1,003 matches
-
în: Ediția nr. 955 din 12 august 2013 Toate Articolele Autorului Pupăza Era în fața mea un tei Cu frunze ce sclipeau în soare Iar vară, teiul meu cel sfânt, Se încarcă cu albă floare... Și răspândea în jur parfum Ce unduia, ușor, în vânt, Iar dacă venea vreo furtună Se aplecă pân-la pământ... Și păsări ne dădeau concert, Când beam cafeaua, dimineața, Cu soțul meu, pe acest balcon Și mai frumoasă era viața... Era copacul fericirii, Dar s-a uscat sub
PUPĂZA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357445_a_358774]
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului miroși toată a femeie aninos de lapte dulce gura a parfum de fragă alintându-se pe buze ochii sunt două ferestre larg deschise către cer trupul unduit de trestii ce ții vântul la hotar ești tu o minune-a lumii, dar nu știi, nu ai habar! pui sărutul sus pe cruce pogorât de pe icoană și-n lumina ta de zeie mă îmbăt când mă privești mă alint
EŞTI TU O MINUNE-A LUMII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358401_a_359730]
-
orașul vechi ne aștepta în amiaza însorită și caldă -asemeni unei zile de vară românească -, orașul nou, cu construcții moderne și elegante, cu vile impunătoare îmbrățișate într-o mare de verde și exotism de frunzele uriașe ale palmierilor ce se unduiau în adieri ușoare de briză; o nemaipomenită competiție de mireasmă și culoare se desfășura între nenumăratele soiuri de flori și arbuști mediteraneeni sub ochii noștri, într-un peisaj cu-adevărat de vis creat de felul în care sunt garnisite clădirile
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
pînă la urmă, atît de simplă ... Cînd au ajuns pe culme, s-au oprit să răsufle și au privit cu încîntare satul ce se desfășura la picioarele lor pe fundul văgăunii, cu căsuțe de pitici și cu apa care se unduia argintie prin mijlocul lui, iar podul arcuit și puternic părea să unească două lumi ce se reflectau una în cealaltă, ca într-o oglindă magică. Dincolo de culme, privirile li se risipeau pe platoul imens și verde, străjuit în depărtare de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele prevestea o zi caniculară...A azvârlit primul fir cu plumbi și ac. A făcut să șuiere și al doilea ... S-a așezat în umbra bătrânei sălcii, relaxat și mulțumit. Curând a zvâcnit o plută unduind concentric apa. A ridicat. Peștișorul, ca de argint și gelatină, smuls arealului, se zbătea umed și rece în palma lui. -Ce stii tu, măi vietate!?... Vezi, omul a născocit fel și fel de șiretlicuri și capcane să te înhațe, și-
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare, nici peștele nu i se dezvăluia cu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Fecioara s-a nascut din trup alb de iarnă! O soartă-ntoarsă deapănă secunde magice și ochiul ei se joacă-n, nostalgice amintiri. Prin văi cântă din strună, oglinzi de ape. Timpul unduiește-n șoapte, sunete de viață. Din iarna gândurilor, puternic soarele dezgheață, o primăvară-n mine, iar prin mici crestături de pământ și-n a lui scoarță, lăstare de viață răsar. Din aripa vântului, o pană cade și pe un pai
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
2012 Toate Articolele Autorului ETERNITATE Acrostih Pentru veșnica aducere aminte a regretatului balerin Alin ȘUTEU Ai trecut ca un fior prin lume, Lebădă alunecând pe ape, Inspirând unn joc anume, Nu mai ești de noi aproape. Șuvoiul fermecător de piruete, Unduind pe luciul amintirii, Te va păstra intact băiete, Etern ca marile secrete, Unicat, vei fi al nemuririi. Moldova Veche 25 octombrie 2000 ETERNITATEA Eternitatea suntem noi, Cine știe cât poate dura? Suntem trecătoare corăbii, Pe întinsele mări adânci. Referință Bibliografică: Eternitate / Mihai
ETERNITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358167_a_359496]
-
în ai cărui ochi am văzut aprinsă o flacără de mândrie: „Doar sunt nepoata lui preferată!”, am gândit, neînțelegând atunci altceva. Am început să culeg florile galbene și fragile, care aveau o putere ca de oțel în ele. Firele se unduiau ușor sub degetele mele și, am împletit cununa pe care Bunicu', cu un gest sacru, mi--a așezat--o pe cap. Am simțit cum o pulbere de aur se revarsă din creștetul meu, prin tot corpul. Am rămas tăcuți amândoi în magia
