4,112 matches
-
gând de bucurie într-o lume ce se crede a fi mai mult a bărbaților... Ironie! Puterea mușchilor la concurență cu puterea iubirii... Aceasta din urmă se naște în adânc și se înalță spre cer; cealaltă are caducitatea materiei. Se umflă până la un nivel oarecare, apoi se întoarce în țărână. Dar să nu minimalizăm „masculinitatea”! Ne-ar sancționa în primul rând marile mitologii ale lumii. Nici P.H.L. nu pare a avea vreo intenție părtinitoare. În meditațiile sale se observă mai curând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poate trezi și interesul altora... Fie ea de ireproșabilă fidelitate, tot se simte bine când este luată în seamă de un străin. Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare doză de înțelegere față de partenerul său de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pană... Că hîrburile de pe traseul nostru... mamă, mamă! Mai bine le-ar duce pustiului de pe-aici, ori ar face borș cu ele! Iar pe șoferi să-i tragă pe râzătoare, că tare-s ai focului! Păi nu? Bărzăunul se umflă de bucurie cînd văzu că reușise s-o stîrnească la vorbă. Așa că se hotărî să fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
munți? De ce să nu mă duc?... Ce, asta-i o greutate pentru mine? Eu nu-s nici Nuțu... nici Virgil... nici Vlad să-mi fie frică de orice gînganie. Dacă am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai formidabilă trăire din toată viața lui de pînă atunci. Îl uimea totul din jur, dar mai cu seamă îl uimea propria sa ființă devenită alta. Începu să se uite cu mare atenție la el... la brațe, la picioare... își umflă pieptul... Atunci s-a întîlnit pentru prima dată, cu adevărat, cu el însuși... Și era puternic!... Simțea clocotind în el toată puterea lumii și se mira cum de nu și-a dat seama pînă atunci că el nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema... să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să porți pantaloni din ăia idioți, cu turul jos, de care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din urmă, să-l scrie pe rusul din poveste în marele roman francez care i va purta semnătura. Și poate că va fi chiar în seara aceasta. Poate. — Mai explică-mi o dată. — Ți-am explicat... — Mai explică-mi. Ochii roșii, umflați de plâns. — Ne-am întâlnit acolo... — ...în Maroc? — În Maroc. Eu m-am dus la el, în holul hotelului, l-am văzut, m-am dus la el și am zis: „Sunteți Alex Hriavu, vă citesc de mult timp, îmi place
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știu. Și îți ții cotul îndoit sub cap, ca ieri-noapte, ca acum două nopți, ca acum zece dimineți și patru sute patruzeci și patru de după-amieze și zece milioane cinci sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ales că nici despre fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
șantier și ăla a fost. Direct în patru scânduri. Să mai zici că nu-i dreptate pe lume! Babele dădeau afirmativ din căpățânile lor roz, proaspăt vopsite de tanti Nuți, coafeza cartierului. Hai că și tu, Vetuță, tare le mai umfli, ce are bascu lanta cu omorul de-l dădea nea Vasile nevesti-sii... Tanti Vetuța pufnea. — Știți voi... Auzi, fa, dar aia, cum îi zice, de la opt, de a divor țat acu’ doi, doi?, doi sau trei ani, aia ce face
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lumea asta! peroră ea cu un aer filozof. — Ce? Treaba mea. țRevenise în mod spontan cu pi cioarele pe pământ și acum îl privea trufaș.) — Ai băut ceva? — Cine vorbește! Tu nu bei niciodată, nu? se enervă ea și își umflă nările așa de tare, încât lui i se păru pentru câteva secunde că pe fața ei se află două perechi de ochi. — Ba da... Dar nu asta era ideea. — Acum ai idei, a? Mai rămâne să-mi spui că m-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva te face să te abții, să-ți calci pe inimă și să aștepți la masa ta, cuminte și obedient, ca zeul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gândește, Avito cu bucurie: "geniu, geniu, sigur geniu! și apoi, în loc de "taci!" îi zice vocii sale interioare: "o vezi?". * Au trecut zile. Săraca Materie simte că Spiritul, spiritul său, un dulce spirit material, vine s-o îmbibe și să o umfle, dar nu în ape de amăreală, ci în cea mai dulce rouă care se păstrează din această amărăciune la evaporare. Îi cântă Umanitatea eternă în pântecul etern al sufletului. Singuri se ating sânii care încep să se umfle; vine să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să o umfle, dar nu în ape de amăreală, ci în cea mai dulce rouă care se păstrează din această