462 matches
-
de „profesie”. Or, „sentimentul de vinovăție”, nu se poate forma decât o dată cu realizarea procesului integrării noastre treptate în sistemul axiologic al „conștiinței sociale”, al deschiderii. Eului individual spre altul, și al participării noastre la efortul general depus de societate pentru „umanizarea” omului. Integrarea morală autentică presupune interiorizarea „valorilor” și a „normelor morale” în așa fel încât să se realizeze acea unitate a „faptului moral” și a „interiorității afective”. Numai în aceste condiții, în care s-a realizat unitatea între „cuvânt” și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
integral pe tiparul inițierii, al iluminării. Frânturile de povești relatate în ele configurează trepte ale rătăcirii, ale căutării halucinante prin spații labirintice, ascunse în alte spații labirintice, în care obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand, în biserică sfinții din icoane se rotesc cu capul în jos, iar un Fluture cap-de-mort scheaună, jalnic, peste orașul acoperit de "pânza neagră, croncănitoare" a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
educativă. Pe de altă parte, procesul intens de industrializare pune în evidență unele consecințe dăunătoare ale dezvoltării tehnicii asupra ființei umane. Tehnicizarea contribuie și ea la unilateralizarea omului, îndepărtîndu-l atît de natură, cît și de celelalte surse de sensibilizare și umanizare. Una dintre aceste surse este considerată arta. Încă din 1883, în Anglia, se constituie asociația Art for School Education. În Germania, apar scrieri în care se susține ideea educației artistice în școală: Die Kunst in die Schule (Arta în școală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și existențialiștii pun un accent special pe factorii emoționali ai educației; aceștia, mai mult decît discursul logic, favorizează apelul la grație, la comunicare de tip personalist (14, p. 103). Filosofia lui EMMANUEL MOUNIER, care se vrea o soluție a deplinei umanizări, caută să ofere unele elemente mai adecvate realității contemporane. Aceasta, cu atît mai mult cu cît, încă din 1932, Mounier afirma că personalismul are în vedere o revoluție personalistă și comunitară, adică o transformare revoluționară atît a persoanei, cît și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de la periferia "barbară", pe care nu am descoperit-o încă și nu o putem controla. Procesului de metamorfozare a omului obișnuit în supererou prin transfer de forțe supranaturale i se opune procesul de transformare a vampirului în om obișnuit prin umanizare. Ambele procese se întâlnesc în cultura americană contemporană: pe de o parte, sacralizarea obișnuitului, pe de alta, demistificarea sacrului. Fenomenul la care asistăm de ceva vreme este importarea de către Europa a modelelor culturale care au trecut prin procesul de creolizare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
schimb de idei (limbajul "sălbaticilor", al călugărilor cirstercieni, al surdo-muților). Concordanța între sistemele elaborate de aceste comunități atît de diferite sprijină teza sa privind universalitatea și spontaneitatea limbajului non verbal. A. Leroi-Gourhan (în Le geste et la parole), stabilind criteriile umanizării: stațiunea bipedă, cu eliberarea mîinii în locomoție și expansiune cerebrală, insistă asupra coordonării gest-limbaj, gestul fiind definit "commentaire de la parole". W. Wundt (în Volkerpsychologie. Eine Untersuchung der Entwicklungsgesetze von Sprache, Mythus und Sitte), distinge net două concepții asupra gestualității: aceea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pentru a se salva consistența teoriei, capacitatea ei de a explica evoluțiile recente care se dovedesc relevante prin recurență și amploare. Tranșant, răspunsul vizează finalitatea socială a funcționării pieței care rezultă ca parte prevalentă a efectelor recurente. Cheia constă în umanizarea pieței pentru a se rupe de originile de concept bântuit de închipuiri platonice, adică să se reîncarce principiul raționalității căruia i se supune piața cu semnificațiile excluse de moderni prin viziunea mecanicistă asupra lumii în general. Am putea aserta, pentru
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
procesului educațional în conformitate cu formatul economic și cultural impus de lucrul la bandă rulantă, proces teoretizat și favorizat de introducerea unei paradigme cantitative în descrierea și evaluarea procesului educațional. Paradigma cantitativ-economistă a permis uniformizarea școlilor și substituirea scopului fundamental al educației umanizarea copilului și pregătirea lui pentru lumea adulților cu un simulacru (Baudrillard) pregătirea forței de muncă. În mod concret, procesul a constat din: uniformizarea planurilor de învățământ, eliminându-se astfel diversitatea ca (posibil) pericol de abatere de la standardele stabilite de la centru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
