2,898 matches
-
cu președinți de c.a.p.-uri care-i nedreptățiseră, cu preoți care nu-și meritaseră parohiile și tot așa pînă seara. Neavînd cunoștințe suficiente de ger mană, șvabii se căutau unii pe alții ca să poată vorbi ungurește. Gazdele lor rămîneau uimite, nu Înțelegeau ce se Întîmplă, de unde să-i ia. Organizau pentru ei tot felul de Întîlniri (de la Erica am auzit pentru prima oară folosit la propriu terme nul de „socializare“), dar Îi vedeau pe noii lor compatrioți cum se strigă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
masa era acolo, gata. Vecinul sosise. Bărbatul i-a dat masa. Când a vrut să-i plătească, bărbatul a spus că nu ia nimic pe lucrul lui; doar atât: să-i spună "mulțumesc Lui Dumnezeu" de câte ori se așează la masă. Uimit, vecinul a plecat mormăind: "Păi de-aia n-ai nici de unele în casă! Calic, da' cu nasu' pe sus!" Atunci, bărbatul s-a uitat la copil și am văzut cum în ochi îi juca toată bucuria și toată lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
jucând șotronul, așa, cu toata greutatea pe care o căra ! "Hei, nu-ți irosi timpul ! Ce crezi că faci acolo?!" Stai așa ! am strigat la el, sărind în picioare . Drept cine mă iei ?! Ce ți-am făcut ?!" Omul se opri uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu vrei să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un ton aproape dramatic. Așa cum stau lucrurile acum, dragule, nu cred că ai putea să mă ceri în căsătorie. Asta ce-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Avea să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îl întrebă colegul. — Îți bați joc de mine? Este parfum de femeie. Este parfumul Ceciliei!? Oare cine să mai folosească un asemenea parfum ca ea? — Colegul a plecat, Matei s-a așezat la masă să scrie niște rețete, foarte, foarte uimit. Cum cuierul era în spate, Cecilia a ieșit tiptil, a mers încet, încet, oprindu-și respirația până a ajuns în spatele lui, punându-i palmele pe ochi, moment în care el s-a speriat gata să se ridice de pe scaun, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
autoturisme împodobite cu flori și panglici cum se obișnuia la ei în oraș. Matei a adus un minunat buchet miresei, de data aceasta nu din trandafiri cum obișnuia el până acum, ci din cale albe, simbol al purității. A rămas uimit și plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui și simțea că este cu mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace defel și n-o lăsa să renunțe și să uite. Între timp, Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-ai luat în cârdășie cu dracu’, va trebui musai să joci fără greșeală, întocmai după cum îți cântă el, până la capăt, pricepi ce-ți spun? Eu mă ocup
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi Istorisiri nesănătoase fericirii 193 același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a-și lăsa breteaua stângă pe umăr în jos, apoi, pe cea dreaptă, de a-și strânge mâinile sub piept, pentru ca, scăpând pe jumătate din sutienul acoperit de brațele-i temătoare, sânii să se umfle ademenitor sub privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă cu un pămătuf mare, pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o luăm de la capăt, a zis pitpalacul, pentru a verifica spusele prepeliței. Magnolia a privit cele două păsări și gândindu-se la propunerea lor a făcut câțiva pași până la umbra unui fag și, aruncându-și privirea în sus, a rămas uimită. Toți fagii erau îmbrăcați cu păsări de toate culorile, de asemenea multe animale din care unele stăteau în picioare, altele întinse pe jos sau cățărate prin fagi. La vederea Magnoliei unele din animale au început să aplaude. O parte din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fapte bune". Coranul, sura 5, 48 O cale a vieții cu sens, susținută de o forță prezentă în viață... dar conform cărui model? Când am călătorit pentru prima dată în jurul lumii, în 1964, și am cunoscut Asia, rămăsesem fascinat și uimit de numeroasele chipuri pe care ochii mei le întâlneau: indieni, tailandezi, chinezi, japonezi... femei, bărbați, copii. Ajunși la San Francisco, devenise chiar plictisitor să vedem doar chipuri albe. Religii în competiție După ce am depășit, pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale creștinismului prezente în Noul Testament, nu simt deloc nevoia romanelor scandaloase și a cercetărilor pseudoștiințifice pentru a fi văzut ca un informat și "iluminat". Unul ca mine, care a văzut tendințe și mode ce au venit și trecut, rămâne mereu uimit de câte persoane, printre care și creștini serioși, se lasă cu ușurință impresionate de falsele descoperiri, ca de exemplu de legenda că Isus nu ar fi, murit pe cruce, ci s-ar fi căsătorit cu Maria Magdalena ar fi avut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
