566 matches
-
diluante la urma urmei, ni l-am stăvilit și l-am lăsat pe poet să-și poarte singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
de viață ca o fată de cowboy, îi aștepta în fața aeroportului în vechiul Volvo al familiei. Și apoi casa. Fotografia pe care Rebecca i-o arătase lui Peter îl pregătise pentru grandoarea-i decrepită - încîlciturile de wisteria și veranda adîncă, umbroasă -, dar nu pentru casa in situ, nu pentru minunile părăginite ale întregului cartier, cîte o încîntătoare casă veche și respectabilă după alta, unele mai bine îngrijite decît altele, dar nici una vopsită de curînd sau restaurată - aparent nu era genul acela
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
de atâtea ori pe această șosea, am observat un amănunt bizar. Pe o distanță de aproape patru kilometri și tocmai acolo unde drumul face coturile cele mai nesuferite: nici o siluetă! în mijlocul acestei porțiuni ocolită de Moarte, se află un parching umbros unde staționează tot timpul o camionetă cu geamuri fumurii. De la o distanță politicoasă, șoferii reduc viteza și trec prin dreptul parchingului cu motorul potolit, aproape în virtutea inerției. Din respect, bănuiesc. Căci banala camionetă nu e, de fapt, o mașină, ci
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un zeu, nu știe ce
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
vin marile adevăruri judecate în pripă în cărțile de rugăciuni sunt și eu de față. VREME DE IARNĂ Ochiul minte urechea înșeală vedenia își achită datoria față de arta de a fi sau a nu fi lângă portretul lui hamlet în umbroasele păduri ale demnității de frica lupului ori a altor lighioane zloată guturai vreme de iarnă. SEMNUL EXCLAMĂRII Încă un sfârșit de iarnă omul din fereastră s-a mutat în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
pădurile virgine,/ desenate pe ălei de copii..." (După-amiază cu actori). Scurgerea timpului, în ciuda aparentelor de moarte și descompunere, are, de fapt o natură senzuala: Că somnul soldatului/ sub pătură de campanie,/ trece vremea// Că o femeie/ cu sînii mari și umbroși,/ trece vremea" (Onomastica). Apare exaltata feminitatea, principiul germinativ ce transpare în cel gramatical, precum un liant indestructibil între ceea ce a fost și ceea ce va fi, între moarte și resurecție: "Prietenul meu îmi vorbește despre principiul/ feminin al lumilor. Susține că
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
mai de seamă oameni de pe aceste locuri. Bărbatul cu părul cărunt la tâmple, dar cu fața rumenă și luminoasă, îmbrăcat îngrijit, vorbea tărăgănat, dar cu o voce sonoră, cu inflexiuni plăcute. Au mai urcat un delușor cu cărări înguste și umbroase, au coborât o vale și, în fine, au ajuns în Răstolțu-Mare. Toți auziseră despre Ioniță Scipione Bădescu numai lucruri minunate, că era un mare cărturar, un adevărat iubitor de țară, un om drept, ca brazii Apusenilor. Mă cuprind emoțiile când
ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar mai povesti... Poate că vara asta dorurile ni se vor depăna iarăși pe aleile umbroase, atât de tainice și odihnitoare ca altădată... Suflete în derivă De o săptămână plouă și plouă necontenit, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să mai închidă cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fie. Așa că-i ascult acum cântecele ca tot atâtea momente de reculegere. 3 februarie 2011 Din feeriile juneții: „Metronom“-ul lui Cornel Chiriac Astă-toamnă, undeva pe aleile plăcut-sufocante de la târgul Gaudeamus, am fost abordat conspirativ de un domn înalt și umbros, care mi-a șoptit laconic: „Țineam ca această carte să ajungă la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la stînga, spre Sibiel. La cîțiva metri de agitata civilizație a șoselelor se deschide calea spre paradis. Mii de culori blînde sau înfricoșătoare, depinde cum pică lumina și cum stai cu păcatele, linii ce se unduiesc halucinant și desenează dealuri umbroase, contururi, un drum șerpuitor și pașnic care te conduce parcă în burta pădurii, care te așează ocrotitor într-o vale, pe o apă, la picioarele unor încrucișări de dealuri, de linii, de culori, de lumi. Un drum purificator, care te