generale, lecțiile nu sunt înseriabile (și ele poartă marca unicității), iar profesorii sunt acolo pentru elevii lor, pentru a răspunde nevoilor și intereselor lor. Dar, cel mai important, cum poate școala să rămână un centru educațional (cu atribute fundamentale în ceea ce privește "umanizarea" viitorilor adulți) chiar dacă se exercită presiuni enorme pentru a fi transformată într-un centru de instruire? Nu vrem să sugerăm că cele două sunt opuse, susținem doar că "modernitatea lichidă" (Zygmunt Bauman) ignoră consecințele acțiunilor sale în plan uman și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
profesionale, sociale și umane. Concluzia: școala trebuie să rămână un centru de educație, adică acel spațiu care permite evenimentul întâlnirii dintre reprezentanții lumii adulților (profesorii) și "noii veniți"/newcomers (Gert Biesta). Din acest punct de vedere, educația înseamnă la propriu umanizare prin intermediul culturii: "Cultura nu este ceea ce organizează timpul liber, ci este cea care îi poate împiedica pe oameni să se năpustească unii asupra altora, să fie mai răi decât fiarele; chiar mult mai răi, fiindcă, spre deosebire de oameni, fiarele nu cunosc
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ontologic inițial al omului, care-i interzice să ajungă cu mijloace proprii, sau prin procedee proprii, la umanitate". (Mattéi, 2005, p. 180). Din acest punct de vedere, centrarea școlii pe competențele tehnice, profesionale lasă copilul la dispoziția altor centre de "umanizare", dar care nu-și propun în mod explicit acest lucru: ne referim la mass- media în general și la televiziune, în special, care utilizează în mod profesionist un arsenal de instrumente de captatio în scopul creșterii audienței, fără minime preocupări
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
complexă și permeabilă. Conceptul prezent al cyborgului nu poate fi însă definit fără abordarea unei perspective istorice, în care el însuși se integrează și fără recunoașterea faptului că tehnologizarea umanului a constituit dintotdeauna un proces reversibil, manifestat și sub forma umanizării tehnologiei. De la problematicile controlului și ale puterii la dilemele existențiale și identitare, de la echivocul raport între libertate și dominație la extensiile corporale și perceptive, cyborgul continuă relația om-mașină din toate timpurile și sub diversele ei nume. Totuși, cyborgul trebuie diferențiat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ajung să demonizeze știința și tehnologia sub forma unei forțe care amenință și distruge individul și umanitatea însăși. Imaginile ficționale ale cyborgului nu sunt lipsite de însușiri precum violență și masculinitate, dar nici de aspirații umane sau de trăsături ale umanizării, de victimizare și de sclavie (precum numeroasele exemple din suita de literatură și cinematografie cyberpunkă. Cel de-al doilea model, al „cyborgilor printre noi”, model pentru care mașina computațională este o extensie a trupului și a minții, este exemplificat de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
om-tehnologie face parte din existență și mijlocește ființei umane situarea și acționarea în lume. Dependența de tehnologie, este, în cazul unor oameni cu deficiențe corporale, o trăsătură care nu mai pare a ține de hipertehnologizarea trupului, ci, mai degrabă, de umanizarea tehnologiei, „împrietenirea” dintre organ și proteză capătând deopotrivă sensul unei adaptări la celălalt, la „străinătatea” intruzivă, cât și al unei integrări sociale a individului protezat în lume. Însă, nu doar ființele cu deficiențe fizice intră în această paradigmă, ba, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
situată sau conturată la interfață (vezi Lupton, 1995 pentru un exemplu al relației emoțional-corporale a utilizatorilor cu computereleă. Raportul uman-mașinic, din perspectiva „dorinței” cyborgice, este caracterizat prin ambivalență: pe de o parte se produce antropomorfizarea artefactului tehnologic (computerul este supus umanizării pentru ca procesul simbiozei să pară cât mai „natural”Ă, devenit un „umanoid” cu o interfață prietenoasă, iar, pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici 8 ai subiectivismului și ai iraționalității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
iraționalității (conotate diacronic cu feminitateaă sunt implicați în procesele de seducție și de plăcere, neputând fi în totalitate opuși fenomenelor de depersonalizare și de raționalitate (asociate de-a lungul istoriei cu masculinitatea și chestionate de studiile de gender din cyberfeminismă. Umanizarea ordinatorului se leagă de dorința subiectului uman de a reduce anxietatea, frica sau frustrarea resimțite în procesul utilizării tehnologiilor comunicaționale, iar însăși analogia uman-tehnologic se evidențiază în ambiguitatea formulării sale: deși computerul, în sens tehnic, neagă corporalitatea umană, umanul atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al filosofului este pe deplin legitimat. Pretențiile inteligenței artificiale de a concura cu inteligența umană, ca una dintre ipostazierile transumanismului, sunt de asemenea criticate, în special prin remarcarea, din perspectivă psihologică, a posibilelor consecințe negative ale unui anumit grad de „umanizare” mașinică sau de „mașinizare” umană a percepției. Filosoful se ocupă cu precădere de semnalarea implicațiilor tehnologiei computaționale asupra percepției umane, fără a neglija ironicele