2,785 matches
-
terfeloagelor mele, dar în cealaltă, în realitatea reală, rămîn complet neajutorată. N-am descifrat ce trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea, peste orice putere de îndurare, faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dora. Așa au stat lucrurile în general. Și nu e nimic deosebit în această poveste, dincolo de firea păcătoasă și pătimașă a Dorei, care pur și simplu ne asteniza cu insistențele și geloziile ei. Dora: Ipocrit nenorocit! M-ai mințit și umilit o viață întreagă, acum mai sunt și acuzată de trigamie și trebuie să trăiesc cu conglomeratul ridicol și encombrant în casă. Sinele Mare: Iartă-ne, Dora! Iartă-ne! Nu noi am vrut să iasă așa. Tu ne-ai obligat. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de depășire a realității, pentru talentul ei de-a deveni atât de ușor fericită. Fără a o califica conștient printre cei săraci cu duhul, în fapt, spiritul lui cu mult mai pervers, ultragiat de prezența ei inocentă, încerca s-o umilească, incitând-o la revelarea păcatului suprem și ilegitim al gândului. D. Umbrela. Visele Și viața lipsită de strălucire a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-o arunce în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
statornică. Era la aceeași vârstă, deși călătorise câțiva ani prin moarte. Mi-a spus că cele mai grele sunt judecățile, nu vămile care despart tărâmurile morții. Dar a avut avocat bun și a pledat nevinovat, căpătând clemență, fără să se umilească, expunându-și faptele bune care întreceau în număr și greutate pe cele rele. Viciile l-au îngenuncheat pentru că nu a vrut să fie limitat. I s-au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la un moment dat o să fii prins între focuri, între ciocan și nicovală. Dar încă mai ai de ales, îi suflă. — Ascultă, vrea să afle Comandantul, chiar așa de tare te înfierbîntă toată tărășenia asta, încît ai ajuns să te umilești în fața tuturor și din cauza pasiunii să uiți de onoare? — Da, recunoaște Regizorașul. E ca și cum ai face un film de acțiune și ai folosi muniție de război adevărată. Doar așa totul poate să pară real, spune. E singura metodă prin care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al biroului, și cu asta, basta. — Două grenade? face Regizorașul ochii cît cepele, îți bați joc de mine? se răstește privind la mîinile Comandantului, care se joacă între degete cu bulgărașii verzi. Nu încape vorbă c-a vrut să vă umilească, dom’ Regizor, își dă cu părerea Santinelă, zîmbind insesizabil pe sub sprîncene, credeți că s-ar putea să reparăm situația asta rușinoasă cumva? Lasă-mă pe mine s-o scot singur la capăt, deși poate că puțin ajutor nu mi-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
subminări ale puterii de stat. Recunosc că spre deosebire de țările civilizate ale Europei, în România anii ăștia ’80 n-au adus nici un progres, ba din contră, ne confruntăm cu cea mai mare mizerie care s-a pomenit de la război încoace, sîntem umiliți la tot pasul, mai bine zis ne umilim unii pe alții, ne batem joc de noi înșine neștiind nici măcar pe cine să dăm vina, ca să nu mai spunem că sîntem incapabili să ne identificăm dușmanul comun pentru a ști cui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țările civilizate ale Europei, în România anii ăștia ’80 n-au adus nici un progres, ba din contră, ne confruntăm cu cea mai mare mizerie care s-a pomenit de la război încoace, sîntem umiliți la tot pasul, mai bine zis ne umilim unii pe alții, ne batem joc de noi înșine neștiind nici măcar pe cine să dăm vina, ca să nu mai spunem că sîntem incapabili să ne identificăm dușmanul comun pentru a ști cui trebuie să-i venim de hac. Nu vreau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
insistă Părințelul. — Căscați bine ochii la ce o să vedeți, spune Roja, tangoul e la fel de pervers ca viața. — Ce se întîmplă? De ce s-a oprit muzica? sare ca ars Părințelul, dîndu-și brusc seama că în jur e prea multă liniște. — Te umilește cînd ți-e lumea mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în comparație cu zgripțuroaica aia. Cît despre viața domnului Președinte, vai de capul lui sărmanul, l-au pasat băieții ca pe o minge de fotbal în ultimii douăzeci de ani, au făcut ce-au vrut cu el, l-au complexat, l-au umilit ca să se sature. București, Iași, Timișoara și retur, Hidrocentrale, Editura Tehnică. întrebarea era cît mai puteau să-l țină departe de vocația sa înnăscută, politica. Uite-așa a început să-i sape, să-și adune în jur o gașcă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dificultăți financiare, dificultăți financiare etc. La început mi s-a părut interesant să-i ascult vorbind, dar după o vreme a început să mă irite. Am început să simt o repulsie puternică față de sărăcie. Sărăcia face oamenii nefericiți. Îi aduce umili la patul de spital al tatălui meu pentru a cerși sprijin. Scenele din spital mi-au inspirat visul de a deveni bogat și acela a fost momentul în care am decis că eu voi fi milionar înainte de a împlini 30
