într-un prea ușurel contact. Defectele noastre pe care noi singuri le exagerăm în discuții ei le pun subt un microscop propriu, și refuză să vadă altceva. Dar zvonurile amplificate și generalizările? În sfârșit, cine se duce acolo și privește în juru-i, cine ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cafenea (ca în toate părțile din împrejurimi, pe toți munțișorii: aici suntem la înălțimea mănăstirii Neamțului). Pe când treceam în preajma ei pe cararea prăvălatică, doi căței au început să mă latre cu îndârjire și stăruință. M-am oprit și am fluierat ușurel spre ei de câteva ori. Au tăcut, apoi m-au privit cu atenție, părând dispuși să se împrietinească cu trecătorul. Cum le-am vorbit, cum au dat din cioturile de coadă, dar nu cred să fi înțeles, căci nu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În legătură cu ciudatul personaj care mă locuiește, m-a sfătuit să-mi temperez halucinațiile, altfel riscam să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc. Or, se știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de un exces de originalitate sunt luate ușurel de mână și conduse În locuri unde fantasmagoriile lor nu mai uimesc pe nimeni. Bietul meu eu! Două lucruri pot fi imediat observate la tinerelul care eram: ușoare, dar persistente accese de paranoia, credința că „ai dreptate” În ciuda avizului celorlalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și-a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe în vale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe în vale, unde
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la începutul regimului, preferase să se întoarcă în Franța când situația nu i-a mai surâs. Profitând de o invitație a unei asociații a foștilor combatanți ai Brigăzilor Internaționale din Spania, din care soțul ei făcuse parte, au șters-o ușurel din România și nu s-au mai întors niciodată. O priveam în față, în metroul parizian, curioasă de a vedea chipul descoperit al cuiva care purtase acolo masca nomenclaturii. Fără siguranța pe care i-o oferea în România apartenența la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste mărfuri fade,ușurele, Ce au uitat pân’și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Dupa cum ne spune Z.Ornea în cartea sa „Junimea și junimismul”: „Fondatorii ca și aderenții erau spirite cultivate și au avut de luptat cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
a generat forme ca fiu, fiică, făt etc. Militând pentru identificarea germanismelor în română, autorul învinuiește pe cercetătorii acestei chestiuni de superficialitate întrucât „acei care au căutat să afle elemente gote ori vechi germane în românește au procedat așa de ușurel, încât, ca și pentru elementele thrace din aceeași limbă, au compromis chestiunea” (I, 350). Philippide găsește sprijin pentru convingerea sa la Richard Loewe care, într-o lucrare despre elementele vechi germane în limbile balcanice (a. 1906), „admite ca împrumuturi gote
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
azi”, Îl șușotesc pe la diferite mese de birt sau, uneori, Îl inserează chiar și În cărțile lor de memorii, cum a făcut-o de curând poeta Ileana Mălăncioiu. Numai că, În creștineasca și colegiala lor dorință de a-l Înnegri ușurel pe Breban, ei mai adaugă sau Înoadă altfel lucrurile, pentru ca, astfel, din căpețele de adevăruri, să se nască, cum spuneam, un alt profil al celui despre care se crede că a fost unul dintre primii dizidenți!... Astfel, În cartea poetei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nenumită între Nae și publicul său. Publicul știe doar că la filmele lui Nae se simte foarte bine. “i de aceea vine. Problema este că unii - nu publicul, ci critici sau cineaști - consideră că ceea ce face Nae e un gen ușurel, frivol, „cam vodevilș, cum era de părere un mare și venerabil cineast român. De ce râsul este produsul minorului, iar plânsul este produsul majorului nu pot înțelege. Nu e adevărat că e mai ușor să-l faci pe unul să râdă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aici, ci natura și adâncimea credinței. În general, substanța cerului este ideatic-religioasă; asemenea îngerilor, reprezentarea stelelor își trage sevele din folclor: Iar doi îngeri cântă-n plângeri,/ Plâng în noapte dureros,/ Și se sting ca două stele,/ Care-n nuntă, ușurele/ Se cunun căzânde jos206. Adesea, imaginile poetice eminesciene se constituie drept comuniuni ideale între cer și pământ: piramidele-nvechite/ Urcă-n cer vârful lor mare207, iubitul se cufundă în stele/ Și în nori și-n ceruri nalte 208, ceru-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
