867 matches
-
partea cealaltă a orașului. Spera că aerul răcoros al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de pași și era deja cufundat Într-o baie de sudoare nesănătoasă, aidoma umorii eliberate de piele Într-un acces de febră. Revenise acea senzație de arsură care Îl chinuise peste noapte. Undeva În față era o fântână publică, Își aminti. Se Îndrepta Într-acolo când zări un om ieșind de pe o străduță laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
există ceva mai puternic decât ura, și anume regulile unei lumi. Destinat și Mierck făceau parte din aceeași lume, căreia îi aparții prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de atent era, odată i-am și strigat: tu mă omori! Să știi c-ai avut bărbat, să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai bătături? Te strâng pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tenebros și concupiscent, vizualul de o anumită orientare, melosul zbuciumat, psihedelic, cu ritmuri în draci care prăvale spre bietul suflet tone de „grunj sonor” și instabilitate, de neliniște, iar prin recul și asupra noastră. Își secretă cu acest prilej toate umorile, scurgerile libidinos-mucilaginoase într-o fosă abisală care aproape că „e la ras” și din care se va nutri, sigur, ca dintr-un izvor îngălat și pestilențial, propriile lor (noastre) progenituri! Graba cu care își evacuează senzațiile, sentimentele abia prefigurate și
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
depășească starea de disconfort și ubicuitățile în suportabil (care este totuși altceva decât „normal!) din arealul fizic-primar și să depindă de cumpenirea indusă de calitatea umană a înțelegerii, îngăduinței și solidarității, a cursorului valoric cu care ne măsurăm lentorile și umorile semenilor, în aproape toate împrejurările. Scalăm și supervizăm orice cuvânt și gest în nădejdea unei clarificări și mai ales a întreținerii speranței, iar după decembrie 89, facem politică fără să vrem ! Cunosc pe cineva care afișează modestie și umilință țesând
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
Dan C. Mihăilescu este un intelectual care are noțiunea lui Dumnezeu, dar nu și intuiția lui, asta însemnând că nici o umbră de presimțire a divinului nu i-a încrețit vreodată fruntea. Cu alte cuvinte, din fibra lui Dan C. Mihăilescu umoarea religioasă a fost extirpată fără șanse de remediu în această viață și este de remarcat că lipsa aceasta autorul nu numai că și-o recunoaște, dar are tactul de a nu o preschimba într-o calitate a inteligenței arogante. (Sorin
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
în poemul „Hoinărind prin Drăgășani”, frumusețea lirică este umbrită de vulgarități. Ideea onorabilă este copleșită de limbaj neadecvat. In alt poem, meritoriu, de altfel, intitulat „Pică frunza”, autorul se oprește la o descriere peisagistică a schimbării anotimpurilor, care influențează și umoarea, starea de spirit a eroilor lirici: „pică frunza / toți grăbiți, / parc fără îndrăgostiți”/ În „Sângele lui Crist” autorul își portretizează cu umor evoluția psiho-fizică influențată de specificul viticol al zonei: „Și tot așa, trecut-au ani și ani, / De am
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
până la Roma, îmi petrecusem boema toată, cum ai rostogoli pe deal o roată. Fauri și tauri și mauri în zări, firul de iarbă, flăcări pe mări, umed e firul, rece e focul, crudă e soarta, fuge norocul, cristalul ochiului, diamantinul, umoarea, retina, prea alb e crinul, lup înțărcat , mirosind a lapte, mâinile mele mângâie șoapte, aspra spinare a lunii, luceferi, Doamne, iubindu-ne, noi murim teferi. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Stări / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
picior autosuduindu-se, am născocit povești pentru a întreține un antren plăcut și degajant pentru companionii mei Elena și Darrell, care au râs cu poftă la idiosincraziile mele nocturne. Un haz de necaz, gândeam adesea, nu strică niciodată pentru a reechilibra umorile și a recâștiga întrucâtva optimismul pierdut, revenind după mici șocuri și provocări la care viața te vrea un participant activ la spectacolul ei. Și cum am mai făcut-o și altădată, când am venit prima oară în California, le-am
