25,152 matches
-
Nu-mi examinez operele cu atenție dar îmi dau seama că adesea în ceea ce scriu câte cineva vorbește la un moment dat mult prea mult.' Și în același sens, tot Pinter ne spune: Avem foarte puține cuvinte - ele nu trebuie ucise prin folosire excesivă.' În ce privește literatura critică, e sceptic: îCriticii sunt inutili, după mine. Cui îi trebuie critici ca să-i spună ce gândește?' Pinter nu iubește critica și unii critici nu-l iubesc pe el. Herb Greer a publicat în 1997
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
împreună cu Miller) a publicat într-un ziar de marcă londonez de dumincă un articol în care se lăuda cu isprăvile lui. Mai târziu a înregistrat un discurs de jumătate de oră la televiziune, denunțându-i pe Reagan și americani ca "ucid sute de mii de oameni pe zi".' În 2001 Pinter însuși se explică: propaganda orwelliană e o realitate a zilelor noastre. El spune în interviul cu Anne-Marie Cusac: îCred că ni se spun numai minciuni. Propaganda democrațiilor noastre este pur
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de frunțile noastre de abanos, își umple fălcile cu cianură. Don Quijote are emuli pe potrivă, doar în grotesc și ridicol. Vino, duh al seninătății, încolăcește-te ca un vîrcolac de lumină peste tîmplele mele și-nvață-mă cum să-mi ucid gîndurile fără scrîșnire. Dansul Ziua de astăzi o rezervăm dansului prin ploaie. Singuri, doar noi, legați cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât singurătatea cu craniul ei gol prin care sufla vântul și câteva versuri celebre Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii ce-au ucis animale și au sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
-l înving, nu mai poate fi vorba de un război, s-a oprit o femeie lîngă mine, nu știa că îl poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la o altă stare
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la o altă stare, la o nouă
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
petrecere se produce însă o lovitură de teatru: pe neașteptate apare Sarmis în ipostaza de poet "nebun", adică inspirat de divinitate. După ce cântă facerea lumii de către Zamolxis, Sarmis, constatând cât de strâmb este alcătuit universul unde un frate își poate ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Ana Blandiana Ceea ce nu înțeleg Tot ceea ce nu înțeleg mă ucide. Este o moartă cea care continuă să ceară lămuriri, Și să nu le primească, și să insiste, Pentru că nici în lumea cealaltă Nu se poate trăi fără să înțelegi. Deci mori și acolo și astfel te naști, Mereu și mereu
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
mâna ei subțire cum îți amestecă zahărul în ceașcă. Trecerea în altă femeie Am ajuns în sfârșit vulnerabilă în liniștea mare așezată ca praful de aur peste strălucirea acestui oraș cândva puternic și de neatins. În cele din urmă indiferența ucide piatra și sufletul cu pierderi, amânări, identități trucate. Mi-ar fi plăcut să scriu poezii pe frunze și ziduri pentru tine și pentru nicicând așa leneșâ, îndărătnică, temeinic ruptă de lumea aceasta și de cele care vor veni să-mi
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
texte asemănătoare cu discursurile rostite în ședințele "de partid": Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
în zăpadă pentru ciori ciorile duc mesajele noastre la oraș îi fac pe negustori să tremure se-adună ei înfricoșați pe după ziduri soldații le pișă zidurile pe-afară se zice și tremură și așteaptă * barbarul a cântat înainte să-l ucidem era prea slab să muncească dar avea o voce melodioasă spunea povești despre spirite era de-acum acasă printre ele se poate spune că Hun și Sen trăiesc împreună ca soț și soție tot așa se și ceartă azi Hun
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
un măr e zbârcit și îndărătnic un dos de curvă din care toți doresc să mănânce nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți cei mai buni militari ai împăratului se tem de un măr rușinea o să ne facă mâine să ucidem mai mulți oameni * nu e nimeni pe ulițe să ne întâmpine casele-au ars le-am pus foc la toate un bătrân încăpățânat ședea pe-un ciot vechi de copac în fața cocinei sale în flăcări cântându-și un cântec mi-
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
