2,547 matches
-
de anul trecut ați suferit un șoc cerebral care v-a aruncat în viitor?ť" (pag. 68) Răspunsul întârzie să sosească. Mostre din el, însă, se regăsesc pe tot parcursul acestei povestiri, de la presimțirea valorii anonimului, încă, Brâncuși și până la uluitoarea intuiție a unei viitoare teorii a relativității. Culmea e că, analizată la rece, cu instrumente rudimentare, Revanșa acreditează mai degrabă această soluție parapsihologică decât pe aceea, ce ține seama de realitățile calculului probabilistic. Lucrurile nu se opresc, însă, aici. (Las
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
universul lui, în delicatețea și sensibilitatea unui om care a avut harul intuiției detaliului, al proporțiilor, al unui soi de ludic al acestora și al felului în care alcătuiesc un chip, devenit, apoi, o emblemă. Ion Cucu a făcut portrete uluitoare ale marilor noștri scriitori. Perspective și ipostaze ce pot vorbi, inepuizabil, despre cel privit. Despre momentul vieții sau al creației, despre anturaj, despre călătorii, despre ridicol, despre tristeți, melancolii și extaz. Despre lumini și umbre, despre timp, despre el însuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
să cunoască destinele (și adresele) unei întregi pleiade de colegi de generație, cîndva fete și băieți considerați a fi floarea tineretului băcăuan (despre cîțiva dintre ei, aterizați în America, deținea mai multe date decît mine, după cum ținea minte, în mod uluitor, că în adolescență, trei fete, două brunete și una blondă - subsemnata - formau un grup inseparabil pe străzile Bacăului); se interesa despre stadiul în care se aflau cîteva cărți ale mele împotmolite la o editură bucureșteană și o alta ce urma
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
a găsi în biografie explicațiile asupra unor secvențe sumbre și neobișnuite mi se par fără rost. Alchimia procesului creator este atât de subtilă încât un autor poate să ducă cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor poate să trăiască rocambolesc, iar textele sale să fie de-o platitudine dezarmantă. Deci, nu autobiograficul - cel fizic - determină o anumită recuzită literară. Categoric, nu putem scrie ceea ce nu trăim dar, pe de
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
secretul păstrat cu mare grijă de propria mamă, pentru că ajunge să vadă similitudini între ficțiune și viața reală a tatălui; o carte de istorie a dreptului mai mult decât incitantă, venită din spațiul cultural american, îl duce la o descoperire uluitoare. Pe tot parcursul aventurii "telemahice" a căutării tatălui, Peter Debauer își trăiește și povestea de dragoste cu Barbara cea întoarsă din Africa. Tatăl strălucitor, pe care dispariția îl face mai interesant, amplificându-i forța carismatică, și fiul aparent șters și
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
rămînea perplexă. Zero era absența spațiului, deci nu era număr. A urmat teologia iudeo-creștină, cu creația lumii din nimic, așadar o concepție potrivit căreia lumea apărea din ceva aidoma zeroului, pentru ca apoi, odată cu Renașterea, știința zeroului să evolueze în salturi uluitoare. Torricelli cu vidul creat în primele barometre cu mercur, pictorul Brunelleschi cu punctul de fugă gîndit ca originea, împinsă la infinit, a liniilor de perspectivă ale unui tablou, Descartes și Leibinz cu calculul infinitezimal, Kepler cu parabolele și elipsele traiectoriilor
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
mai repede personalitatea actorului, astfel de performanțe sunt mai rare. Și totuși, puneți alături chipurile lui Victor Rebengiuc din "Pădureanca", "Moromeții", "Balanța", "Niki Ardelean, colonel în rezervă" - roluri de maturitate, când "masca actorului" pare fixată definitiv - și veți constata o uluitoare schimbare a fizionomiei și a înfățișării generale, nu doar a jocului ca atare. Toate acestea se produc fără aportul radical al machiajului sau al tehnicilor speciale de filmare. Pur și simplu, e vorba de alt om, de altă voce și
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
în care el vorbește despre un mare coleg de breaslă, Ștefan Bănulescu, creatorul unui spațiu literar inconfundabil în proza românească. Copil, Bogdan Popescu avea lungi ezitări în fața rafturilor magazinului sătesc: "habar n-aveam ce să-i cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri care-mi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