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
lanurilor din care se serveau. Până atunci însă, ea nu fusese părtașă la nici un pescuit de răpitori și asta îi dădea o stare de emoție ciudată. Răpitorii erau ceva periculos, nu-i așa? Nescăpând din privire silueta întunecată care se unduia amenințător în umbră, îl urmă pe tatăl ei printre pietre, apoi pe treptele care urcau spre podul de cale ferată, pictat din loc în loc de pete ruginii. Metalul încins de căldură, împrăștia un miros greu, amărui, în timp ce de pe limbile de lemn
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
ninsorilor villonești, “de mai an”, cu suavitatea și nostalgia lor este: “Zima: troika aleargă spre stele / în abur de balalaikă / printre pescăruși de gheață / și țurțuri de cer / viitoare livezi / ne viscolesc prin suflet / rotund / în depărtări / lebede fără cântec unduiesc punți / peste prăpăstii”. Prin economia mijloacelor de expresie și prin frumusețea imaginilor, prin eliminarea încărcăturilor de prisos, poeta ajunge la esențializare, ceea ce e un lucru remarcabil. Poemele par a fi îndelung șlefuite, devenind niște mici bijuterii de purtat la reverul
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
adevărat al artistei cu glasul clopoțelului clătinat de firul aerului împins de aripa unei păsări este o cântăreață franceză, având un întins filon al originii: algerian, indian, cambodgian, egiptean. Parcă dezlipește glasul de pe flori, îl smulge din lume și îl unduiește mângâietor ca lira în cosmosul sufletesc uman. Parcă zdrobește mitul teluricului și reansamblează din praful lui întâia dragoste și ultimul vis! Zburând în ultimul dans! Impresarul Pepino Popescu făptuiește iarăși spectacolul ca ofrandă, prin aducerea pe scena Sălii Palatului din
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
te părăsește, Iar gând la tinerețe, lacrima-ți aduce, Deschide fereastră din sufletul curat Adieri de... aripi tristețea să-ți alunge! Toți simțim odată regretele plecării. Trecători suntem pe un plai frumos... Cei ce am știut să iubim vâltoarea Mării unduite cu-al ei val duios, Cei care-am gustat din amarul vieții Știind să prețuim... fagurii cu miere Noi, ce admirăm petala din grădina Și ne bucurăm de-a serii mângâiere N-am pășit degeaba pe drumul sorții Copiii ne-
NU PLÂNGE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344646_a_345975]
-
până la urmă ar fi ajuns cu ea și în pat. In loc de răspuns, eleva, pe jumătate amețită de alcool, dar și datorită faptului, că situația creată o excita și o făcea din ce în ce mai curioasă la ce va urma, se mișca, unduindu-și corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-și provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
și cum ceva măreț i-a invadat adâncurile. Mișcarea ritmică a bărbatului îi stârni o senzație de plinătate, de fiori pe care nu i-a mai simțit niciodată. Fără să vrea a început să-și întâmpine partenerul cu aceleași mișcări, unduindu-și coapsele. Plăcerea trăită o surprinse și o tulbură. Era în transă. Simți cum o nouă explozie avu loc în interiorul său. Juisă din nou. Condurache se mișca continuu controlându-i fetei toate tainicele ascunzișuri ale grotei. Era conștient că se
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
de pânza goală, ce aștepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginația lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberații ce îi umplea golul de femeie. Când picta, Picasso auzea și simțea femeia lângă el, iar pensula sa unduia în mișcări senzuale pe un trup imaginar ce se contura și trăia într-un spațiu al lui, în alunecări trăite, de unde trupul femeii dorite îl ușura de instincte, iar el cobora și urca plutind în artă pe brațele angelice ale
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
Acasă > Orizont > Selecții > PLOI DE MAI Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un val de cer se zbate de țărmul iluziilor bule de vis limpezite în albastrul cerului se unduiesc în aerul îmbibat de-o dragoste vie. Mă pătrund cu patimă ploile senine de mai trezind în mine dorințe mustind de așteptare. Vântul hoinar a adunat tristeți de mult uitate cu răsuflarea-i proaspătă mă cheamă în zori să-i