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri ude de meduze Răstignite peste maluri. Șapte șoapte-n șipci scobite Între rotunjimi pufoase, Amfore mustind ciobite, Durdulii și pântecoase. Șapte șoapte
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
Totul!” Și este de intuit că “Nimicul” discutat aici umplea “Totul” înainte de Big-Bang, venind dintr-un Neant mai orb ca Taina-i însăși... Și așa călătorind acest inconcludent “Nimic” prin propriul lui Haos își interfera și-și împletea deavalma neliniștitele umori cu visceralii săi curenți (bănuiți), care se scurtcircuitau fluctuant, întrepătrunzându-se mereu altfel și niciodată întrerupt, până când toate cele de atunci și de acolo au focalizat undeva în Indefinit, unde s-au împletit într-un Nod Efervescent al Străluminilor dintâi
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
asta n-am descoperit-o acum, la spartul târgului. Dar trag tare abia acum, aproape de stinsul felinarelor. Roni CĂCIULARU: După felinare pot urma becuri, neoane, lămpi fluorescente... Iar literatura prelungește lumina, chiar și-n timp. Zoltan TERNER: Nu fac din umorile mele literatură. Mai degrabă din viziuni, năluciri și obsesii. Din chinuitoarele mele pierderi sau din găselnițele care mă urmăresc. Nu din cele fixe. Mă mândresc cu faptul că nu am idei fixe. Pentru asta sunt taxat de schimbător de sine
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
de un om, de la care n-aș fi avut decât de câștigat. Poate infinit mai mult decât varianta de „căuzaș inflexibill” al unei dreptăți niciodată venite (și făcute ca atare, de cineva!), în care mă poziționasem cu încăpățânare, apărându-mi umorile și sinceritățile... Sunt sigur c-a luat cu el în pământ imaginea hoțului care am fost eu și nu a celui adevărat. Nu cred că făptașul și-ar fi recunoscut gestul cu pocăință în chiar fața păgubitului pe o cale
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
orice vanitate pentru pretinsele onoruri și ne sfătuiește: „Te-ai lăsa antrenat de dorința de slavă? Gândește-te la rapiditatea cu care toți sunt uitați, la abisul timpului infinit dintr-unul și din celălalt sens, la vidul cuvintelor răsunătoare, la umoarea schimbătoare și indecisă a celor care par să te laude, la îngustimea locului în care acea slavă se limitează” . Și s-ar mai putea cita și alte texte . Cunoscând această literatură, Sfântul Ioan Gură de Aur, după cum s-a constat
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
etaje cum se zvârcolea moartea în tavan ca într-un ménage-a-trois sânii tăi erau când două marionete french cancan care îi tăiaseră mâinile lui geppetto când stalactite străpungându-mi tencuiala trupului era o voluptate a smulgerii un drenaj continuu al umorilor eram două instrumente muzicale imitând vibrația sâmburelui scăpat demult în betonul crud al podelei inimile noastre aveau mai multe încăperi decât blocul ne rostogoleam prin ele fericiți că nu mai suntem coduri de bare de aici vom ieși doar unul
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
Kazan sau la Șahtior Donețk. Ce mai înseamnă azi a fi român? Să nu-și închipuiască nici samsarul care trimite copii bogați la studii în Occident sau le înființează aici-șa din import școli comode în limbi străine, nici sconcsul de umoare sumbră, plătită, nici miștocarul raton venit diavolește pe web să se dixtreze, să se simță om, că, personal, te poți considera un bun român numai compilând într-un birou de agenție un manual de calitate pentru exercitarea pasiunii postacului de
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