abia disimulată a autorului de a străbate spațiile rezervate ale unei considerabile istoriografii și ale unor depozite arhivistice și de biblioteci cu sentimentul întâlnirii cu terra incognita. Într-adevăr, istoriile pe care le aduce Corin Braga la suprafață sunt nebănuite, uluitoare, iar maniera în care le știe țese într-o tramă proprie dezvăluie și aici, unde te-ai aștepta mai puțin, pe prozatorul care s-a afirmat prin romanele onirice ale unui început de ciclu și un jurnal de vise bine
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
își vor delimita din nou, polemic și superficial, enclava. În ceea ce mă privește, fără a fi sedus de urmele pixului pe pagină, de eventuale și felurite formalisme cu poantă sau de curgerea treptată a rândurilor, mă recunosc captivat de sinceritatea uluitoare a Ioanei Nicolaie, una care deconcertează și care nu poate veni decât, în linie dreaptă, din trăire. Restul, vorbă veche, e literatură. Sau, cu fruntea sus, cenotaf.
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
care vituperanța moare frumos: "N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?// Cine e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am un copil minunat./ O soție uluitoare.O mamă/care plânge, plânge întruna. Nu știu/cine sunt." Sau "O s-o dai gata ca Ezra Pound într-o cușcă/ țipând inepții ultraintelectuale/ sau ca Haricleea Darclee într-o cameră de hotel/ imundă, invadată de șoareci// Ești Hariceea Darclee
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
poezia încotro?, tocmai la pagina 1000, Ion Rotaru își mai afirmă încă o dată credința în semnele unei "reveniri în albia clasicismului și tradiționalismului nostru, privit în ansamblu, din secolele al XIX-lea și al XX-lea". E de-a dreptul uluitor la ce concluzie aberantă poate ajunge criticul, după ce analizează șaizeci de ani de poezie românească în 320 de pagini, format mare. Sunt, cred, consecințele nefaste ale studiului preferențial dedicat modalității tradiționaliste de către istoricul literar Ion Rotaru în volumele Eminescu și
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
retorice și tacticile de generare a prestigiului - pe considerente universitare - sunt corect și ingenios schițate, dar lăsate cumva în același stadiu latent. În orice caz, debutul critic al Alexandrei Tomiță e unul demn de citit. Și demn de premiat. Echilibrul - uluitor dacă ne gândim la anii autoarei și la domeniul imund în care aceasta a forat - și curajul de a expune o temă de cercetare peste măsură de actuală, cu implicații morale nu întotdeauna ușor de defalcat, cu verdicte adesea dureroase
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
pentru autor, nu pentru operă! Iată subiectul, onorat și ferit de obiectualizarea aplatizantă a vorbirii habituale! Mașina poetică trebuie unsă doar ca să nu stânjenească mișcarea liberă a conștiinței poetice. Marius Ghica reproduce o serie de definiții valéryene ale poeziei, mereu uluitoare, cum ar fi aceea de tehnică specifică prin care autorul reproduce în mod convențional mișcările, în realitate neformulabile, ale conștiinței. Încă o treaptă și survine o altă afirmație halucinantă: cea a impersonalității actului poetic, conform căreia autorul creației nu este
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
Cosmin Ciotloș Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului și de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosașu nu îmbătrânește niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârșește, nediferențiat, într-o admirație intelectuală situată departe de malițiile obișnuite ale reconsiderării
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
putere e un drum lung. Cu toții am ieșit din mizeria comunistă și cu toții am fost supuși presiunii agenților răului. Securiști, turnători, activiști și alte unelte spurcate ale ideologiei totalitare au pus presiune asupra fiecăruia dintre noi. E un act de uluitoare aroganță ca acum Biserica Ortodoxă Română să ceară pentru membrii săi statut de favorizați în raport cu legile și procedeele aplicate întregii populații. Faptul că în România mileniului al treilea afirmațiile patriotarde, etnicitatea și apartenența la diverse grupuri de presiune conferă statut
