1,704 matches
-
nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Neliniștea îndoielii Vuiește vântul în valuri volburate Și cerul cerește cântece pe crengi, În zori mă diminețesc de păcate Iar norii se-norează în mine întregi. În umezeala aceasta sunt ros de veac Ca un cântec încântecit prin lume, Sau ca aripile unui pescăruș ce se desfac Vălurind pe valuri sub clopote de spume. Irumpe soarele ca un triumf al vieții Și flutură peste mare și noi salutul
NELINIŞTEA ÎNDOIELII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355826_a_357155]
-
una dintre creațiile sale, pe care nu întâmplător poetul o numește „Moină”, sinonim cu adjectivul moale, este o stare specifică a vremii, caracterizată printr-o temperatură ridicată a aerului, urmând unei perioade de temperaturi scăzute, care influențează apariția ceții și umezelii secătuitoare, în poeziile sale a unor umbre misterioase, a unei neînțelegeri totale a vieții în astfel de momente, două anotimpuri se impun apocaliptic peste pământul aproape distrus: Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
picioare, sărutând fiecare milimetru al trupului ce se frământa pătruns de plăcere, a împins cu răbdare chilotul pe care ea l-a tras cu iuțeală după ce și-a ridicat și cambrat nerăbdătoare bazinul și a sărutat-o până a simțit umezeala fierbinte izvorâtă din adâncurile ei. "Iată că se poate", a fost singurul gând ce i-a venit lui în minte. Pentru o clipă doar, pentru că Anca i-a prins capul cu ambele mâini și l-a tras ușor, cu blândețe
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
dacă aș conștientiza când am încetat să trăiesc absurditatea unei dependențe de un posibil cerc tot un nemulțumit voi rămâne în fruntea ochilor tăi grăbiți să așeze în gura mea ne-cuvintele unui adevăr din care au crescut colțuri de umezeală omul din mine are o frică atât de mare de suflet încât se întemnițează în rațiunea ilogică a celorlalți necrescuți la timp din care frumusețea spoită nu salvează lumescul încrâncenat în taina botezatului pe capete insuficiența cărnii din pântecul adormit
JURNAL DE CĂLĂTORIE LA SFÂRŞITUL SUFLETULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356825_a_358154]
-
pagini erau pătate cu unt. Știam, desigur, cum m-aș fi putut îndoi că o să mă judeci greșit, așa pătat îl primisem, cu ceva efort. Eu continuam să motivez acele pete de unt, tu zâmbeai și mă aprobai din priviri. Umezeala lăsată după o zi ploioasă aburiseră toate geamurile, vântul lovea ca un pendul în ferestre iar noi vorbeam despre vise, despre viitorul nostru. Vedeam cum ți se luminează privirea, bucuroasă că și în mine e ceva atât de fundamental! Eram
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Se simțea sfârșită și frigul accentua starea de rău ce o cuprinsese. Nu i a permis să se îmbrace și i a aruncat pantalonii și bluza în camera de alături. Vremea se răcise brusc și se mohorâse față de ziua precedentă. Umezeala de afară pătrunsese în cameră, chiar dacă aceasta fusese permanent închisă. Când soarele trecuse spre asfințit, el s a trezit. A tras o lângă el și a început să o mângâie pe trup, pe picioare, pe sâni, fără să o brutalizeze
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PASTEL DE IUBIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului în zorii zilei se sfiesc copacii să culce umbre peste ierburi ude ferind de umezeală pe săracii bondari dansând în ritm de paparude albine zboară încă somnolente o rochie-nflorată de codană le-atrage ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368830_a_370159]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PASTEL DE IUBIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului în zorii zilei se sfiesc copacii să culce umbre peste ierburi ude ferind de umezeală pe săracii bondari dansând în ritm de paparude albine zboară încă somnolente o rochie-nflorată de codană le-atrage ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368950_a_370279]
