868 matches
-
culturii atinge pragul ritualului propriu-zis, pătruns de atmosfera uimitoare pe care o respiră participanții. O dispoziție orfică fără legătură cu zeflemeaua stupefiantă din paginile cărții lui Panu. Dar o dispoziție pe care o simți de îndată ce capeți un ochi alegoric, de umoare serioasă, un ochi care nu vede în anecdotele cărții niște episoade pitorești menite amuzamentului, ci preambulul unor sensuri pretențioase. În această privință, cartea lui Panu e providențială pentru surprinderea tiparului spiritual al Junimii, cu condiția să ieși din logica bagatelei
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
Sorin Lavric Pe Nietzsche îl poți citi în două feluri: sub inspirația clipei sau în chip metodic. În primul caz, îți întreții dispoziția pe seama răbufnirilor sale de gladiator retoric. Te lași în voia umorilor în care fierbe și pescuiești numai acele intuiții de care simți că te leagă o afinitate spontană. Pe scurt, îl îndrăgești încărcîndu-te cu febra lui. Genul acesta de lectură prin recunoaștere e supus selecției capricioase a apelor în care te
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
unor situații cunoscute e umplut de culoarea datelor concretului, grăitoare precum un alibi al constatărilor de ansamblu. De remarcat tonul reținut al diaristului. Rareori explicit polemic și niciodată apelînd la diatribă, acesta dă glas decepției printr-o elegantă disciplină a umorii presupuse: "Fac ordine în sertare. Arunc un teanc de manuscrise, cu precădere din prima tinerețe literară, între care scenarii cinematografice ce s-au împotmolit prin studiourile (numerotate școlărește 1,2,3) conduse de directori sau redactori ca Mircea Sântimbreanu, Băran
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
un partid Ťal automobiliștilorť, al cărui nume mă trimite la comediile burlești ale lui Chaplin". Masele nu au o conștiință proprie, manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
urmă pierd în comparație cu românele este o anume obiectivitate pe care imensul talent al romancierului o garanta. În polemică, Breban da liber curs personalității omului, înzestrat cu un spirit intempestiv, prompt plătitor de polițe și chiar revanșard, dar și cu o umoare repede schimbătoare, care îl face să regrete ceea ce tocmai a așternut pe hârtie. Orgoliul îl împiedică s-o recunoască, dar nu și să-și amelioreze relațiile sociale. Această basculare permanentă între atitudini opuse ne permite să-l judecăm sine îra
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
față de instituția în care lucrează, se folosesc de numele lui Haret ca de un prilej de vane elogii închinate educației românești, cum nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de umoarea postișă a unor discuții de politețe previzibilă și stearpă, de felul convorbirilor acelora în cursul cărora protagonistele, sub cuvînt că pun accentul pe idei, se pun pe ele însele în lumină, aici dăm peste un dialog de veritabilă ținută filozofică
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
decât un comunicat de protest al echipei tehnice. „Prezentăm scuze cititorilor ziarului PRM „Tricolorul” pentru faptul că, de cîteva zile, nu mai apare pe Internet. Mai mult decît atît, dar pînă acum ziarul era postat selectiv și trunchiat, în funcție de niște umori personale. De vină este o persoană pe nume Alina Alupoaie, din Organizația de Tineret a PRM, care, prin niște manevre dubioase, a monopolizat această operațiune, vorbind în numele unei „echipe tehnice coordonate de către domnul viceprimar general al Capitalei, Victor Iovici” - nașul
Scandal în PRM: Corneliu Vadim Tudor dizolvă cu înjurături Organizaţia de Tineret () [Corola-journal/Journalistic/47349_a_48674]
-
Sorin Lavric În ciuda ținutei de acalmie politicoasă, filozofii sunt naturi irascibile cu aplecări beligerante. O undă de răzvrătire le hrănește orgoliul, încărcîndu-le ochiul cu umoarea agresivă a imboldului critic. Cine gîndește se răfuiește, motivația stînd în înfrîngerea adversarului cu ajutorul elocvenței. De aceea, a fi filozof e a fi reactiv sub unghiul vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a-i deranja facultățile exterioare, daca temperatura bilei este moderată" (Ioan Petru Culianu: Eros și Magie
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
potrivi și lui Céline. Numai stilul, pe care și-l contesta, ai deosebește. Astfel se exprimă pentru amândoi:a...am o nevoie organică de a bodogăni, mi-aș pierde echilibrul dacă aș reuși să-mi neutralizez nemulțumirile. Să lăsăm deci umorile să se manifeste și să se dezlănțuie, să le urmăm fiindcă fără ele ne lipsește identitatea, nu săntem nimica.( 333) Au aceeași capacitate de a ură, mai putin intensă, ăn parte jucată, la Cioran. Paradoxul lui este de a fi
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
pe care le ia; dacă n-o fac, e pentru că tot ce am scris până an prezent se referă la asta. Ar ănsemna să degradez, să comprim an sistem fragmentele contradictorii pe care le-am conceput purtat de umoriă (334). Umorile, acesta e cuvântul. Un jurnal despre viața proprie și a celor dimprejur are un titlu generic (mă gândesc și la al lui Mircea Zaciu), dat de Sainte Beuve: Mes poisons. Dar există nuanțe. Greșeală lui Cioran a fost, trecând de la
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
în joaca aceea stranie și lenevoasă, dar o joacă al cărei protagonist era o femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din neatenție între degete o bucată de hîrtie. Femeia din fața mea era în
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
când semnele rezistenței culturale nu puteau să se manifeste decât în mod timorat, înseamnă a nu vedea rolul pe care criticul l-a jucat realmente în viața noastră literară.” Cu același respect al dreptei judecăți, expurgată de orice infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura parcă latifundii literare proprii.” În general, caracterizările conclusive ale lui Ștefan Aug. Doinaș, concise, esențializate, au virtuți