administrația prusiană. Fata lui era frumoasă, bine-crescută, dar, cum nu purta numele tatălui său, greu de măritat în lumea ei în Germania. George Philippescu mai fusese însurat și divorțat de Natalia Ghica, pe atât de frumușică și atrăgătoare, pe cât de ușurică. După multe lupte cu slăbiciunea lui pentru dânsa, divorță și, reînsurându-se, își croi o viață de căsnicie exemplară. Fu un bărbat model, dete soției tot ce-i era în puteri ca situație, eleganță, viață lumească, primirile în casa lor erau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poarta, moș Zgârci aruncase încă o privire, parcă pentru a-și verifica rezultatul muncii, apoi ridicase din umeri a nepăsare și își văzuse de ale lui. Cine îl vizita, iar asta se întâmpla foarte rar, nu avea decât să ridice ușurel sârma de pe par, iar poarta se deschidea. La plecare, avea grijă să nu uite să pună sârma la loc și asta era totul. Într-o zi, unul din copiii lui Stratulat, învățătorul satului, se oferise să vină cu o șurubelniță
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale debarcaderului din fața bazilicii Santi Giovanni e Paolo, zăbovi acolo preț de-o clipă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și îi ascultase cuvintele ca pe o poveste: ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din când în când câte o boare caldă și parfumată. Când Mărineci terminase cântecul, o fată pe care o știa doar din vedere îl împinsese ușor cu vârful piciorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte fusta lungă. Când a pătruns în ea, a intrat într-un vârtej și, odată cu el, toată lumea. Vedea în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a intrat brusc în hohotul de râs al glolelor. Lanțurile au sărit deodată. Era din nou Zogru, încrezător în sine și gata să iasă din pivniță. Primul lui gând a fost să-l caute pe Ioniță și să-l strângă ușurel de beregată, apoi să-i smulgă limba și să i-o fâlfâie prin dreptul ochilor bulbucați. Dar n-a făcut așa. A ieșit omenește pe ușa pivniței, punând-o cu grijă alături de toc, apoi a urcat treptele spre grădină. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu era a lui, așteptând supus un ordin. Zogru se apropiase pe neașteptate și-l pălmuise scurt și năucitor, poate de trei ori patru ori, apoi îi îndreptase puțin calul și-l lovise peste crupă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era de neșters. Era suficient să strige careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă cei asupra cărora erau aruncate vorbele. Gheară trecuse nu de mult prin cetatea Târgoviștei și-și văzuse un văr. Avea fața vânătă și clănțănea ușurel, cu ochii duși, atârnat într-un par care îi intrase printre picioare și îi ieșise pe la ceafă. Așa că se hotărâseră repede. Săpaseră o groapă lângă stejarul în care îl aninase Zogru, apoi îl îngropaseră de viu, cu mâinile legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era înainte de Bobotează și în ziua aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
femeilor pe care le cucerise, toate în mod definitiv legate de el și supuse lui până la moarte. După ce își alcătuiește o armată de femei, eroul lui Andrei Ionescu își începe ascensiunea socială folosindu-se de ele. Romanul este o scriere ușurică, stângace, dar care a fost citită în special pentru scenele erotice descrise amănunțit. Și Giuliei îi plăcuseră aceleași scene, dar încerca să-l vadă pe Andrei ca pe creatorul unui personaj, și nu ca pe însuși personajul care, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și, cum stătea pe spate, sânii se îngropaseră și arătau ca două ochiuri neprăjite încă. Rămăsese în niște bikini roz, pe care scria cu maro: kiss me. Andrei se dezbrăcase complet și repede, apoi se așezase deasupra ei, frecându-și ușurel penisul de chiloții roz, în timp ce ea încerca să și-i scoată. Își rulase fără grabă prezervativul, cu gesturi pe care le știa foarte bine, căci îi plăcea să se masturbeze în cauciucul moale și uleios. Se simțea puternic și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochii încă tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]