6,589 matches
-
ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului: sanctificarea poetică a lumii, proclamarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului: sanctificarea poetică a lumii, proclamarea Frumuseții drept numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tatălui său că îi va dărui o tinerețe și o viață fără moarte. Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
haitei la ale cărei „pofte tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel” (ed. cit., pag. 140). „Vânătoarea” cade în sarcina celor tineri (cum se va întâmpla și în decembrie 1989), pe când eroul care incită la uciderea bestiei moare cu mâinile înfipte „în blana unei vechi întrebări”: cine împușcă „lupul sur”, alias micul dictator din Scornicești? Ca și cum aș fi anticipat o situație, tata intră în mormânt cu tot cu visul său de vânător în aprilie 1987, Gh. Cahu se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
zeului Apolo. Din această legendă se va inspira cel considerat întemeietorul tragediei grecești ca operă de artă, Eschil; trilogia Orestia (458Ă este cea mai cunoscută operă a sa și cuprinde piesele Agamemnon, Choeforele și Eumenidele 1. Choeforele pun în scenă uciderea Clitemnestrei de către Oreste, fiul ei. După uciderea lui Agamemnon, fiica acestuia, Electra, își trimite fratele departe, pentru a fi crescut într-un loc secret. După mulți ani, el revine în Argos, la ordinul lui Apolo, care îi cere să-și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
inspira cel considerat întemeietorul tragediei grecești ca operă de artă, Eschil; trilogia Orestia (458Ă este cea mai cunoscută operă a sa și cuprinde piesele Agamemnon, Choeforele și Eumenidele 1. Choeforele pun în scenă uciderea Clitemnestrei de către Oreste, fiul ei. După uciderea lui Agamemnon, fiica acestuia, Electra, își trimite fratele departe, pentru a fi crescut într-un loc secret. După mulți ani, el revine în Argos, la ordinul lui Apolo, care îi cere să-și omoare mama pentru crima de a-și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în scenă intră choeforele (purtătoarele de prinosă, sclavele îndoliate ce formează corul și care aduc jertfă, printre ele aflându-se și Electra. Recunoscând-o, Oreste și Pilade se retrag și află că regina Clitemnestra avusese un vis îngrozitor legat de uciderea soțului, motiv pentru care și-a trimis sclavele și fiica să aducă jertfe la mormântul celui ucis, pentru a-l îmbuna. Făcându-și apariția, Oreste îi mărturisește surorii sale că a venit la porunca lui Apolo, să răzbune pe tatăl
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care-l îndeamnă să-și ierte mama. Dacă destinul și zeii împing pe om la crimă, aceasta nu poate sluji ca scuză suficientă și nu poate aduce iertare ființei umane. Furiile care-l urmăresc pe vinovat simbolizează remușcarea lui pentru uciderea mamei, remușcare ce constituie sancțiunea sa cea mai aspră, e o suferință care-l purifică, îl înalță și, în cele din urmă, îi dă dreptul la reabilitare. Fapta lui Oreste are o dublă semnificație: nu este doar un gest de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
răzbunare pe care o bună interpretare actoricească trebuie s-o fi transmis spectatorului antic. La Euripide, acțiunea nu se mai petrece în fața palatului, ci departe, la țară, în fața casei modeste a unui țăran, care pronunță prologul, din care aflăm despre uciderea lui Agamemnon. Ucigașii, vrând să evite căsătoria dintre Electra și o căpetenie ce i-ar fi întărit puterea, au măritat-o cu el, un om simplu și umil, ce a respectat-o pe fiica regelui, neatingându se de ea. Apare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Demostene. Discursul Clitemnestrei (versurile 516 551Ă reprezintă o adevărată pledoarie. După o uvertură, în care regina adresează reproșuri violente fiicei sale și reamintește neîncetatele ei plângeri, care o determină pe mamă să se explice (versurile 516 524Ă, regina acuzată de uciderea lui Agamemnon, începe un exordiu (versurile 525 529Ă, în care ea își anunță poziția de apărare: recunoaște că este vinovată, dar dezvăluie că actul său nu reprezintă decât executarea unei hotărâri date de Diké , justiția personificată. Pentru a se apăra
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ar fi pierdut viața. Relatarea este cât se poate de verosimilă. Regina triumfă, disperarea Electrei nu mai cunoaște margini. Hotărârea ei este luată: în lipsa fratelui, va face singură dreptate; este neînduplecată, nu poate lăsa nerăzbunată moartea tatălui, deși aceasta înseamnă uciderea mamei. Personajul nu se zbate între stări contradictorii, nu are îndoieli, știe care este calea de urmat. Se remarcă înlănțuirea precipitată a faptelor. Se cuvine remarcat faptul că discursul tragic se schimbă complet atunci când intervine un mesager, căci dialogul este
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
acum 2000 și ceva de ani în urmă, care pentru el nu mai semnifică nimică. În acest sens, semnificativă este și scena din piesa lui Euripide în care Castor și Pollux, frații Clitemnestrei, sunt cutremurați de fapta săvârșită. Recunosc că uciderea reginei este îndreptățită, dar condamnă în același timp împlinirea ei de către proprii ei copii. Deși arată că răspunderea îi revine zeului Apolo, le spune celor doi frați că trebuie să se supună Legii și judecății mai - marilor (Oreste va pleca
