977 matches
-
spus Elisei să aștepte Înainte să apuce să vorbească, apoi am apăsat pe speaker și l-am salutat pe Will. — Draga mea, totul e În regulă? Ai Întârziat, iar Simon și cu mine ne facem griji că-ți Îneci chinurile umilirii publice de una singură. Amândoi suntem de părere că arăți excelent În ultima poză din New York Scoop! Hai să ne bălăcim Împreună În mocirlă! Ești pe drum? Fir-ar să fie! Uitasem cu totul de cină. Chiar dacă serile de joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la realitate de vocea din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. OSTAȘI Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte! Dezrobiți din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
final reținu patru suspecți bărbați între patruzeci și trei și cincizeci și cinci de ani, de un metru optzeci până la un metru nouăzeci, ce cumulau douăzeci și una de condamnări pentru sodomie, majoritatea delictelor fiind comise în pușcărie, cu coitus interruptus și umilirea unor tovarăși de celulă, de unde au rezultat noi capete de acuzare din partea celor de la comitat. La 10.20 duse dosarele în biroul dispecerilor și al lui Karen Hiltscher, deja transpirat și cu hainele șifonate înainte ca ziua să fi început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lor. Eu și Nuharoo am fost cele care i-am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua. Mă gândesc la oamenii care merg pe jos, făcând bătături. După ce am ieșit din Peking, drumul a devenit mai accidentat și mai plin de praf. Ne oprim peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochi. Revolta și furia lor față de Nobunaga, care se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
venea nici o veste, și nu primea răspunsuri nici de la Nakagaba Sebei, Ikeda Shonyu și Takayama Ukon. În schimb, știrile care ajungeau, în fiecare dimineață, la Mitsuhide, sunau ca o judecată a cerului. Pentru Mitsuhide, Castelul Sakamoto păstra amintirea evenimentelor recente: umilirea lui de către Nobunaga; plecarea din Azuchi, furios; șederea la Sakamoto, unde stătuse la răspântia îndoielii. Acum, nu mai încăpea nici o îndoială, nici o dușmănie. În același timp, își pierduse orice putere de cercetare de sine. Își abandonase adevărata inteligență în schimbul titlului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În peste treizeci de ani de când am ieșit la pensie, am trecut de multe ori cu autobuzul prin fața școlii acesteia, dar n-am avut curajul să mă opresc, fiindcă îmi stăruia pregnant în memoria afectivă toată tevatura, toate tracasările și umilirea mea ca om. De data aceasta, nevoit fiind, am pășit sfios pragul școlii și am avut norocul să întâlnesc în persoana doamnei directoare Tamaș un extraordinar interlocutor, încât vizita - inițial în silă - proiectată doar pentru câteva minute, a durat câteva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de Kent, pui totul deoparte. Nu întrebi, nu plătești, nimic. Între 10 și 11 sunt la Centrală. Oricine întreabă, sunt la ședință. Numai dacă mă caută tov. Pastramă, anunți la numărul notat aici.“ Ziua de lucru, adaptarea la necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de Gică și de Gina. Tolea ieșise din baie, zăcea pe canapea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fabricilor, căilor ferate și reședințelor private din țara noastră? Țin minte că, odată, bunicul a oftat adânc și mi-a zis că nu are sens să înveți să citești - cu cât cineva este mai educat, cu atât mai profund simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a abandonului. Yu Qiwei nu a lăsat-o să-și termine rolul. A lăsat-o să se întrebe de ce nu l-a jucat cu succes. A plecat în timpul spectacolului ei, înainte de lăsarea cortinei. Nu-i stă în caracter să accepte umilirea. Poate că de-asta el s-a lăsat să-i scape, a murit înainte ca ea să devină conducătoarea Chinei. Poate că știa că ea nu va ști cum să trăiască cu respingerea lui, că-l va obliga să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tulbură. I se pare insuportabil când premierul Zhou o sărută pe Deng Yin-chao când pleacă în delegații, și când vicepreședintele Liu nu-și poate dezlipi ochii de Wang Guang-mei la petreceri. O ia ca un afront personal, ca pe o umilire a ei. Ochii publicului înregistrează totul, observă ea cu durere. Afecțiunea e prinsă de aparatele de fotografiat, tipărită în ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care se număra și premierul Zhou. Decizia nu fu stabilită până când Mao nu-i sili pe membrii congresului să aleagă între el și Liu. La Biblioteca Națională există o imagine celebră a acestui moment. O fotografie alb-negru ilustrează momentul de umilire al lui Wang Guang-mei. În fundal e un ocean de capete. În