560 matches
-
coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și divane moi. [Apoi, visau...] (...) Georges Perec, Les Choses, J'ai lu, pp. 85-86 Nenumăratele "clipe de fericire", visele nebune ale celor doi eroi sînt descrise fără a se ține seama de ordinea cronologică. Doar acumularea de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau răufăcătoare, după cum o împăcăm sau o nemulțumim. Și, fiindcă nu avem cum scăpa de noi, mai bine să ne căutăm singuri, pentru a ne putea bucura când ne găsim. Să orânduim în grădina sufletului nostru un loc adăpostit și umbros, în care nimeni n-a pătruns, o iarbă verde pe care nimeni n-a bătătorit-o și niște pomi din al căror rod nimeni n-a gustat...". E. Lovinescu, Amfora, 1906 Cuprins Prefață (Adrian TUDURACHI) / 11 Preambul / 19 Capitolul 1
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Când se hotăra s-o vadă, își dădea pe spate pălăria de pai cu boruri mari și o lua în brațe. Veneau la masă și prima servită era nepoțica noastră. În fundul grădinii, în colțul din stânga, se afla un stejar secular, umbros, cu crengi groase și primitoare, în care mă urcam ades. Era locul meu preferat. Îmi plăcea să privesc în jurul meu de la înălțime, să ascult greierii care cântau în iarbă, chiar să dorm în ramificația a două crăci foarte groase, sprijit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dus fără nici o reținere să-l pârască pe Nicos al meu. Ce le făcuse? Ea se opri. Pașii nervoși ai unchiului Ianache răsunau pe dalele de piatră. La lumina candelei și a lumânărilor, povestea parcă se anima cumva din colțurile umbroase ale odăii. Mihai își turnase puțin vin în pahar și se uita lung la femeia din fața lui; cum adică, femeia asta nu pricepe că tatăl ei și unchiul erau înspăimântați că altcineva luase locul tălmaciului la petrecerea marelui dragoman și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durerea, căci suferința lui Yon devenise acum și a mea. În copilărie, pe mine mă încậntau copacii din pădure, răsăritul soarelui de după munte, clipocitul izvoarelor; pe el il mișcau istoria, geografia, științele naturii. Atunci visam să mă conducă prin dumbrăvi umbroase, acum fiecare dintre noi căuta pe undeva o puritate pierdută, un vis dispărut. Acum, singura mea melodie curată venea de departe, din universul naiv al copilăriei. Eram revoltată pe iubita lui Yon că-l părăsise prea devreme, dar totodată o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vise al blậndelor dimineți de toamnă, de la fila cu numărul 5, luna lui Brumărel, anul 1955, s-au extras doar amintirile, cu muzica lor care vine de dincolo de orizont, de undeva de departe, de sub poale de codru milenar, de sub bolți umbroase de stejar sau fag, de sub cumpănă de fậntậnă scậrțậind în vậntul serii, de sub dangăt de clopot și de sub cruci de piatră pe care le-a înghițit una cậte una pămậntul. Și astăzi, dupa atậția ani și ani, eu vin tot
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 130} Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare - Ea: înnalt este boltită și-ntră-adînc în piatra tare, Iar de pragu-i sunt unite nalte scări de negre stânci, Cari duc adânc în valea cea de-acol-abia văzută Și-n pădurile umbroase cu-adîncimi necunoscute Și-n câmpii unde mii râuri s-argintesc plane ș-adînci. Pe acea poartă din munte iese zori în coruri dalbe, Ridicîndu-se în cerul dimineții dulci, rozalbe, Pe-acolo soarele-și mână car cu caii arzători, Pe-acolo noaptea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se ridică dintre lunce, cu-a ei cupole de ceară Închegate ca din umbră verde și argint topit, Transparănd prin diamantoasă fină de paingăn pânză, Monastirea alb-a lunei ce prin lumi va să s-ascunză, Cu coloane-nconjurate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
balerine și țiitori s-aveți, O, diplomați cu graiul politicos și sec, Lumea cea pingelită o duceți de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate: Popoarele există spre a fi înșelate. {EminescuOpIV 222} ANTROPOMORFISM În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiet, S-urmărească insolenter innocenta ei junie. 5Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... poporul doarme! O clipă... două clipe Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu sunt singur... Clipind des, am privit către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee de a planta, prin cele mai umbroase și tainice desișuri câte o măsuță primitivă și bănci însoțitoare cu două-trei locuri. Singurătatea și liniștea de codru îi sunt perturbate doar de cotcodăcitul celor două găini pe care le are în proprietate și care își anunță zgomotos darul pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