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
sau de evenimente căzute din afară. În totul, o carte calmă pînă la placiditate în care intimitatea autorului nu se dezvăluie aproape nicăieri. Un jurnal fără indiscreții, acesta e Odiseu fără Ithaca. Răboj ticsit de trimiteri culturale, dar golit de umoare irascibilă, autorul fiind un intelectual de limfă rece fără înclinații cabotine. Memoria cititorului nu reține nici o intimitate stînjenitoare și nici un episod remarcabil, și strategia aceasta, de estompare pînă la ștergere a personalității autorului, chiar dacă are ca efect o carte nemărturisitoare
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
seară: seară de Anul Nou la Praga, în Australia și la Hollywood. Țări și continente diferite, situații materiale diferite, profesiuni diferite. Același sînge sîrbesc care clocotește pătimaș în vinele tuturor și, de ce nu, același gust amar al nefericirii, al frustrărilor, umorilor și invidiilor. Lumea este mare și, cum se spune, totuși, atît de mică. Că sînt frații nevoiași din Praga, că sînt cuplurile snoabe din Australia sau artiștii rătăcitori pe aleile Hollywood-ului, toți au obsesia aceluiași personaj, Anna, rămas în țară
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
Cei șapte sute de ani de acasă”. Să adăugăm că regretatul critic nu-și menaja nici așa-zicînd apropiații. Așa cum s-a întîmplat cu M. Nițescu, coleg la Viața Românească, ce i se înfățișa cam prea rigid, „căpos”, insuficient de diferențiat în umoarea-i polemică. I-a dat, după cum ne amintim, două porecle: Mannix-țescu, după numele detectivului-protagonist al unui serial transmis pe atunci la tv., și Nițelea (precizînd că e la mijloc un „prefabricat”, întrucît era numele unei secretare a Uniunii Scriitorilor, care
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
pînă la relaxarea arcurilor interioare, de la o asemenea păpușă nimeni nu poate cere prea mult. E îndeajuns o bună condiție fizică și un temperament histrionic ca înapoierea lingvistică să fie suplinită. Iar dacă momîia mai are și un dram de umoare comică, predilecția bufă îi poate salva cariera: căci, dacă nu poate vorbi, măcar să facă pe bufonul. Acesta e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
mai apropiați dintre aceștia, y compris membrii familiei, Sofia Andreevna în primul rând, fetele, vreo trei dintre băieți țineau jurnale. Se dezlănțuise, mai ales în ultimul an, 1910, o adevărată fervoare diaristică, toți își însemnau "evenimentele" fără a-și disimula umorile, toți se străduiau să-și noteze fiecare zicere emisă de Lev Nikolaevici. Jay Parini le parcurge pe toate acestea imediat după revelația pe care i-a produs-o jurnalul lui Bulgakov. La care s-au adăugat apoi documentele de presă
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
elibera de verdictul umoral care, altminteri, i se tot atribuie". Căci, să admitem, funcționează o meteahnă a criticii în speță conservatoare,aceea de a-și declina obligația unei replici rezonabil articulate, înfigînd precum un deget în pieptul preopinentului acuzele de "umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional" al unora (destule) din paginile d-lui Pecican, probă a angajării lor într-un circuit al vocației și al bunei credințe, însă a le răspunde nesocotindu-le tăietura logică și urbanitatea
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Stan), pentru ca majoritatea să fie hrănite de impulsul generos de a-și zugrăvi în chip elogios apropiații: prietenii, colegii de redacție sau mai vîrstnicii intelectuali a căror prezență l-au marcat. În fine, mai sunt cîteva bucăți scrise cu o umoare critică și detașată (despre memorialistica lui Mircea Eliade sau Alice Voinescu), alături de o sumă de expozeuri în marginea unor teme generice: moderatorul, analistul politic, tehnicile interviului sau consilierii de imagine. Ce izbește la volum e ochiul cu care autorul își
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
cu imaginația pe cocoașa ideilor și apoi o ia de la capăt. Când aroma donquijotismului agreat pălește, el scoate armura intransigenței, detonează, argumentează tonic, apoi lansează artificii virulente - asigurate de rating-ul social - ce vor stabili verdictele. Amare, indestructibile, hilare. Nu umori. Chipuri. Căci dușmanii lui vor purta chipul jocurilor stilistice. Iată arma lui Andrei Pleșu: capacitatea de a situa adversarul într-un decor rizibil al măștilor de cuvinte. O închisoare imposibilă. O etichetă infernală. Față către față este un manual despre
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
străluceau ca niște ace de aur în acea oră a lupului." (p. 143). Un mic poem în proză. Din toate aceste experiențe personale ale unui scriitor plecat din patria, nu însă și din literatura sa, și căutându-și cu variabilă umoare un locșor de muncă în Țara Sfântă, se configurează, până la urmă, un alt ,personaj", complex și memorabil, supra-individual și specific în cel mai înalt grad. E însăși societatea care îl trece prin toate chinurile adopției pe autorul nostru și care
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
De lapte, de vin, de ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n disperare." (Extracție de clasă); , Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele primordiale:/ Dunga de sânge și umori/ Se vede și-acum băloasă pe planetă -/ Ca un fitil spre dinamita/ De sub această lume mult îngăduită:/ Pe vărsătura de oțet și fiere/ }âșnită de sub coasta ruptă de lance/ Se-arată îngrășarea semințiilor/ În viermuială." (Mereu și mereu așteptat). Dacă
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]