raportări ale utilizării tehnologiei înseși, învestite cu percepție, la vulnerabila percepție umană. Întâi de toate, eseistul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fie ajustat cibernetic, biotehnologic sau genetic printr-o „cuplare” protezică sau interfațată care fie generează, fie degenerează producerea unei identități virtuale postumane. Conceperea cyborgului, a individului transgenic sau a avatarului operează ideologic și practic pe două planuri: tehnicizarea umanului și umanizarea tehnologiei. Ideologia postumană, ca orice ideologie, nu este neutră sau inocentă, ci pledează pentru hipertehnologism în același timp în care își ambiguizează subversiv perspectiva prin recursul la umanism: umanismul nu își poate desfășura obiectivele (fie „umanizarea” mașinii, fie cibernetizarea umanului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
planuri: tehnicizarea umanului și umanizarea tehnologiei. Ideologia postumană, ca orice ideologie, nu este neutră sau inocentă, ci pledează pentru hipertehnologism în același timp în care își ambiguizează subversiv perspectiva prin recursul la umanism: umanismul nu își poate desfășura obiectivele (fie „umanizarea” mașinii, fie cibernetizarea umanului, în scopuri medicale mai alesă decât prin apelul la tehnologie. Această contradicție poate fi depășită prin abordarea postumanistă temperată. Totuși, este echivoc să afirmi în ce termeni mai poate fi formulat umanismul astăzi datorită impactului tehnologic
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
parte, reprezentarea cyborgului feminin este masculinizată, ca în exemplul personajului Sarah Connor, „femeia falică” din filmul „Terminator”. Pe de altă parte, cibernetizarea umanului este contradictorie întrucât, deși problema genului se presupune a dispărea, reprezentarea umană este mai evidentă fie prin umanizarea cyborgilor, fie prin preocuparea față de problemele specific-umane ale dorinței și ale sexualității. Prin urmare, dacă pe de o parte, cyborgul feminist are o înfățișare militarizată, feminitatea pierzând teren în favoarea masculinității, pe de altă parte, cyborgul își definește mașinitatea prin recursul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conlucrării unor condiții biologice și sociale în evoluția lui Homo până la profilul său biologic și spiritual cu adevărat uman. Modificările biologice ale lui Homo timpuriu conduc la o interacțiune socială ce favorizează cultura. Mediul cultural incipient, care cuprinde și condiționează umanizarea, are ca elemente: arta, limbajul, conștiința. Împreună, acestea semnifică prezența conștiinței de sine. Miturile originare sunt dovezi exemplare ale conștiinței de sine a omului. Fiecare societate omenească are un mit originar, o istorie fundamentală, în raport cu toate celelalte. Aceste mituri originare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conștiinței de sine a omului. Fiecare societate omenească are un mit originar, o istorie fundamentală, în raport cu toate celelalte. Aceste mituri originare cresc din izvorul conștiinței de sine vocea interioară care caută explicația fiecărui lucru"115. Rădulescu-Motru, de asemenea, consideră că umanizarea incipientă constă în dobândirea unor comportamente integrate propriului uman. Între acestea, munca, ce devine comportamentul specific omului, modalitatea sa proprie de a fi în lume. Comportamentul este agentul selecției și, în urmare, al evoluției, și pentru Jacques Monod: "la om
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dar omul nu poate atinge identitatea cu natura și/sau cu Absolutul, spațiul variațiilor aptitudinale fiind infinit. Mai mult, apropierea omului de natură sau de Absolut întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul umanizării, adică al accentuării determinărilor personalizate în om. Pe de o parte, energiile naturii primesc forme din ce în ce mai adecvate, iar pe de alta, idealul omenesc, analogon-ul Absolutului, este, prin creația culturală, din ce în ce mai "împlinit". "La omul de vocație, felul muncii este o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în om. Pe de o parte, energiile naturii primesc forme din ce în ce mai adecvate, iar pe de alta, idealul omenesc, analogon-ul Absolutului, este, prin creația culturală, din ce în ce mai "împlinit". "La omul de vocație, felul muncii este o prelungire a omului, este o umanizare intrată mai adânc în natură"128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens al umanizării, al apropierii omului de natură și de Absolut ca expresie a "lucrării" determinismului prin finalitate.129 Fiind punctul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin creația culturală, din ce în ce mai "împlinit". "La omul de vocație, felul muncii este o prelungire a omului, este o umanizare intrată mai adânc în natură"128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens al umanizării, al apropierii omului de natură și de Absolut ca expresie a "lucrării" determinismului prin finalitate.129 Fiind punctul de echilibru în ordinea lumii, cumpănind între condiționat și Necondiționat, omul are în structura sa sufletească ceva din amândouă. Nici una din trăsăturile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]