-
sunt armele, instrumentele de tortură inchizițională, vesminte ale unor cavaleri și domnite, rase de călugări dar și harnașamante pentru bidivii din care nu au mai rămas decât praful și potcoavele. În aer se simte iz de văr prospăt și de umezeală urcând dinspre tainițele subteranului astupat cu dalele albe și negre ale padimentului sălii circulare. Mărțina Herseni trage în nări mirosul acela de zidărie vetusta că pe un parfum bun. Se simte în elementul ei și prinde a merge cu pas
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
iubesc, draga mea! Te iubesc mult de tot! Lacrimile îi șiroiau pe obraji și își simțea stomacul ca pe un pumn în capul pieptului. Știa, simțea încă de atunci, că ceva nu este bine... Daniela își plimba concentrată mânuțele prin umezeala lacrimilor de pe obrajii Emanuelei, parcă într-o încercare de a le îndepărta, de a le înlocui cu un zâmbet, al ei, al unui îngeraș nevinovat așezat în mâna destinului. Emanuela își șterse lacrimile, o mai sărută o dată pe Daniela și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
preluat și de bizantini. Interesant, în limba veche indiană subst. valahaka are sensul „munte“ (E. Burnouf, p. 569). Și aici găsim seria munte: forță, putere anume rom. vlagă care în limbile slave, de unde se spune că provine, înseamnă numai „umiditate, umezeală“, ceea ce este rezultatul efortului depus (rus., bulg, vlaga, ceh. vlhko „umezeală“). Comparați și lat. potere „a putea“, rom. eu pot cu sl. pot „sudoare, transpirație“, adică ceea ce rezultă în urma muncii depuse de un om puternic (cu vlagă). Pentru corespondența munte
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
are sensul „munte“ (E. Burnouf, p. 569). Și aici găsim seria munte: forță, putere anume rom. vlagă care în limbile slave, de unde se spune că provine, înseamnă numai „umiditate, umezeală“, ceea ce este rezultatul efortului depus (rus., bulg, vlaga, ceh. vlhko „umezeală“). Comparați și lat. potere „a putea“, rom. eu pot cu sl. pot „sudoare, transpirație“, adică ceea ce rezultă în urma muncii depuse de un om puternic (cu vlagă). Pentru corespondența munte: forță, putere a se compara și ebraic rum „înălțime, ridicătură“ cu
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
e suficient. Ăștia au șapte vieți. Mâine tot în drumul nostru o să-l aflăm. Alt om din grup: Eu plec. (Se depărtează. Ceilalți mai lovesc de câteva ori și se depărtează și ei.) Vicu (târându-se spre bancă) E atâta umezeală. Nu mai deosebesc mocirala de sânge. (Plânge. Ajunge lângă picioarele băncii.) Și nu am văzut stelele. Prafurile din noaptea asta au fost o înșelăciune. Și laptopul meu? Și soarele meu cu ochii verzi? (Privește spre cer.) Și voi ce vă
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Roman, vecina noastră, la noi acasă, să o ajute pe mămica, să mă nască odat*, că nu mai putea să mă țâie în burtă săraca. îmi venise sorocul și gata! Nu mai vroiam să stau nici în ruptul capului, în umezeala și în întunericul acela, neastâmpărat, parcă doream să văd cât mai repede lumea și pământul - sublima și neasemuita creație, a Celui ce Le vede și Le face pe toate, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Cum a și ajuns, tanti
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
căciulă în patru laturi, fiecare latură având câte o fereastră (lucarnă). Clădirea era zugrăvită în alb și acoperișul era din ardezie pătrată, peste care în zona nemodernizată se așezase puțin patina vremii. Crescuse un strat gros de mușchi vegetali, din cauza umezelii din zonă și a faptului că nu prea a mai fost îngrijită de către proprietar. Acesta era Chateau de Bois Saint Jean sau pe românește Castelul pădurii Sfântul Ioan. Un castel destul de vechi, care așa cum am mai specificat, în ultimii ani
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
