3,966 matches
-
cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna dreaptă Între reverele tunicii și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mama focului, până când găsi o breșă În garda lui Van Gogh și-i aplică acestuia „schema Tyson“, olandezul alegându-se astfel cu o nouă ureche detașabilă. În zona scării de incendiu, Brando Îi dădu un brânci puternic lui Arhimede, care, ud leoarcă, alunecă și se prinse de balustradă, țipând: „Dați-mi un punct de sprijin! Urgent!“ Din păcate pentru el, numai Einstein se afla În zonă, iar acesta, ridicând din umeri, Îi răspunse: „Totu-i relativ, prietene“, astfel Încât grecul căzu de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud ciorba direct În poală. The Sig contemplă calm harta udă de pe nădragi, care se extindea rapid, ca imperiul francez pe la 1809. În cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă și pe succesorul acestuia la tron -, apoi zise amenințător: — Ședința asta a fost gratis. Următoarea Însă o să te coste scump. Napoleon rămase descumpănit, În fața mesei ude și a privirilor celorlalți europeni, apoi Își compuse o ținută marțială și ieși, Îndreptându-se spre closet. Câteva precizări, cred, se impun. Până și o compunere de clasa a doua trebuie să cuprindă câteva elemente fixe, cum ar fi data
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era imensă, iar reîntruparea lor se arăta incredibil de precisă, ținând cont de toate izvoarele istorice existente, ba chiar, În unele cazuri, și de documente apocrife. Nu fac parte dintre cei care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul ale Cleopatrei virtuale, am Înțeles
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi fost, ne-a trezit doar pe mine și pe Olaf. Ușa s-a Întredeschis, tăcută ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
numit dorință și moare strivit. 28 martie. Nu se Întâmplă nimic deosebit. 29 martie. La fel, pace și liniște În toată lumea. Nici măcar Berlusconi nu face vreo boroboață. 30 martie, ora 13:55. Planeta Începe să se scuture ca un cățel ud. În aproape toată lumea se produc seisme de intensități diferite. E zguduită până și Scoția, care nu mai avusese de-a face cu un cutremur de atâta timp, Încât oamenii nici nu mai știau cum se scria corect cuvântul. Raport oficial
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței se naște În Iordania. Ascultată invers, melodia lui Benone Sinulescu, Mândra-i sus În deal la coasă, se dovedește a conține mesaje sataniste. Angelina Jolie Îl adoptă pe Woody Allen
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
popas, aciuîndu-se pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de kiwi Începuse să și dezvăluie o parte din ordinea ascunsă. Știam că va urina din nou pe colacul veceului, dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem. Se Întoarse după cîteva minute, cu părul și fața ude, probabil că-și băgase capul sub jetul de apă de la chiuvetă, și se așeză tăcut În fotoliu, cu privirea Înfiptă direct În peretele din fața lui. Dacă n-aș fi știut unde fusese, aș fi putut crede că Între timp se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Te rog, nu te umfla În pene. Cred că ești un tip prostuț și patetic și nu mă interesează persoana ta decît pentru că trebuie să lucrăm Împreună. Am mai auzit textele astea pînă acum. De obicei din gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea să i-o umple careva. — Ești atrasă de mine. Asta-i tot. Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrînel prostuț și urît. Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu degetul unei mese pline cu bărbați amețiți de băutură. Am fost atât de rănit, Încât mi-am pierdut orice control și pur și simplu m-am repezit să o strâng de gât. Atunci m-am trezit, am netezit cearceaful ud de transpirație, și-am Încercat să adorm din nou. Ce frumoase sunt stelele văzute de pe acoperiș! Par foarte aproape. De mic copil Îmi plăcea să mă urc pe acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am împins ușa locuinței din Pelham Crescent mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca în cursul acestei misiuni nici să nu dau ochii cu Honor. Am închis ușa după mine și mi-am agățat în cuier haina udă. Plecasem, firește, mult prea devreme din Hereford Square și mersesem pe jos prin ploaie un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări și am început să scotocesc prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și un ciocan și am urcat scările în goană. Am vârât lama mistriei cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-am ridicat în picioare. Ea a spus: — Întrucât ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care mai rămăsese în Lowndes Square. Au cărat-o în casă și, în timp ce intrau pe ușă, au reușit să ciobească biroul Carlton House. După ce au plecat, am rămas privind trist obiectul și am încercat să atenuez stricăciunea dând cu degetul ud peste lemnul proaspăt. Am luat apoi o soluție de lustruit și l-am șters peste tot, fără a reuși să-l fac să arate mai bine. Rămase marcat de un aer trist ca și cum știa deja că va lua drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plină ochi, ziarul de ieri seară. M-am uitat lung la aceste relicve. M-am apropiat de fereastră. Jos, în stradă se vedea procesiunea nesfârșită de lumini de la mașinile care coteau spre Knightsbridge. Lămpile de pe stradă luminau copacii dezgoliți. Trotuarele ude reflectau lumina gălbuie. Probabil că plouase astăzi. Nu-mi mai aminteam. Am tras perdelele, manevrând șnururile de la capete așa cum mă învățase Rosemary cu multă perseverență. Problema draperiilor rămăsese nerezolvată. Am aprins radiatorul. Încălzirea centrală era insuficientă. Am examinat biroul Carlton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebui să mă arăt așa cum sunt În afara camerei 202. Și dacă pe Dora n-o interesa un austriac cu zece ani mai necopt ca ea, care lucrează cu jumătate de normă ca operator? Un tip de vârstă medie, cu părul ud ieși pe trotuar, Își ridică gulerul și se Îndepărtă cu fața Întoarsă spre Hotelul Kreuzer. Un vizitator? Predecesorul meu? Am făcut stânga-mprejur și am traversat. Atmosfera a fost cât se poate de Încordată, vizita a fost Întrețesută cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul orașului nu avea Încă destule probe, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]