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
publică, nici în conștiința criticii. E un adevăr nesigur, poate un simplu exercițiu de pesimism. Dar însăși istoria imediată a literaturii contemporane va trebui rescrisă din această perspectivă. Faptul că am trăit o perioadă dominată de poezie într-un mod uluitor va deveni o anomalie ce va trebui explicată (și nu-i greu de explicat). Dar e un adevăr sigur: în perioada comunistă am avut o mare poezie. În privința acestui adevăr din trecut sunt cât se poate de încrezător, deci optimist
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
le recenza cu o pioasă înțelegere, ca pe dovezi ale sincronizării noastre cu marea literatură a lumii. A scrie în maniera lui Faulkner părea atunci un merit, nu o probă de provincialism literar lipsit de orizont. E adevărat că acest uluitor autodidact a făcut și face victime în toată lumea, încît am impresia că cine nu l-a citit pe Faulkner la timpul potrivit îl descoperă azi fără mare uimire. Celebrele lui capitole dintr-o singură frază, dialogurile înglobate în text, cu
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit, ci expresia de sine a unui poet inspirat". Elocvente sînt și rezervele lui Ilie Constantin, avînd ca obiect derogarea de la condiția de artă a versificației unor
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
subordoneze, într-o măsură semnificativă, limbajul personajelor și faptele lor, tematica și chiar structura bucății de proză, devenind o entitate de sine stătătoare și făcând legea pe întinderea paginii. Cum observa Eugen Negrici, frazele lui Fănuș Neagu sunt "de o uluitoare concretețe, comparabilă poate doar cu aceea din proza lui Arghezi", și ele "conțin, și atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
fi împărțit-o la 10, tot i-ar fi rămas destulă pentru a satisface o vanitate în perpetuă alertă. Cred însă că adevăratul motiv pentru care nu făcea caz de sine însuși era conștiința lui că e deținătorul unui instrument uluitor pe care soarta i l-a dat în comodat. Ușurința cu care el ajungea la înălțimi la care toți tenorii de azi nu îndrăznesc nici să viseze, iar asta fără a-și pierde vreo clipă masculinitatea și stăpînindu-și vocea, ca și cum
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti i s-a întîmplat să fie fluierat în spectacole în care altor tenori li s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca orice greșeală venită din partea sa să fie considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
avea benzi în roșu și negru - combinația mea preferată și astăzi. Pentru nevoile muzicale, în casă trona un patefon, de tipul cel mai nou, marca His masters voice, iar alături nu multe discuri. Dacă viitorul meu biograf va insista asupra uluitoarelor mele progrese la pian și la vioară, nu-l contrariați. Dacă vreunul din aceste instrumente ar fi existat în casă, aș fi putut deveni un virtuoz, complinind lipsa de educație a vocii. îmi exercitam simțul muzical scuturând la urechi cutioara
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
căruia mă aflam destul de des, hipnotizat de tot ce se putea discuta și improviza în jurul Marelui Poet. Într-o noapte, Nichita Stănescu m-a luat pe un balcon, s-a așezat în genunchi în fața mea (era unul dintre acele gesturi uluitoare, o specialitate stănesciană, inegalabilă, amestec de teatralitate, revelație și emoție) și mi-a spus: "Matei, scrie teatru, scrie teatru, pentru că în teatru totul mai e încă de făcut..." Momentul acesta este încă atît de viu și esențial pentru mine încît
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
în acea perioadă, așa neșlefuit cum eram... Neștiind unde să-l încadrez și alături de cine să-l așez, Mazilescu mi-a rămas în minte - până când l-am recitit, moment din care nu aveam să-l mai părăsesc - prin câteva versuri uluitoare. Eram, de altfel, un mare pescuitor de versuri geniale, visând, firește, să ajung și eu la performanțele poeților pe care-i iubeam în vremea aceea și pentru care aveam un devotament uneori cam exagerat." Cum s-ar zice în asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]