PESTE VREMURI, editura INSPIRESCU - SATU MARE/feb. 2015 Lumina zilei se estompează cu fiecare clipă. Încă nu s-a mărit ziua, chiar dacă la sfârșitul lunii se va introduce ora de vară. Pe litoral vremea este mohorâtă, se simte în atmosferă umezeala adusă de norii încărcați cu precipitații. Împreună cu amicul meu mai tânăr, Gogu, ducem fiecare spre gară câte un bagaj. Mă însoțește la tren. Știe cum este să cari bagaje prin gări și aeroporturi, fiind mai mult plecat spre alte noi
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
patru - cinci ani în urmă, călătorind spre Suceava, ca să ajung la Vatra Dornei într-un concediu. Părăsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceață din ce în ce mai densă, amintindu-mi de diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a apei, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții căzută în timpul nopții, să mă întâmpine și o mare
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se luminase de ziuă. Și ceața se mai risipise. Doar umiditatea din atmosferă o simțeai cum persistă prin gările unde oprea trenul. La un moment dat prin fereastră se distingeau în depărtare parcă ruinele unor construcții megalomane de pe timpurile apuse
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
a se pierde în argintul plin de miasma ceții verzi de pădure și eu cu gândul la tine mă pierd în lumea visurilor și de fiecare dată te găsesc și nu te ating, o umbra mea pierdută. Povestea ploii Atâta umezeală e-n văzduh, încât acesta a-nceput să geamă și geamătul tuna și fulgera până ce lacrimile au început să șteargă durerea, durerea apei. Șiruri de perle curgeau din văzduh și se sfărmau de pământ ca o umbră, o umbră umedă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
început să cadă stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitație își scuturau povara deasupra noastră. Imediat fiecare a scos din gențile cu scule, echipamentul pentru ploaie. Era vară, însă de la o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu mai erau printre noi, datorită acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După o jumătate de ora de tras la vâsle pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
dansul lumii, torid, aprins... Muzicalitatea interioară a versurilor, dar și cea exterioară, impusă de rima specifică sonetului (abba, abba, ccd, dcc) creează un efect adormitor, oniric, specific retragerii din spectrul luminii, solar, și al intrării în cel al umbrei, al umezelii, al plânsului, ca descărcare energetică... Deși poeziile cu formă fixă sunt dificil de abordat, impunând, de multe ori, o încorsetare în rigorile schemei structurale, nepermițând zborul liber al ideilor ca în poeziile moderne, ați reușit, domnule Marian Malciu, un sonet
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
ued ce se compară cu astrul badi și cu australianul yabada.In munda, limba din India “apă” e dak,asadar într-un fel s-ar părea că român=dak. Mai interesant e ca și numele vlah seamănă cu sl. vlaha, umezeală. Skr. sară,lat. ser- par apropiate de seră, sară, soarele în Papua Nouă Guinee. Legat de apă sunt ploaie,roua . Lat. pluvia e în legătură cu apă și Apolo.; alb .shi, ploaie e identic cu shi, soare, în mixe de jaltepec, Mexic
ESTE APĂ CUVÂNT ARBITRAR ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353815_a_355144]
-
de apă sunt ploaie,roua . Lat. pluvia e în legătură cu apă și Apolo.; alb .shi, ploaie e identic cu shi, soare, în mixe de jaltepec, Mexic; sl. dozd, ploaie, seamănă cu numele soarelui Dazd. Engl. rain este explicat prin regna<reg,umezeală, care e imposibil să nu fie în relație cu lezgi, tabasaran, caucaziene, rag, rig »soare ». Roua pe românește se crede că vine din lat. ros,dar s e și în slavă,,indo-iraniană, greacă și le comparăm cu ra’să »soare
ESTE APĂ CUVÂNT ARBITRAR ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353815_a_355144]