3,448 matches
-
că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul gol al inculpatului). Doamna acuzatoare, puteți explica onoratei asistențe de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Florile sunt viața mea. Eu le semăn, le plivesc, rup buruienile, le îngrijesc și le ud de două ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Florile sunt viața mea. Eu le semăn, le plivesc, rup buruienile, le îngrijesc și le ud de două ori pe zi. Dacă scara noastră este cea mai aspectuoasă și mai îngrijită din tot blocul, mi se datorează numai mie, domnilor! Nimănui nu-i pasă de bietele flori. Nimeni nu mișcă un deget. Deci, cum spuneam, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ori pe zi, dimineața și seara. Dar nu poate fi oricând dimineața, nu trebuie să fie nici prea răcoare, dar nici să nu ardă soarele prea tare, să se opărească florile. Prin urmare, tocmai asta-i ora la care se udă florile, domnilor. Adică exact acuma. Dacă nu le ud eu, nu le udă nimeni... Păi, de aceea nu sunt aici, domnilor! (Se uită la ceas și tace îndelung... Apoi se ridică. Din nou cu fața către auditoriu.) Avocatul acuzării: Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi oricând dimineața, nu trebuie să fie nici prea răcoare, dar nici să nu ardă soarele prea tare, să se opărească florile. Prin urmare, tocmai asta-i ora la care se udă florile, domnilor. Adică exact acuma. Dacă nu le ud eu, nu le udă nimeni... Păi, de aceea nu sunt aici, domnilor! (Se uită la ceas și tace îndelung... Apoi se ridică. Din nou cu fața către auditoriu.) Avocatul acuzării: Trebuie să menționez onoratei asistențe că doamna acuzatoare a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuie să fie nici prea răcoare, dar nici să nu ardă soarele prea tare, să se opărească florile. Prin urmare, tocmai asta-i ora la care se udă florile, domnilor. Adică exact acuma. Dacă nu le ud eu, nu le udă nimeni... Păi, de aceea nu sunt aici, domnilor! (Se uită la ceas și tace îndelung... Apoi se ridică. Din nou cu fața către auditoriu.) Avocatul acuzării: Trebuie să menționez onoratei asistențe că doamna acuzatoare a cerut în acest sens planificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o simțise și de aceea o ferea de lume? Mama îi cunoștea nebuloasa în care era o supernovă și de aceea o ferea de lume? Mama o închidea pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
expus pe tarabă și porni să tranșeze femeia începând cu toracele și terminând cu gamba piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie să-ți dorești îndeajuns, situația asta nu mai poate continua. Gîndește-te bine și o să vezi că există o mulțime de soluții. Dădu drumul la apă în chiuvetă, își udă abundent fața de cîteva ori, se spălă pe dinți și după aceea își clăti bine gura. — V-ați găsit și voi pe cine să țineți pe afară, se enervă Poștașul, apropiindu-și nasul de sticla fumurie, încercînd să vadă ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cel al plantei de bambus. Un fermier care vrea să obțină o asemenea plantă, plantează sămînța de bambus și o acoperă cu cenușă. Această sămînță rămîne inactivă în pămînt timp de patru ani. În fiecare dimineață, fermierul are grijă să ude locul și face asta patru ani la rînd. De-abia la sfîrșitul celui de-al patrulea an, planta încolțește brusc și crește 60 de picioare în 90 de zile! În primii patru ani, fermierul nu a avut nici o certitudine că
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și crește 60 de picioare în 90 de zile! În primii patru ani, fermierul nu a avut nici o certitudine că sămînța a supraviețuit. Dar credința sa că într-o zi planta va apărea l-a făcut să continue să o ude zilnic. Un om care gîndește pe termen lung are nevoie de asemenea convingeri. Important este să nu se lase descurajat. Nimic nu produce o doză mai mare de curaj decît schimbările făcute pe cele cinci nivele simultan. NU EXISTĂ MIRACOLE
