523 matches
-
orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se află, niciodată, decât obiectele ce pot "vorbi", capabile să intre într-o horă a semnificațiilor, lădița cu bani a hangiului și lada cu odoare și monede a preotului, o ulcică cu vin, un șirag de mărgele, recuperate apoi din noroi, un sac cu mălai sfâșiat de săracii disperați etc. Și, tot de aici alungarea muzicii din acest film, ca dintr-o lume care își ajunge sie însăși, care are propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să dai cu lingura și cu coada pisi cii pe acolo, că-ți trece. Să nu lăsați copiii după Crăciun să mai zică colindul, căci fac buboaie. Se crede că este de trebuință a împrăștia urma ce a lăsat vreo ulcică în spuza* sobii, căci la din contra, s-ar putea căpăta buboaie pe șezut. Apa în care s-a scăldat copilul nou-născut nu se aruncă spre sfîntul soare, ci spre miezul nopții, căci altfel copilul face bube pe corp. Să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ori de fiecare prag peste care trece, crezîndu-se că mortul atunci își ia rămas-bun de la casa sa, cunoscuții și rudele sale. în locul unde un mort și-a dat sufletul, în trei seri de-a rîndul după înmormîntare se pun o ulcică cu vin, una cu apă, o bucată de pîne și o lumînare aprinsă. Vinul și pînea se dau unui bărbat sau unei femei ce a fost la mort de mănîncă și bea în cele trei seri, însă tot în acel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scuipească și apoi bolnavul se va vindeca. Mortul care va ținea un ochi mai deschis nu se îndură de lumea asta. Oftat Cînd oftezi fără să vrei e semn că vei avea o amărăciune. Oftică Să nu bei apă din ulcică, că dacă s-a uitat mîța în ea ai să capeți oftică. Oglindă Să nu te uiți noaptea în oglindă, că-ți pier vederile. Sara nu e bine să te uiți în oglindă, că îmbătrînești. Sara nu e bine să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
atunci mijlocul acela n-ar mai ajuta nimic. Ca să fie jucate mult, fetele fac aceste vrăji: poartă cu ele o crenguță de la pomul de pe care s-a prins vreun roi. Vrăjesc pîne, zahăr și dau flăcăilor să mănînce. într-o ulcică cu apă neîncepută se pune busuioc, un ban de argint și o coadă din pană de păun; înainte de a merge la joc, se spală cu acea apă, iar busuiocul și pana de păun se pun în brîu. înainte de a merge
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te bucuri, iar de nu, să stai pe loc ca turta-n foc.“ Dacă pisica se scutură, se împlinesc cele ursite, iar de va sta locului, nu se împlinesc. Fata care voiește să placă la un anumit flăcău ia o ulcică, o întoarnă cu gura-n jos și pune pe fundul ei cîțiva cărbuni, și rostește apoi o formulă anumită; crede că făcînd așa își ajunge scopul. Fata care voiește ca un flăcău să o ieie de soție ia o cheutoare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o idilă dintre Neculai Isac, un căpitan de mazili, și țigăncușa Marga. Protagonistul avea "obrazul smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase", iar ochiul drept stătea "stâns și închis". După ce îl cinsti cu o ulcică de vin nou, comisul Ioniță îl roagă să povestească "întâmplarea de demult", petrecută în tinerețe, "cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă". Acțiunea s-a petrecut într-o toamnă, pe când mergea cu vinuri la Suceava, singur, părăsit de iubită. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fugit cu ceva averi, dar a fost prădat de leși. Cu ultimii trei galbeni a cumpărat o sanie și-o iapă de la un țăran, și-a ajuns, obosit și flămând, la acest han. O femeie de la care ceruse o ulcică de lapte s-a văicărit că nu are, deoarece "ni l-a mâncat Duca-Vodă". Apoi a ajuns în locuri pustii și a pierit într-o râpă. Istorisirea Zahariei Fântânarul este ultima povestire din volum. Zaharia fusese chemat la curte de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu mai trăiește în conformitate cu natura în general, în conformitate cu natura sa umană în particular; în acest sens, amintim pe Diogene din Sinope, despre care celălalt Diogene, Diogene Laertios nota: "Într-o zi, văzând cum un copil bea din palmă, își aruncă ulcica din desagă cu cuvintele: "un copil m-a întrecut în felul simplu de a trăi". Tot așa își aruncă blidul după ce văzu un copil care-și spărsese blidul, punând lintea în scobitura unei bucăți de pâine". (Laertios, 1963, p. 304
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spui cine intră și iese de la imbrohor. Fă-o pe fugă, să nu lipsești de aci de la ușa noastră! Căpitanul salută și ieși. Pylarino luă tava cu leacuri și se apropie de patul domnului. Marica lua pe rând câte o ulcică și i-o da ca să bea, Brâncoveanu se strâmba, se văita, căuta cu priviri disperate spre Pylarino și spre doamnă. După ce termină închise gura și doctorul constată că fața domnului devenise asimetrică, obrazul roșu se umflase mult. — Doare cumplit, ca și cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o face anume. Mai mult chiar. În ochi poartă o luminiță care spune că acuș-acuș va izbucni în felul lui... Și nu m-am înșelat. Când tocmai îi umpleam ulcica din față cu vin, a pornit să vorbească, întrebându-mă așa tam-nisam. Ai aflat cumva cam de când știe omenirea asta de vița de vie, vere? Da’ tu știi că eu nu pot să-ți răspund la o asemenea întrebare? Atunci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre care Ion Neculce spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
portretizat. Alții nici într-un roman întreg nu reușesc să-și definească eroul principal. Fără să ne dăm seama, am intrat pe ulițele Iașilor. Uite, dragă ieșene, că acușica suntem acasă. O masă bună, de la care nu poate lipsi o ulcică cu vinișor, va pune capăt acestei zile pline... Pentru că toamna asta ține cu noi, să știi că de mâine mă țin hojma de tine și nu te slăbesc până n-am colindat toate dealurile albastre ale Iașului. Atunci, pe mâine
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune-ți pofta-n cui și mulțumește-te doar cu apă de izvor. Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vere. Ne așezăm și când o “Coană Tincă” modernă ne întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede de cuviință. Eu... mă pierdusem în contemplarea “minunii” din fața mea... Când pe masă poposeau cele dorite, ieșeanul a tras ulcica de lut în față și-a turnat cu mare băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu mare băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Toți care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu aducere aminte. Ce s-a întâmplat în acea zi, bade Pavele? Ei! Când are a da necazul peste tine, ori îl ajungi ori te ajunge. Așa s-o întâmplat și în ziua aceea... Era tot așa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum te cheamă, fata badii?” Ea, simțind că nu mai are aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze și cu mare greu s-a urnit din loc. S-a dus la tejghea, dar nu-și putea lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui, a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a umplut ulcica cu vin și s-a întors cu ea la masa haiducului. Cu mâna tremurândă, a așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]