colțul din stânga e un jurnalist care poartă ochelari și are la el un aparat de fotografiat. Este fericit. Are un zâmbet pe chip. Wang Guang-mei se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la timp. Sunt pe deplin împăcată, pentru că m-am smuls din blestemățiile acelui demon și m-ai ținut deasupra, ca să pot deosebi adevărul de minciună, binele de rău, iubirea de curvăsărie. Privi iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri cu greu îndurate năvăleau, țâșneau din trecut ca lava unui vulcan în plină erupție, imposibil de stăvilit. Răni vechi și adânci pe care le credea cicatrizate sângerau din nou. Și totuși, peste toate acestea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
forțele armate ale țării, aveau să treacă de partea lui Abdul-el-Kebir din primul moment. De aici până la războiul civil declarat nu mai era decât un pas, mai ales dacă francezii voiau să izbucnească acest război civil. încă nu le iertaseră umilirea din urmă douăzeci de ani și tot mai visau să pună mâna din nou pe niște bogății pe care le consideraseră ale lor timp de un secol. Aprinse una din frumoasele lui țigări turcești cu eleganta ei imamea, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Acest cusur Îi adusese lui Jaber mai multe șederi la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din Samarkand, o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ridică, se lipi cu spatele de perete, Își Încrucișă brațele, o postură care-i plăcea. — Djamaledin era În viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că atâția vizitatori, care-l ascultau, totuși, cu entuziasm, asistaseră fără să se clintească la umilirea lui publică. Trase concluzii ciudate: el, care-și petrecuse viața criticând obscurantismul anumitor clerici, el, care frecventase lojile masonice din Egipt, din Franța și din Turcia, luă hotărârea de a folosi cea din urmă armă care-i mai rămânea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
repede decât se așteptau până și cei mai visători dintre persani. Și În doi timpi. Mai Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le uite, mulțumindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imensului sprijin care ne-a fost dat până acum. — Să te supui, să depui armele când victoria e aproape! — Mie-mi răspunzi sau Întrebi chiar soarta? Fazel tresări, privirea lui mă Împovăra cu nesfârșite reproșuri. — Tabrizul nu merită o asemenea umilire! — Eu nu pot face nimic, tu nu poți face nimic, există momente În care orice decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai puțin! Păru să se calmeze și să reflecteze adânc. — Ce soartă le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
religioși, a sfidat Puterile, el a trezit, pretutindeni, solidaritatea și admirația oamenilor de suflet. Locuitorii Tabrizului erau pe punctul de a câștiga, dar nu se dorește să fie lăsați să câștige, există prea multă teamă de exemplul lor, se vrea umilirea lor, această populație mândră va trebui să se prosterneze În fața soldaților țarului ca să-și capete pâinea. Tu, care te-ai născut liber Într-o țară liberă, tu ar trebui să Înțelegi. Am lăsat să se scurgă câteva secunde grele Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă pat, mă lipesc de ea, tremur de tristețe, cum de mă gândisem că totul va trece repede, că s-a dus la școală și totul este bine, că mă pot lăsa pradă umilirii mele, coșmarului meu, ce îmi pasă de mine, de nimic nu îmi mai pasă în ceea ce mă privește, voi rămâne singură toată viața mea, cu dragă inimă, numai să se facă ea bine, asta este tot ceea ce îmi doresc. Febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
coastei de drac. - Păi nu văd legătura. - Simplu, tinere Michel! Coasta de drac scoasă cu cleștele înseamnă străpungerea himenului, dezvirginarea femeii și introducerea coastei masculine, penisul adică, le pénis, în teaca lui firească, vaginul. Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi gândită și întrebarea nostalgică a lui Cioran: la ce bun să părăsești Coasta Boacii? À quoi bon quitter Coasta Boacii? Văzând că delirul lui evoluționist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mamă are și ea o istorie veche : „Înjurătura primitivă după modelul căreia au luat ființă celelalte, înjurătura de mamă, e probabil singura rațională prin ea însăși”, este de părere Ioan D. Gherea, fiul criticului. „Posesiunea fizică e considerată ca o umilire a femeii și a rudelor ei ; injuria primitivă exprimă dorința de a umili astfel pe mama celui înjurat, deci indirect pe el” (apud Adrian Majuru). Ne apropiem astfel de înțelesurile și funcțiile mai circumscris sociale ale înjurăturii, care urmăreau lupta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]