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mângâia, și-și scotea câte un fir de păr care nu-i convenea. Îmi spuse că mângâierea asta îi creează o senzație plăcută și că, din întâmplare, odată s-a simțit extraordinar, parcă ar fi zburat în nori. S-a udat și apoi a avut o stare de liniște profundă. A repetat acest exercițiu și la fel s-a simțit. Îi plăcea, deși începuse să aibă un acut sentiment de vinovăție. A început să se intereseze la alte fete, mai mari
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îi iau poetului culoarea, dar râul îi taie și „ei sar în aer rămânând desprinși de realitatea lor“ pentru că poetul „le dă papucii“ și merge la ei „pe valuri“ ca să-i recupereze „aruncați în adâncul mării [!]“. Fața poetului i se udă „devenind albastră“ și rămâne „acolo ca un nou specimen de amfibieni“, pentru ca apoi să caute „restul corpului ca să se înmulțească“ etc. Nici nu se întâmplă bine ceva că imediat se mai petrece ceva. ți se taie respirația citind versurile tânărului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd de drum, uzi leoarcă, dar cu chef de vorbă. Vasile Portofel era unul dintre aceștia. Îi spunea lumea Portofel pentru că a fost la vremea lui cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de tot și fura cam ceea ce gospodarul i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Umbrela se lasă din nou în jos și ochelarii, nasul și urechile profesorului sînt iarăși sub protecție. Dar, între noi fie vorba, ești și ai fost un mediocru, mai precis un submediocru. Din nou lapovița tăbărăște pe ochelarist și batista, udă bine, nu mai are nici un efect reparatoriu. Rodion grăbește pasul și, fără a spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă! Dar... Nici un dar, deshamă calul, dă-i apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu mă-ta și cu ta-tu, bucovineni împuțiți! Omule, ieri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
târfe..... foc, nenorociților, peste tot foc. Doamneeee! Ce ați făcut, derbedeilor, golanilor împuțiți, ce-ați făcut din mânăstirea mea? Leprelor, vă omor, vă împușc pe toți, neam de spurcăciuni, dezertorilor, am oploșit șerpi la sân, funii în jurul gâtului! Jigodii spurcate, ude-i pistolul? Cine mi-a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit în sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește în semn de prețuire. Lacrimi și mir: două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau acolo, erau toți acolo. Cei douăzeci și șase. Douăzeci și șase de cruci într-un lan de grâu. Ca sângele lor să ude pământul. În față, Nishizaka unde erau uciși criminalii. Iar în fața mea, soția. În alb. Ea însăși cu fața albă. Cu ochii ficși, strălucitori se uita dincolo de umărul meu. Poate spre Nishizaka. Stăteam în fața ei. Tăceam. Noaptea se prăbușise peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-i aduc grâu de pe câmpul unde cursese sângele lui Louis. Grâul are chipul lui Iisus. Bobul de grâu are chipul Lui Iisus pe el. Înseamnă că are și chipul fiului nostru. Al tuturor celor douăzeci și șase. Și răsărise udat de sânge. Sângele și trupul Lui e hrana noastră. Iar din sângele lor crește credința. "Maimuța" n-are decât. Poate să ne ucidă pe toți, dar credința rămâne. Chiar acolo se convertiseră o mulțime. Până și soldații. Soldații care plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întunericul care căzuse deodată (mai înnoptaserăm noi și altădată prin pădure) și nici de norii care se adunaseră așa aproape, de parcă poteca mergea prin cer și nu pe pământ... dar începuse o ploaie iute și rece, tocmai bună să ne ude până la piele... ceea ce s-a și întâmplat. Ei, acu-i acu', ne-am zis, ori acasă, ori ne descurcăm cumva! Acasă ne aștepta frecția (ca să ne încălzească), mierea, ceaiul de ceapă, ouăle crude și nuiaua de alun (ca să ne învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe rugii cu frunze verzi și ruginii... Deodată, un fulger mă orbi, tunetul se rostogoli aproape, de parcă se zguduia tot pământul, am închis ochii de frică, am rupt-o la fugă după frații mei și ne-am repezit toți, așa uzi cum eram, în casă. Și ce să vezi ?! Era lumină în casă, era cald și bine. La masă, cu spatele spre ușa de la intrare, stătea un bărbat. Avea părul lung și negru, lăsat peste straiele albe ca zăpada. Cânta sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]