5,770 matches
-
soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură care a spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a prins înainte să cadă și s-au prăbușit, împreună, în colbul uliței, cămașa i se înroșea de sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urce o parte din noapte în căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-și crească cei patru copii: Ana, Gheorghe, Vasile și Arcadie, pentru că bunicul se implica mai puțin în viața de familie, fiind ocupat tot timpul cu biserica, de unde aducea colaci, pomeni și prescuri, cu atelierul și cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iar chiloții de damă se găseau mai greu, așa că țărăncile umblau goale pe sub catrința înfășurată de două-trei ori și strânsă la brâu cu bârnețul lung de câțiva metri. O întâmplare hazlie mi-a rămas fixată în minte, când mergând pe ulița pustie împreună într-o seară, îmi zise să merg mai înainte că mă ajunge ea din urmă. Trăgând cu coada ochiului, am zărit cum bunica s-a apropiat de gard în poziție puțin aplecată și cu picioarele depărtate a efectuat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am zărit cum bunica s-a apropiat de gard în poziție puțin aplecată și cu picioarele depărtate a efectuat o micțiune extrem de precisă la sol. Curând aveam să constat că nu era singura în parohie care uda colbul gros al ulițelor, nelipsit și azi, în ciuda proiectelor de asfaltare a străzilor, rămase doar pe hârtie în Primărie. Sunt peste 50 de ani de atunci, dar apreciez cât de mult au evoluat țăranii simpli în educație și bune maniere. Înflăcărată că i-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici tarați. Păcat că bocitoarele care au jelit-o nu s-au ridicat la nivelul înalt al pălimăriței Catrina, care excela
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Treimii s-a arătat; Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Și Duhul în chip de porumb A adeverit întărirea Cuvântului, Dumnezeul nostru, Mărire Ție... Întâmpinarea alaiului cu Iordanul, în fiecare gospodărie, era anunțată pe ulițe de grupuri de copii, din care uneori făceam și eu parte, chiuind: „Chiraleisa”, „Chiraleisa”.., enoriașii întâmpinându-ne din poartă cu lumânări aprinse, dăruindu-ne colăcei, pampuște îgogoși), mere, nuci și grițari îcreițari), astfel că trăistuțele noastre se umpleau și nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noi din sârmă groasă sau din cuie tocite cu barosul și ascuțite la roata de piatră manuală, dar cel mai eficient vârf se prelucra în caucie din fier forjat. La capătul de la vale al străzii mele, strada Cotlarciuc, se afla ulița Toplița, unde locuiau bunicii materni, frații rămași acasă, Gică și Vasile, și mama cu Dorina în perioada divorțului impus. Pe Topliță funcționau două caucii, cea a lui Ghibis și a lui Pascal, unde se potcoveau animalele de tracțiune, caii și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
faciale am primit în anii de școală de la încă doi profesori, Adumitroaie și Mitică Axentoi, pe care iam stimat în mod special, pentru dăruirea și profesionalismul cu care au predat două materii importante pentru viață, fizica și limba franceză. Pe ulița Topliței, care și-a primit numele de la pârâul Toplița ce curge paralel cu drumul, am învățat să merg pentru prima oară pe biciclete pentru adulți. Tricicletă și trotinetă avusesem, plimbatul cu cercul eram prea monoton, așa că visul unei biciclete pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apăreau în localitatea stabilită. Parcau în același loc, mai ochios. Coborau. Se răsfirau. În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului amintit. și porneu, pe ulițe, ori pe străzi, depindea, cât de dezvoltată era localitatea respectivă. În timp ce mergeau, schițând câte ceva, cu ochii trăgeau, la ce era mai de valoare, prin gospodăriile oamenilor. După amiază, se retrăgeau. După miezul nopții reveneau. Costumați în caguliști. Înarmați cu unelte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
profesoară frumoasă, Lidia (Lika) Mizinova, deși atitudinea lui nu era cea a unui bărbat care iubește sincer. Legătura asta platonică nu va putea fi destrămată niciodată, Lika crezînd cu tenacitate că va ieși, Într-o zi, soarele erotic și pe ulița ei. Flatat de iubirea picantei femei, scriitorul nu vroia să fie univoc, și Între două ironii, plasa un surprinzător „ Te iubesc cu pasiune, ca un tigru, și Îți ofer mîna mea!”( Într-o epistolă din iulie 1891). Sau, peste un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
eu cu nașa mea de cununie ne-am decis să facem o plimbare până la căsuța ei la țară. Am luat copiii ei și am plecat în plimbare, ea făcea ceva pe lângă casă și eu mă întrețineam cu niște copilași de pe uliță. Dragoș, băiatul nașei a plecat în explorarea satului, curiozitate de orașean. A plecat singur și a spus că se întoarce repede și cum timpul trecea și noi trebuia să ne întoarcem în oraș, iar Dragoș nu mai venea, m-am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
seamă gestul lui Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și, cu o mutră ghidușă, a luat poziția de drepți și a comandat scurt: Atenție! Pe un rând, adunarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum lua banii potriviți pentru aceasta. Nici un șfanț mai mult! De fiecare dată, când omul nostru ieșea din crâșmă, îi spunea crâșmarului: „Ai noroc, măi gâtlej, că ești băiat bun, că altfel!...” După asta, pleca împleticindu-se și cântând pe uliță și... se înfunda în casă. A doua zi, iar... la crâșmă. Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi dispărea iar din sat. Puteai să numeri săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două săptămâni muncea ca un rob
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta, te iert, Pâcule, dar altă dată... Atunci ascultați... Ningea de vreo cinci zile... Ningea răzbit. Nu adia nici un fir de vânt. Fumurile din hornuri nu și mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit afară să stau în ninsoare. Fulgii curgeau pe lângă urechile mele cu un foșnet ușor. Era o liniște Dumnezeească. Mă simțeam cufundat într-o mare de puf
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am plimbat prin satele dobrogene, Carvăn Cuigiuk spre Canaraua Fetei, văzînd cum copii de 6 ani călăresc caii fără frîu și cum poți manevra Dacia să cobori o rîpă, dacă ești localnic, și cum trec gîștele voioase, sîsîind pe mijlocul uliței, exclama de fiecare dată: "Kusturica!" Primul lucru pe care l-a făcut cînd a ajuns la Lisabona a fost să-mi trimită acest film, o poveste miraculoasă despre oameni și locuri care rezonează destul de bine, se pare, cu vechea Portugalie
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume pînă tîrziu, umplînd tăcerea nopții cu un rîs ca acesta. Crezi c-o să-mi placi mai puțin dacă obișnuiești? Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
află un pod din lemn lat de numai câteva zeci de centimetri, practicabil și azi. Orășelul Fenghuang a devenit cunoscut și pentru că aici se află casa părintească a cunoscutului scriitor contemporan, Shen Congwen. Casa lui Shen se află pe o uliță din orașul vechi, pavată cu plăci de piatră și care seamănă foarte mult cu așa-numitele curți pătrate cu patru rânduri de case (Siheyuan) din Beijing. Este construită din lemn și cărămizi, cu acoperiș din țiglă înnegrită, ziduri vopsite în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]