defăimătoare ale profetului Mahomed, iar împreună cu el și ziarul care le publicase din motive comerciale și populiste. Ca și cum libertatea de presă nu ar include, și pentru politicienii danezi, responsabilitatea pentru tot ceea ce se publică. Cine aparține altei religii rămâne deseori uimit să constate în ce punct s-a ajuns în această Europă odată creștină, unde azi nimic nu mai pare a fi sacru. Pentru mine viața, învățăturile și operele lui Isus din Nazaret apar diferite față de cele ale fondatorilor altor religii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți, refrenul acela al lui. Tiruri-ta-ta. Zâmbea, pe jumătate interesat, pe jumătate amuzat. Căpitanul, uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin și sfârși prin a da din umeri. — E tot aia, zise. Iar pe colegul meu nu pare a-l deranja prea mult schimbarea planurilor. — Chiar Îmi face plăcere, preciză italianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un anume Thomas Smith și pe Însoțitorul lui. Cel puțin așa mi s-a spus. Sau mi-au spus. — Cine ți-a spus? Asta aș vrea și eu să aflu. Álvaro de la Marca se oprise În fața lui și Îl privea uimit și dezaprobator. Căpitanul se mulțumi să Încline scurt capul Într-un gest afirmativ și Îl auzi pe aristocrat murmurând „Doamne sfinte“ Înainte de a porni să bată iar cămăruța În sus și În jos. În momentul acela englezii erau Îngrijiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că lua toți banii de aur, parcă neamintindu-și că o parte din ei ieșiseră din punga dominicanului. Poți pleca, Îi zise lui Alatriste, după ce Îl privi de parcă abia atunci Își amintise de prezența lui. Căpitanul se uită la el, uimit. — Liber? — E un fel de-a zice, nuanță lucrurile fray Emilio Bocanegra, cu un zâmbet ce părea o excomunicare. Porți În spate povara trădării dumitale și a blestemelor noastre. — Nu mă stingheresc prea mult greutățile astea... Alatriste Își mută privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am realizat-o de nenumărate ori pe hârtiile de la bancă, pe declarațiile de impozit, pe formularele oficialităților, pe cereri de diverse feluri și pe chitanțe. închizând ochii la vârtejurile literelor, am tot desenat-o, uneori plin de convingerea neașteptată și uimită că ea sunt eu. Trei boscheți de răchită, două stânci ascuțite și două tufe mici de ienupăr, ca acelea din care tata voia să-mi fac arcuri. Săgețile aveam să mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lampa de pe birou, așa ca lumina să cadă în dulap. Până atunci nu-l văzusem niciodată deschis. Nu mi-aș fi putut imagina că ar putea fi deschis pentru mine. Și-mi aduc aminte că m-am gândit, confuz și uimit: Acum voi mai moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
astăzi, dar un alt bancher i-a moștenit afacerea și costumul. El a orbit. Acum câtva timp l-am întâlnit în localitate. Nu e nimic, mi-a spus el. De ochi aveam nevoie doar la slujbă. Directoarea a părut ușor uimită să mă vadă din nou. Dar eu mi-am reluat camera, ca și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Nu mă privește, a spus ea, atingându-și cu grijă pe furunculul, care acum îi era deasupra ochiului stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a continuat el, că aveai darul acesta. Desenezi ca și cum niciodată n-ai fi făcut altceva. Nu este un dar. Eu sunt obligat, am spus. O fac pentru tatăl meu. Este pentru tata. Va fi uimit, a spus directorul. încântat și uimit. E greu de știut, am zis în vreme ce pompam tuș în tocul cu penița cea mai fină. Eu îl iubesc pe tata, dar niciodată nu l-am înțeles cu adevărat. Mai târziu - nu știu exact cât de târziu -, când am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Manfred. Le-am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune Manfred. Aici, în Uppsala, a spus șeful de echipă în vreme ce noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]