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Christinei de către Lavinia care, ca o adevărată Electră, caută să răzbune nu moartea tatălui, de data aceasta, ci descoperirea că Adam a pretins că este îndrăgostit de ea pentru a fi mai aproape de d-na Mannon. Tânăra pune la cale uciderea căpitanului cu ajutorul lui Orin, fratele întors și el de pe front. În piesa lui O`Neill, Orin joacă rolul lui Oreste din tragedia eschiliană, dar spre deosebire de opera predecesorului său, aici atragerea fratelui în planul de răzbunare nu este ușoară, căci personajul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în templul lui Apolo; dar, în timp ce tânărul se simte în sfârșit liber și împăcat cu sine, Electra e cuprinsă de remușcări și-i reproșează fratelui că i-a spulberat visele, deoarece ura față de mamă i-a hrănit existența, iar prin uciderea acesteia, ea nu-și mai găsește rațiunea de a trăi. Eriniile 76 înalță în jurul eroinei „zidul singurătății”1, chinuindu-i sufletul cu remușcări; și Oreste conștientizează că omorul i-a adus singurătatea. În față șanselor oferite de Jupiter, Electra se
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
are complexe și se duce la un psihanalist, de fapt la o psihanalistă. EMMA (își toarnă ceai): Așa... CHARLES: Și ea îi studiază subconștientul și ajunge la concluzia că suferă de o psihoză din cauză că, pe cînd era mic, asistase la uciderea lui taică-su de către unchi-su. EMMA: Cum adică? CHARLES: Așa, bine! Și tipul face investigații și descoperă că într-adevăr taică-su nu-i cel adevărat, care a murit cînd era tînăr, iar cel pe care îl crede tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Avem nevoie amîndoi. Piesa asta a fost o mare aiureală. Tu ai înțeles ceva? EMMA: Știu și eu... Cred că da. CHARLES (bea ceai): Da... așa, și eu pot spune cîte ceva, dar dracii ăia care tot apăreau și toate uciderile alea... Mai-mai să mă tem să-mi beau ceaiul. EMMA: Chiar așa? Te lași influențat? (Rîd amîndoi.) CHARLES: Știi ce nu mi-a plăcut? Titlul! EMMA: Ca să-ți spun foarte sincer, eu nici nu mai știu cum îi zicea. CHARLES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și de Crăciun, să zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe niște câini care să știe să muște și să se gudure, de parcă nu mai e aer pentru toți, nici grâu, nici iertare. Și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.” (Ioan 12, 48). Potrivit legii Vechiului Testament, cel care Îl hulea pe Dumnezeu era condamnat la moarte prin lapidare (uciderea cu pietre). Potrivit legii Noului Testament, pedeapsa aplicată nu este una pământească, ci are ca fundament suferința veșnică: “De aceea vă zic: Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
copilul său. În vremurile pe care le trăim, când iadul și-a deschis larg porțile visteriei sale, din păcate, tot mai mulți copii cad pradă tentațiilor și înșelăciunilor cu care acesta își ademenește victimele. Sunt și situații în care aceasta uciderea sufletească se face cu acordul (expres sau tacit) al părinților, ori este rezultatul nepăsării lor ca o derivată a inconștienței lor. Efectele toleranței excesive sau ale indolenței unor părinți față de soarta copiilor cărora le-au dat viață, se fac văzute
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vrei să-ți iau să nu mai fii așa ursuz? - Ia-mă de mână, spuse trist copilul. Codul penal reglementează în mod expres trei situații speciale de fapte de violență ce pot fi săvârșite de părinți asupra copilului: “Art. 198 Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă (1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naștere dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 186, ale cărei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
așa ursuz? - Ia-mă de mână, spuse trist copilul. Codul penal reglementează în mod expres trei situații speciale de fapte de violență ce pot fi săvârșite de părinți asupra copilului: “Art. 198 Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă (1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naștere dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 186, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate. (2) Dacă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ.” (Facerea 4, 10-12). Datorită caracterului său ireparabil și a gradului ridicat de violență, Sfânta Scriptură situează uciderea în rândul păcatelor strigătoare la cer. Amploarea distructivă a faptei de ucidere este dată de faptul că se distruge total și ireversibil o ființă ce reprezintă, prin actul de Creație și în întreaga sa existență, chipul lui Dumnezeu. Uciderea întrunește
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ.” (Facerea 4, 10-12). Datorită caracterului său ireparabil și a gradului ridicat de violență, Sfânta Scriptură situează uciderea în rândul păcatelor strigătoare la cer. Amploarea distructivă a faptei de ucidere este dată de faptul că se distruge total și ireversibil o ființă ce reprezintă, prin actul de Creație și în întreaga sa existență, chipul lui Dumnezeu. Uciderea întrunește prin aceasta, săvârșirea a trei nelegiuiri: • Se smulge într-un mod înfricoșător
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
situează uciderea în rândul păcatelor strigătoare la cer. Amploarea distructivă a faptei de ucidere este dată de faptul că se distruge total și ireversibil o ființă ce reprezintă, prin actul de Creație și în întreaga sa existență, chipul lui Dumnezeu. Uciderea întrunește prin aceasta, săvârșirea a trei nelegiuiri: • Se smulge într-un mod înfricoșător, dreptul firesc și independent de voința cuiva, la viață, darul suprem al lui Dumnezeu; • Se calcă cu sfidare drepturile Creatorului care, în virtutea acestei calități, este unicul stăpân
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]