amărăciune la evaporare. Îi cântă Umanitatea eternă în pântecul etern al sufletului. Singuri se ating sânii care încep să se umfle; vine să lăstărească din vis viața, viața visului. Săracul Avito! Se va trezi acum? Va dormi acum? A sosit ziua; îl ține de antebrațul în care e întregul Carrascal, mereu dispus, și aici el, liniștit, fortifică pozițiile științei la întâlnirea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum luciul albastru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va concretiza dragostea?". Și demonul familiar îi repetă: "Ai căzut, ai căzut și cum tu cazi, cade el acum și se va întoarce să cadă și vor cădea toți oamenii". Și Apolodor simte în noapte, în pat, cum i se umflă întregul corp și dând pe-afară, mărindu-se și umflându-se tot, și odată ce i se îndepărtează orizonturile sufletului, intră într-un spațiu infinit. Începe Umanitatea să cânte în el; în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ai căzut și cum tu cazi, cade el acum și se va întoarce să cadă și vor cădea toți oamenii". Și Apolodor simte în noapte, în pat, cum i se umflă întregul corp și dând pe-afară, mărindu-se și umflându-se tot, și odată ce i se îndepărtează orizonturile sufletului, intră într-un spațiu infinit. Începe Umanitatea să cânte în el; în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci cântece de leagăn viitorilor nepoți, nenăscuți încă. I se relevă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un gest și o față de dezgust citind această "operă de artă", că vor fi considerații printre cinici de un așa mercantilism pietonal, că trebuie să fac aici, cu respect, câteva reflecții asupra relațiilor dintre artă și comerț, pentru a-mi umfla acest epilog. Am avut destule urechi de auzit despre sacralitatea artei și de ce literatura nu va ajunge să fie ceea ce trebuie, continuând să fie o profesiune profitabilă, un mod de a se câștiga în viață. Se va ajunge cu așa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
gravă eroare, începutul întregului gen de minunății și al celui mai infecund teribilism. Nu, fac bine lucrătorii și artizanii care se numesc pe sine înșiși, fără a lăsă pe alții să le acapareze titlul. Aș putea aici să mă extind umflând subiectul meu într-un asemenea mod că în Evul Mediu, în epoca în care s-au ridicat minunatele zidării ale catedralelor gotice, artistul și artizanul erau un singur și același lucru și cum arta a lăstărit din meserie, dar este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
suflând în el, îl făcea rotund ca pe o minge și simțindu-i șubredă soarta îi dădea două pălmuțe în burtă și-i dădea drumul, zicând celor din jur (care erau mulți): veți gândi, domniile voastre, că este puțină muncă să umfli un câine". Vei gândi cititorule, extrem de calm și binevoitor, că este puțină muncă să faci un epilog, chiar cu ajutorul lui Cervantes vă voi spune eu al rândul meu când îl voi încheia. Am de asemenea a va spune, ca al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
simț, bon sens, și, mai ales fiind vorba despre bunul simț francez, m-am pus în gardă, amintindu-mi de momentul când l-am auzit vorbind despre simțul comun pe bunul meu don Fulgencio, dar acum, pentru a continua să umflu acest epilog, mă întorc să amintesc pasajul lui Molière despre marea regulă a regulilor care este a încânta. Marea regulă a regulilor este, în acest caz prezent, a merge întreținând, încântând și instruind, sau sugerând dacă se poate cititorului, pariterque
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spune că doar logica dă de mâncare "și fără a mânca nu se poate trăi și fără a trăi nu se poate să speri la a fi liber". Și ce mai mult decât un ergo fatidic mă înalță la a umfla mereu cu un băț de trestie, căci este adevărat că scriu cu bățul de trestie pe post de port-pană, ce pot să spun cu adevărat despre calamo currente acest ergotic epilog? Oare nu are, din întâmplare, acest epilog logica sa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vei vedea cam ce ar trebui să faci pentru a o transforma în practică. Îți recomand o atitudine pesimistă. Atunci când o să pui pe hârtie ca să află cam cât te-ar costa, pentru a-ți materializa ideea e mai bine să umfli cheltuielile, ca să fii pregătit. Îți analizezi întâi de ce ai avea nevoie: echipamente, oameni, spațiu etc. 3. Apoi analizezi concurența. Vezi cine a avut aceeași idee, cauți punctele slabe și tari ale concurenței, vadul, vezi ce politică de preț adoptă concurența
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]