460 matches
-
în timp ce ne duceam îmbrățișați către firma luminoasă, ne-am oprit s-o privim. Era atât de aproape luna aceea că părea să facă parte din noi și nu din cer. Atât de joasă și mare pierdea puțin din mister, se umanizase. Am intrat în restaurant printr-o ușă de sticlă, cu perdele subțiri de voal. În dreapta era tejgheaua barului pustiu, în cealaltă parte, într-o sală mare și tristă, se aflau câțiva oameni așezați ici-colo, puțini mâncau, cei mai mulți aveau în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acolo, eu le făceam prezența, eu le normam coșurile. Îi puneam la muncă forțată știind foarte clar că vor urma episoade de hepatită, râie și păduchi și că, în lunile noiembrie-decembrie, toată școala o să pută a dezinfectante. Tot ce putem umaniza era atmosfera. Îi făceam să discute teatru, romane, filosofie, muzică. Mi-era teamă că se vor încartofări. La prânz ne scoteam pungile cu mâncare. Nu aveam cu ce ne spăla pe mâini. Uneori ne ștergeam mâinile cu frunze de brusture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
heterosexuală, atunci chiar cred că ajungem să ne cunoaștem și să ne acceptăm tot mai puțin între noi. În final, Maria a ieșit și ea din conferință și am plecat toți trei la căsuța mea care, dintr-odată, s-a umanizat substanțial cu un sugar și o mămică. Doar Cristina mai calcă pe aici cam o dată sau de două ori pe săptămână, o jumătate de ceas, când mă aduce acasă miercurea sau lunea. Când vine Cristina, fumează 3-5 țigări scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă”, așa îi zicea ea, la curățat argintărie. Ea a crezut că ne jucăm. Eu, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amîndouă, caută aceeași speranță, interesat de soarta sa nu a zeilor. Lumea elină a iubit la fel marea și marmura tocmai pentru că e o lume făcuta pe măsura omului. Dar mi se pare prea vagă ideea că sculptorii ei au umanizat divinul. Statuile ne dovedesc că zeii au fost aduși printre oameni de o lume pentru care nu exista nimic mai rău decît a Înceta să trăiești. Ea Întoarce În marmură obrazul dinspre zei, Însă numai pentru a-și mărturisi setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Dorin):Ea nu te-a înțeles,fiind o funcție mărginită.(Către Alin) Ce-i mai trist e faptul că Americanu ne-a dat mie și lui Costel preaviz.Inchiriază vila... Dorin:” Femeia este indicele,care ne arată cât ne-am umanizat în ultimul răstimp”. (N.S.Dumitru) ( Ciocnesc paharele.Costel vine cu bagajele.Bea și el.Cu toții oftează.) “Un automobil i-au dat Că a umplut cu el ograda... Marca ne-a edificat: Așa-i acum de zestre ...Lada”. (D.C. Mazilu) Doftoroaia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un moment semnificativ îl reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel din urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni mai tîrziu — explicativ și polemic totodată — asupra opoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întorcea spre tine ochii săi aroganți, examinându-te o clipă prin lentilele ochelarilor, ca pe o muscă, apoi revenea la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întâmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Henry. Pe scurt, ca și tine, sunt sceptic față de doctrină. Dar trebuie să recunosc că simt o atracție de natură emoțională față de Biserica Romano-Catolică - emoțională și estetică. Ador pictura italiană de la Giotto și Botticelli la... ah, Tintoretto, Titian... vechii maeștri umanizează legendele biblice Într-un fel care mi se pare extrem de mișcător. Și cred că părerea mea despre firea umană e mai pesimistă decât a ta, Kiki. Eu cred În existența răului - a păcatului originar, dacă vrei - și că, poate, omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fiul Său, nu l-a clintit. Dându-l morții - sau nefăcând nimic pentru a-l salva -, Dumnezeu nu l-a sanctificat, ci l-a aliniat la condiția muritorilor. Sfântă a fost viața lui Isus, nu moartea sa. Crucificarea l-a umanizat, nu l-a Îndumnezeit, cum credem noi de 2.000 de ani. Am așezat cu indiferență foile de hârtie pe birou și i-am adresat lui Zoran zâmbetul cel mai inocent de care eram În stare. - Nu Înțeleg ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
istoriei. Pământul e greu, dar zâmbește Atlas, zâmbește! Tinerii sunt recalcitranți, nu cred decât în miturile create de ei. Viața în Olimpul zeilor era tot ca la ușa cortului. Artiștii se simt bine în gogoașa unui mit. Păcatele i-au umanizat pe zei. Se tot vorbește despre oul lui Columb deși marele navigator nu a fost pasăre. Mitul este esențializarea pândită de scleroză. Întotdeauna Apollo „ a fost în serviciul lui Dionysos”. Chiar și seninul Acropole este o însumare de golgote. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
strunit mai bine. Școala - poligonul de încercare a relațiilor interumane. În industrie, proiectezi biciclete și mitraliere. Nici în educație nu este altfel uneori. Și în educație există boli cu cauze necunoscute. Profesorul nu va dispărea pentru că numai el știe să umanizeze informația. O școală bună își propune să livreze societății conștiințe umane, nu neapărat candidați la Premiul Nobel. Copilul trebuie anunțat la timp că are și responsabilități, nu doar interese. Școala trebuie să-i redea copilului bucuria spontaneității. Pudoarea familiei și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
timpurii, dar și monumente eterne. Banalul senzor exterior al conștiinței umane rămâne tot obrazul. Disperarea poate fi pasul spre speranță. După o reprezentație valoroasă, cortina cada pe gândurile spectatorilor. Victoriile pot fi conjuncturale. Importante sunt voluptățile luptei. Uneori, vulnerabilitatea ne umanizează. Marii strategi știu cum să-și regizeze retragerea. Modestia rumenește succesul. Numai demnitatea mai poate atenua din forța loviturilor nedrepte. Bucuria este adevărată numai când se divide. Riscul dă șarm vieții. Solidaritatea ne oferă puțină căldură, când e prea frig