când se uită la mine știu că-și aduce aminte * nu am nici o trebuință de satul pe care eu l-am cucerit pentru stăpânul meu casa cea mare din mijlocul târgului mă privește cu ochii unei fete * când o să fiu ucis camarazii mei ostași îmi vor găsi poeziile sub șa or să râdă vor spune toată vremea asta am crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cea mare din mijlocul târgului mă privește cu ochii unei fete * când o să fiu ucis camarazii mei ostași îmi vor găsi poeziile sub șa or să râdă vor spune toată vremea asta am crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea l-ar fi plăcut * stăpânul meu gândea că poezia e pentru funcționari eu am purtat armură atâta amar de ani cred că n-
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
nu e poezie * mă doare capul n-am fost rănit nu de la luptă voi porni împotriva mea însumi când mă fac mai bine ș...ț * unde erau balauri vor răsări orașe zise povestitorul era lustruit o nucă vorbitoare noi am ucis toți dragonii dar cetățile doar el le vedea eu i-am ascultat poveștile dar nu însetam să văd aceste orașe * căpitanul nostru s-a dus din cort în cort dând fiecărui om o pereche de aripi nu e ușor să
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
gingaș Și ochii mei adânci de vrăjitoare, Când te afunzi cu hoții prin tractire Și spui că pătimești și arzi de viu, Dar tu ești ușuraticul din fire, Căci, chiar de-aș fi un fluture zglobiu, Eu pot să te ucid cu o privire Și cu o alta pot să te înviu. 5 Voioasă te găsesc peste măsură Când, Doamnă Brună, te-ntâlnesc în drum Și râsul tău mă doare, ca și cum Mi-ar face pe obraz o zgârietură. Că, nevoind să
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede. Neînțeles de oameni, ai vrea măcar să fii înțeles de cer, de soare, de copaci. I-ai vrea cerniți cînd, încă o dată, sufletul ți-i ucis. Și cînd vezi că nimeni nu e cu tine, ca tine, îți vine să iei o oglindă și să-ți scuipi fața răsfrîntă după legile fizicii, și ele impasibile la durerea ta. Și, colac peste pupăză, într-o astfel de
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
fi nici iubire... mesajul meu se odihnește cum vezi în soiul acesta de viețuire, însărăcit acum de o gură de carne... o lume-n care omul pare a se evapora lent din orice ar întreprinde... o lume, căreia i-am ucis sunetul genuin... unde om și dumnezeu pășesc pe culoare paralele...” - zăceam lîngă el, toropit de curgerea apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Toți clatină din cap, superiori, citiți, cu patalamale zoioase-n buzunarul de la piept: „Da, da, Dinescu; dar mai tîrziu? N-are cultură, să vedem, să vedem. E prea simpatic! Doar cu talentul...” Să-i iei de gît și să-i ucizi? Inutil, apar alții, tot citiți, tot habar neavînd de adevărata poezie! Ce magistrală lecție e Teroarea bunului simț! Ce greu e să scrii cum o face el! Adică trăind fiecare rînd. Comparația o să vă pară grosolană, dar eu îl văd
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
actor, se spune că „la începutul secolului 19 a avut o trupă proprie.” Evident, nu poate fi decât sec. 20 (p.126). Altă notă: „Este vorba de prefectul Ion Manciu împușcat de legionari” (p. 224). De precizat că a fost ucis chiar de către Corneliu Zelea Codreanu. La p. 404, „Convorbiri literare, nr. 11, nov. 1895”, în loc de 1995. Dar acestea sunt mărunțișuri, mici scăpări, firești de-a lungul a 500 de pagini. Ediția critică Rebreanu, pe care o datorăm neobositului și mult
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Raskolnikov își dă seama, dar i se pare totuși incredibil, de la prima ochire că, prin Sv., are în fața lui pe Diavol. El ucisese deja baba, era apt pentru a înțelege. Sora lui, Dunia, cea mlădioasă și nemaipomenit de frumoasă, își va da și ea seama, mult mai tîrziu însă. Dar tot după ce va trece prin marea încercare a uciderii, de data asta nereușite
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
Sora lui, Dunia, cea mlădioasă și nemaipomenit de frumoasă, își va da și ea seama, mult mai tîrziu însă. Dar tot după ce va trece prin marea încercare a uciderii, de data asta nereușite. Nereușită pentru că un nemuritor nu poate fi ucis! Cred că vă amintiți că revolverul cu care Dunia încearcă să-l radă (și primul glonț chiar asta face, îi rade doar pielea craniului!) e al lui Sv., e, ca să fim mai exacți, strecurat de el tocmai pentru „bîlciul” ce
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]