PLOI DE MAI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358906_a_360235]
-
ei se aflau in legende. Avea impresia că visa sau era un miraj. Totul devenise o vrajă țesută din mătasea neagră și străvezie a nopții, îmbrăcând împrejurimile în magia melodiei senzuale a creaturii de basm! Ea se îndreptă spre mal, unduindu-se ușor ca o fantasmă. Îi făcea semn cu mâna, să vină în apă. Zâmbetul dulce, ochii verzi, hipnotici îl acaparau ... voința lui nu mai avea nici o putere de-a se împotrivi. Ea întinse brațele spre el și îi prinse
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
pur sânge. Detașați mai întâi Cristalinul lichid al lacrimilor Căutați apoi o frunză uscată Și asezați acolo Micile diamante plânse. Tăiați apoi cu atenție tinerețea. Și să nu va lăsați înșelați, Dacă apare sub forma unei vechi eșarfe Care se unduie înca în vânt Ca o aripă prizonieră-n vârf de catarg. Luați-o și împaturiți-o frumos Iar atunci când veți pleca cu trenul Să o despăturiți și să o fluturați În chip de desparțire Celor dragi,rămași pe peronul vieții. Feluritele
ANALIZA SPONTANA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359325_a_360654]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BĂTRÂNA DOAMNĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrâna doamnă Un păr se unduie sub boarea unui vânt, Mantoul lung și negru și talia subțire, Buchetul mov, din flori la pălărie Pantoful mic, se-afundă-n frunze adânc. O recunosc castanii și pietrele bătrâne Și păsări îi ațin cu dulcele cânt calea, Ea vine-n pas
BĂTRÂNA DOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359322_a_360651]
-
ale parapetului podului, împânzit de astfel de amulete de dragoste. Urmează momentul când cei doi aruncă în Sena cheia lacătului, în semn al iubirii și al devotamentului veșnic unul față de celălalt. Emoție, bucurie, speranțe, certitudinea că dragostea lor va dăinui... Unduind, Sena duce cu ea departe, îngânându-și cântecul, încă o cheie, încă un jurământ, încă o iubire rătăcitoare legănată de valurile sale. Cadena d’amour,o clipă de vrajă prelungită la nesfârșit, ascunzând în căușul ei speranțe, nostalgii, cuvinte de
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
Antologie > SUFLETUL TĂU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletul tău Sufletul tău, coroana copacului Se leagănă-n vânt, vai, vinovatului, Sângele, steaua, năframa, iubirea, Totul se clatină,ființa , firea, Ne unduim, ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm, Lumea e-n palmele mele, rotunde Merele tale din dreapta și stânga. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Urmele sunt pe nisip, Urnele poartă doar ghips, Vântul e duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i
SUFLETUL TĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360480_a_361809]
-
pustii În dor de bine viața-n noi renaște Singurătăți ascunse-n nopți târzii. Speranțe împletim, cununi de vise Lumina Sfântă-n zi de sărbătoare Credință, dragoste și porți deschise Ne dăruiește în suspin de floare. Privesc cum firul ierbii unduiește În adieri sublime de iubire Pământul reavăn, mărul ce-nflorește Sub cer albastru muguri de-mplinire. Suntem plămadă vie din lumină Purtăm comori neprețuite-n noi Lut din iubire-avem la rădăcină Speranțele din suflet curg șuvoi. Ne înălțăm credința-n
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
Ca azi și mâine, poate chiar un veac, Iubirea asta-i boală fără leac Și-n viață este singura comoară. O floare m-aș dori O floare m-aș dori sub raze calme, Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui, Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui, Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână, Iubirea mea tot vie-o să rămână Prin ani ce
MĂ ARDE CLIPA-N CARE SUNT CU TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360676_a_362005]
-
PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se rupe-n bucăți de hârtie În ploi de speranțe căzând peste noi. ASCULTĂ PLÂNSUL CE VINE ÎN TĂCERE Ascultă plânsul ce vine în tăcere Din pântecul femeii rotund ca un ulcior Sunt flăcările stelei ce naște
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]