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl agasau, lucru pe care îl vindeca delegând pe cineva în funcția de telefonist, țârâitul continuu zi și noapte îi da sentimentul de a fi centrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în balegi proaspete și-mpiedicîndu-mă-n fiare răsucite. Câinii de casă, rămași fără stăpâni de la demolări, ne lătrau furios, încă mai apărau cîte-o curte imaginară. Până și ruinele de primăvara trecută fuseseră date jos. Piatră pe piatră nu mai rămăsese din vechiul, umbrosul, patriarhalul centru al bătrânului oraș. Iar blocul stacojiu rămăsese în urmă, cu pereți subțiri ca hârtia, friabili și scorojiți, ca un vechi cuib de viespi, pustiu acum, pe care-l desprinzi de sub un acoperiș mirîndu-te cât e de ușor. Azi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n altele, toți în straie de azur și purpură, toți pe un fond siniliu scrijelit cu un scris strâmb. Pozele de pe același perete, colorate cu mâna, înfățișînd militari și țărănci, în rame de sticlă pisată sub ștergare de borangic, odaia umbroasă cu pământ pe jos, lampa cu sticlă din perete, oglinda înclinată și grinzile cu busuioc ale tavanului, crengile părului, pline de pere mălăiețe ciugulite de păsări, bătând în geamul îngust și zăbrelit, toate acestea-nsemnau pentru Mircișor o lume enigmatică, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din întîmplare primele lucruri despre Isus pe care el le putea înțelege, pentru că se potriveau cu ce mai știa și el! O dată, după ce fusese cu mama lui la Muzeul Satului, ieșiseră pe altă parte și se rătăciseră pe niște alei umbroase. Dăduseră acolo peste un fel de capelă veche, părăsită. Mircea aruncase o privire-năuntru și rămăsese foarte mirat. Pe peretele capelei era o mare pictură lucioasă, cam ca acelea de pe pereții Policlinicii 10, unde-l duceau când era bolnav. Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
corpului ei, și capetele cu cheiță ale șuruburilor cu care era încheiat. Rămaseră așa, plouați de polen și scăldați în dorință, până veniră, în fine, fluturii. Veneau din sutele de insectare "e muzeului Antipa, care-și deschiseseră-ncet, în săli umbroase, capacele cu geam. Fluturii africani și amazonieni, atât de mari încît abia dacă-ncăpea cîte-o pereche (mascul și femelă într-un uimitor dimorfism sexual) pe satinul încrețit al unei cutii, își însuflețiseră piciorușele și arcușorul trompelor, întinseseră măciuliile antenelor ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
geamurile colorate ale marchizelor. Coca se scutură energic de praf, scoase bereta și îi trase și ei câteva palme, o puse la loc peste păru-mbîcsit și-o făcu la dreapta pe Corbeni, aproape de marea intersecție cu bulevardul. Castanii de pe strada umbroasă reușeau să filtreze bine praful, așa că aici, ferit de zăpușeală, puteai să respiri mult mai ușor și chiar, printre frunzele palmate, leneșe, puteai vedea câțiva stropi tremurători de cer azuriu. Pe partea stângă a străzii erau case ce nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să mori! — Nu, Go-Bindan, eu n-o să mor. Eu... Apucându-l de brațe, îl scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru prima oară când vede cum arată această viețuitoare, de care s-a temut atâta. Să mai știți - spune mama - că broscuțele stau, mai ales, acolo unde prin apropiere, există un lac, un râu sau unde-i un loc mai umbros și răcoros. Aici, la noi, nu cred că le-ar plăcea. Și acum, din nou la culcare! Somn ușor! La grădiniță După ce au fost afară, în curte și au jucat tot felul de jocuri, s-au dat în scrânciob, au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rând pe rând, toate puștile. Toate! -...”O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Iar el este așa cu adevărat. Vreți să știți de ce? Ascultați! L-au găsit într-o noapte fără lună și fără stele. Veniseră la casa bunicilor aproape toți nepoțeii. Zburdălnicia vacanței le purtase pașii pe ulițele satului, apoi pe cărările umbroase și tainice ale pădurii sau pe culmea îmbietoare a dealului din apropiere. În toate aceste locuri, care devin, în fiecare vară, parcă mai frumoase, alți și alți copii de-o seamă cu ei se jucau de-a plăieșii sau de-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: "Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? 3. Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban, ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori. 4. Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pîraiele la toți copacii de pe cîmp. 5. De aceea, tulpina lui se înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegîdăa satului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL Ai miei se arată! COR Din al văii fund Sus în cer senin Trece-un cântec plin, Cântec plin. {EminescuOpVIII 389} COR Trai mai blând Aducând Dup-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-vă cântând. b Spuneți-ne, o paseri, Povestea-vă curând. c Povestea voastră, paseri, Spuneți-mi-o curând. Spuneți-mi-o poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape ) 2262 a Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]