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Național 1 martie 2006 Fotbal și economie Deportivo la Coruna a eliminat Milan din Champion’s League dup... un retur senzațional și o victorie halucinant... (4-0). Sâmb...ț..., în etapa din Primera Division, Osasuna, o echip... de la mijlocul clasamentului, a umilit pe Real Madrid chiar pe terenul acesteia. Ce pot avea în comun aceste dou... rezultate? Aș spune: calitatea excepțional... a fotbalului spaniol, care face ca și ultima clasat..., Murcia, s... joace de la egal la egal cu „granzii”, și „creșterea” să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
se acorda înțelepciunii, pornind la drum codificând opțiuni atipice în răspăr cu tot ce le place la o căutătură grăbită, anunțându și net preferința față de o femeie încă de la prime rânduri [sic!] nerostite, genul acesta fiind gata oricând să-l umilească, neîndemânatice, greoaie, zdrobindu-i virtuțile tipologiei, el căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des hărțuită, sacrificată în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții, el echivalând cu un programator ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
facă dreptate de către domnul judecător. Avea ea semnele ei, care au condus-o la concluzia că domnul judecător este un om bun, un om drept și o să-l pedepsesască pe cel care a batjocorit-o, a bătut-o și a umilit-o în propria casă. Pe cît de omul lui Dumnezeu era dom' judecător, pe atît de nesuferit era avocatul bestiei cu chip de om. Îi venea să țipe de durere cînd auzea cioclul ăla în negru: Onorată instanță, partea vătămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la fel de blînd și ocrotitor. Procesul său începe și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul meu, o să plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel, de ce să mă umilească ăștia cărora le curg balele cînd dorm? Este drept, sînt frumoasă și toți m-ar folosi un pic, după care s-ar pune pe sforăit ca porcii. Ce băiat frumos este Dan, motostivuitoristul și mă mănîncă din ochi, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru neștiința că merit, mă urăsc... Sigur, voi fi tras de limbă, spânzurat de limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un oarecare număr de sclavi, înarmați din lipsă de oameni liberi, institui pedeapsa cu moartea pentru oricine ar reproșa vreunuia dintre ei situația de sclavie; într-atît romanii credeau că este periculos de a arăta dispreț oamenilor și de a-i umili prin rușine, pentru că nimic nu face să-i irite mai mult și să le trezească indignarea decît aceste injurii, aceste reproșuri, fie ele fondate sau nu; căci batjocura amară, mai ales cînd se referă la ceva adevărat, lasă în inimă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate au recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni care, pe timpul lui Demostene, îl umileau pe Filip de Macedonia, s-au ploconit în fața lui Alexandru. Aceiași romani care urau regalitatea, după expulzarea regilor au suportat cu răbdare, peste cîteva secole, toate cruzimile împăraților lor. Aceiași englezi care l-au trimis la moarte pe Carol I
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pedeapsă (allai paideiai), ci ne-ai dat pe mâna unor neamuri deopotrivă, care să-și bată joc de noi zicând: «Unde este Dumnezeul lor?»” Poporului ales i se cuvine o pedeapsă aleasă. Cum a fost posibil ca Iahve să-l umilească într-un asemenea grad? Pe fondul acestor întrebări disperate se produce viziunea. Un înger al Domnului i se înfățișează lui Baruh, smulgându-l din istorie prin cuvintele: „Nu-ți mai face atâtea griji pentru salvarea (soterias) Ierusalimului, fiindcă ș...ț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu mai era nici colonel și nici măcar angajat al Ministerului Afacerilor Interne. Vezi, tocmai asta am vrut să-ți spun mai devreme, dar... Acum Aronică al meu este paznic de noapte la o fabrică din obligație, fiindcă vor să-l umilească și îngrijitor la o sinagogă voluntar, fiindcă vrea să facă penitență... Așa că, domnule Teodorescu, el nu mai poate să facă nimic pentru noi acum, chiar dacă ar vrea!... Stelian scoase un fluierat ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mierea avea să le curgă direct în bască... Dar cum venea acest lucru? Ce fel de om era el pe cale să devină?... Nu tocmai comuniștii, alături de care i se cerea acum să vină, fuseseră aceia care îl nedreptățiseră și îl umiliseră, suprimându-i dreptul la pensia lui?... Nu tot ei îl trecuseră pe listele lor negre la categoria "dușmani ai regimului", pentru neînsemnatul motiv ca se întâmplase să posede câteva hectare de pământ în plus și nu aceiași inși inspirați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu i-a îngăduit să facă măcar și un mic gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă strecor către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
campanii rușinoase. Și nici măcar n-am avut șansa unei confruntări propriu-zise... Ajută-mă tu, bravule Potoțchi, ajută-mă și tu, viteazule Iablonovski, să înțeleg cu cine ne-am bătut, cine m-a bătut... Să pricep și eu cine m-a umilit pe mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]