Și parcă privirile înmiresmate ale poetului ne-au atins la încheietură sufletului cu inima și ne-am adus aminte de acest poem care-l definea atât de bine: „Sărac lipit sufletului. Nu am decât/ un tei înflorit; el îmi parfumează umorile / ochilor. / Atunci când nici nu va puteti / dumiri, din ce pricina va miroase respirația / puternic, a o floare pe care doar teii o au, / privirile mele v-ating înmiresmate / de odorantul copac” (Doar teii). Se făcea că este „Întâia chindie a
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
Urzici prin verze de Paris“ (Waldpress, Timișoara, 2013), nu epigrammatic, cum și e, ci - mai degrabă - sintagmatic, încorporându-l pe autor între Alphonse Daudet, al cărui Tartarin „nu minte, ci se minte“ (condescendent) și „Ulise“-le lui James Joyce, cu „umorile dumitale fantastice“ (p. 197). Între „textier“ ? (v. Mallarme) și „textologic“ (Valéry) e mică distanță. Epigrama crispata, dar extaziata caracterologic, cum și trebuie, devine în periodica volumului, jurnal de bord pe un ocean gotic (cuiburi grafice în munții stâncoși !). Autorul are
PLUMIERA – DESPRE URZICILE LUI ION PACHIA-TATOMIRESCU de MARCEL TURCU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354716_a_356045]
-
o nouă dimensiune personalității acestui poet, așa cum i se cuvine. Astfel, cei prezenți l-au putut cunoaște mai bine pe Simon Ajarescu - un poet “sărac lipit sufletului”, așa cum se socotea el însuși, având “doar un tei înflorit; / el îmi parfumează umorile ochilor./ Atunci când nici nu vă puteți / dumiri,l din ce pricină vă miroase respirația / puternic, a o floare pe care doar teii o au, / privirile mele v-ating înmiresmate / de odorantul copac” (Doar teii). Câteva fragmente din această evocare: “Inventator
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
puteți fi tratat cu laserul Nd:YAG pentru cataractă secundară, procedura fiind denumită capsulotomie laser. Acest laser se poate utiliza pentru glaucomul cu unghi închis, realizându-se iridotomie laser periferica. Procedura realizează unul sau mai multe canale de scurgere a umorii apoase prin iris pentru a se putea elimina din ochi prin canalele fiziologice de scurgere. Ultimul aparat achiziționat la clinica este TOPOGRAFUL CORNEAN PENTACAM HR care identifică astigmatismele corneene cu mai multă acuratețe, de față anterioară și posterioara, util pentru
RESPECTA-TI OCHII! de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360225_a_361554]
-
formare printr-o prismă a spectrului constituit din 7 culori. Acest număr, semnificațiile lui cât și motivația introducerii lui sunt învăluite în ceața trecutului, fiind dincolo de un argument științific solid. Șapte zile are săptămâna, scara muzicală are șapte note, șapte umori, șapte temperamente, șapte planete, cât de minuntate poate fi corelațiile simbolistice. Într-o mare măsură fundația acestui număr se datorează pe de-o parte lui Aristotel în a sa „De sensu et sensibili”, „Meteorologica” și în „De anima” alături de opera
CURCUBEUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359978_a_361307]
-
în particular) și să lauzi sincer (întotdeauna în public), să fii un bun mentor. Să fii predictibil, să știe oamenii cum stau în ceea ce te privește, nu să vină cu frica în sân la muncă, așteptându-se la toane și umori schimbătoare. Să ai viziune și să fii competent. Evident, să știi meserie. Un astfel de șef nu se plânge de lipsă de autoritate. Dacă văd că ai viziune și rezultate, oamenii tind să te urmeze. Bătutul cu pumnul în masă
Cum recunoști un șef toxic. „Când decid să-și dea demisia, angajații părăsesc managerii, nu compania” () [Corola-blog/BlogPost/338433_a_339762]
-
aceea de luptă continuă în care ne agitam în tinerețe, ca niște oițe condamnate la un statut subuman. Eram „vinovați” din start, pentru simplul fapt că ne născusem în „epoca de aur”. Pe atunci nu percepeam dramatismul așa de acut. Umoarea apăsătoare nu avea o densitate constantă; printre picături trăiam momente de bucurie, exaltări spirituale, desprinderi din cotidian. Aveam ca refugiu filmele de colecție din arhivă, la care eram abonați; sau „The Wall”, al lui Pink Floyd, pe ecranul Palatului Pionierilor
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]