curgea o apă căreia-i zicea ,,gârlă”, în care se bălăcea vara, în care învățase să înoate. Aflase mai târziu că de fapt îi zicea ,,Ciorna”, denumire care suferise o pronunțată influență rusescă. Pe malul stâng al apei, printre sălcii umbroase, mori pentru măcinat porumbul și pive cu găvane mari din lemn, erau purtate de apă. Unele încă în stare bună, erau văruite sau vopsite în culori vii, altele stăteau să se dărâme, parcă la prima suflare mai puternică de vânt
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
unei sin gure Biserici în parte, ci ele sunt opera Sfântului Duh, care călăuzeșteîn Hristos Biserica întreagă la tot adevărul, așa cum a călăuzit pe Israel prin pustie după ieșirea din Egipt, noaptea ca „stâlp de foc”,iar ziua ca „nor umbros”. După ce în primele trei veacuri Sfântul Duha călăuzit Biserica în Hristos mai ales ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului al IV-lea,Biserica a fost călăuzită de către Duhul Sfânt în Hristos ca „nor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
După ce în primele trei veacuri Sfântul Duha călăuzit Biserica în Hristos mai ales ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului al IV-lea,Biserica a fost călăuzită de către Duhul Sfânt în Hristos ca „nor umbros” în fața arșiței rațiunii omenești.Ca rod al lucrării Duhului Sfânt, Simbolul niceo constantinopolitan nu constituie astfel un act de autoafirmare a Bisericii sau o„luare la cunoștință de sine” față de Hristos, ci dimpotrivă un actde ascultare față de Hristos ca Domn
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfintele Taine ale Botezului, Mirungeriii și Euharistiei, care îșiau temelia în patimile lui Hristos<footnote Pr. Prof. D. Radu, „Caracterul eclesiologic al Sfintei Taine și problema inter-comuniunii”, Teză de doctorat, în Ortodoxia, Nr. 1-2, 1978, p. 237. footnote>, și acoperiș umbros și piatră dehotar atunci când credința era amenințată cu slăbirea ei. Pe scurt,Simbolul de credință este o deschidere spre evidența adevărurilor interioare ale Bisericii și exprimă în esență viața lui Hristos prin Duhul Sfânt având un indispensabil caracter eclesiologic și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Östlichen Liturgien, Freiburg, 1968, p. 38. footnote>. În concluzie, putem spune că Simbolul niceo-constantinopolitanrămâne Crezul cel mare al Bisericii. În el găsim simțirea autentică aBisericii apostolice, iar Biserica ecumenică și l-a ales în secolul al IV-leaca pe un „nor umbros”, care să protejeze viața și spiritualitatea ei,pentru „șederea” ei în Hristos în chip apostolic și care împreună cu„sângele martirilor” din primele trei secole constituie dovada, prinlucrarea Sfântului Duh, a puterii lui Hristos în Biserică, precum și ahotărârii Bisericii de a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
stabilității le ofereau extremitățile ei. Aici viața putea deveni sedentară, localizând specificul unei culturi și civilizații. în adevăr, Arabia Fericită se edifică pe coasta de sud-est, în Yemen: sol bogat, climă blândă, turme și cirezi de animale, plante aromate, păduri umbroase, lemn de tămâie și smirnă, scorțișoară, hrănitorii palmieri. Un fel de Eden. Aici au proliferat uimitor sabeii, cea mai numeroasă populație arabă. Se dezvoltă cultura și civilizația. Timpul îngroapă documentele, probe pe care arheologia le va scoate la iveală, uimindu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Și, timpul s-a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Din absolut orice parte, Toți se feresc ! Ca de drac! Morală: Cu un prost la drum de ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din tus patru părțile! FABULA MELCILOR Într-o margine de pădure, Umbroasă și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare, Câteva sute de melci; Dintre ei în fiece dată Se detașa net o ființă aparte, Puțin cam... ciudată, Dar foarte dotată : Frumoasă ! Era minunată, Înzestrată cu daruri
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
descifrez vreo regulă în încâlceala desenului din covor, văzându-mă că tac, Apoi mai sunt și celelalte tablouri, tresar ca mușcat de șarpe, Care tablouri?! Cele cu subiect religios, dar tratate într-o manieră prea modernă, îmi amintesc din camera umbroasă, Cina cea de taină, de ce le-ai pus ochelari de soare apostolilor, E atâta credință în tine, Theo, și tu n-o vezi, de ce ți-e frică, l-a întrebat părintele Ioan, Mă rog, să zicem că acele tablouri n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fost boxer, i-am răspuns râzând. Fiicele îți sunt acasă? Stă cineva cu tine? Jane clătină din cap. — Nu și situația îmi convine. Bem un ceai în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]