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și nici alienarea. Simțim tot mai acut agresiunea rutinei și a instinctelor. Sloganul solidarității actuale : se salvează cine poate. Identitatea poate fi anulată de închistare. Dar și de globalizare. Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm noi. Suntem prea îngrămădiți. Ni se ciocnesc universurile. Arta încearcă să cârpească echilibrul pierdut al lumii. Mărci pregnante ale epocii noastre : dolarul și Kalașnicovul. Globalizarea ne va amplifica singurătatea, nu echilibrul interior. Poate în cuștile de la zoo
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-i pasă. De vreo săptămână pretinde că are, în fiecare seară, lungi consilii de avizare. Vreo nouă secretară sau dactilografă, dracu’ să le ia ! Aprovizionarea, cozile, gătitul, ședințele cu părinții, medicul, toate rămân în grija ei. ...Aici, între slujbași, umanizată de micile necazuri și bucurii zilnice. Un fel de familie, totuși, până la urmă ! Ce s-ar fi făcut, altminteri ? Obișnuită cu sminteala fiecăruia : ascute penița de tuș, dă-mi și mie ziarul, ai grijă cum pliezi planșa, iar s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
este Înlocuită de privirea detașată cu care nu mai faci decît cel mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
modalitatea de caracterizare a uriașului funcționează pe baza unui principiu bifacial, cel al formulării unor idei despre urât într-o manieră amuzantă. Deși portretul său este schițat aparent comic, în profunzime uriașul este condus de sentimente nobile, el fiind puternic umanizat pe parcursul desfășurării acțiunii. Faptul că îl ajută pe Harap-Alb în îndeplinirea unei misiuni (cea de a o păzi pe fata Împăratului Roș), și de asemenea, întreaga sa activitate în grupul de uriași, denotă un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
fost smulse aripile. „Am fost furat de partea mea Îngerească“, Îi spun lui Bazil, „de aceea mă mișc stingher printre voi, nu-mi găsesc locul. Sunt incomod și vă sfârtec cu sabia cuvintelor, sunt inuman“. „Numai o femeie te poate umaniza“, spune el, „dar cine să te ia pe tine, așa, monstru cum ești?“ „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“ „Nu te cred. Este imposibil să se găsească cineva care să te suporte!“ „Pe cât pariem?“ „Pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în pantaloni scurți, puterea lor de concertare se reduce", a atras acesta atenția. Alți manageri sunt de părere că a te îmbrăca lejer reprezintă un ritual de relaxare. "Îi face pe angajați să creadă că șeful are puțină inimă, pentru că umanizează locul de muncă, ceea ce nu îi face pe angajați mai puțin eficienți sau productivi", sublinia consultantul Allan Cox (The New York Times, 11 august 1991). În zilele noastre, angajaților le place să se îmbrace lejer. Unii l-au denumit Casual-Down Friday sau Casual
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fusese reactualizată, amplificată în lagărul de concentrare de sentimentul ei că, lucrând pentru Rudolf Höss, făcuse un pact cu diavolul... În ceea ce privește acordurile de Bach sau "cantata tragică", acestea vin să sublinieze, asemenea unui contrapunct derizoriu, neputința culturii de a-i umaniza pe oameni. Acest flirt uitat, iar apoi transformat de imaginarul Sofiei în copulație satanică și sado-masochistă este direct legat, în viziunea lui William Styron, de această perioadă a istoriei, de grozăvia Holocaustului. Însă el arată de asemenea, ca o oglindă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Wells extrapolează și altceva decât obiectele supradimensionate, și anume consecințele sociale posibile ale anumitor teorii, îndeosebi ale teoriilor evoluționiste. Este cazul Mașinii timpului, unde clasele sociale antagoniste devin specii diferite, sau chiar al Insulei doctorului Moreau, unde doctorul încearcă să "umanizeze" animalele prin chirurgie și hipnoză. S-ar putea găsi mii de exemple pentru aceste tipuri de extrapolare, care propun un "efect de lupă" asupra obiectelor, teoriilor sau situațiilor. De exemplu, ca să încheiem, aservirea vieții zilnice publicității în Neguțătorii spațiului sau
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Termenul a fost inventat de Capek în piesa Robotul Universal Rossum (RUR, 1920). El descrie acolo ceea ce noi astăzi numim androizi. Robotul este o mașină care efectuează muncile odinioară efectuate de oameni (sarcini repetitive sau care presupun anumite pericole). Asimov umanizează roboții, înzestrându-i cu un "creier pozitronic" și programându-i astfel încât să nu mai poată încălca faimoasele "trei legi". Robotică (cele trei legi ale): prima lege: un robot nu poate nici să aducă atingere unei ființe omenești, nici să rămână
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
deocheată”, un „loc al păcatelor și slăbiciunilor celor mai scuzabile”. Raiul este și el un loc foarte apropiat de pământ atâta timp cât Ivan își păstrează și aici atributele cu care a fost învestit de către Dumnezeu pe pământ. Funcția dialogului de a umaniza fantasticul nu ar avea însă efectele scontate fără contribuția povestitorului care, chiar dacă din punct de vedre cantitativ are o prezență mai redusă decât în basmele populare, intervine cu aceeași tonalitate ironică specifică întregii opere a lui Ion Creangă. Deși este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]