600 matches
-
din flori” - Dimineață de primăvară. Scopul demersului poetic îl constituie perpetua căutare a unor fărâme de miracol, oriunde și în fiecare dintre momentele zilei. Umbra răcoroasă a copacilor pădurii, ce îmbie în arșița verii la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii, și te miri că nu ești trăsnit de sminteala bănuitoare. Rămâne doar fuga de Eden, scrijelind peste dureri. În unduirea singurătății, fraternizezi cu singurătatea. CAUT Caut de prea multă vreme, dar am uitat ce. Printre milioanele de vreri, nu știu dacă am găsit ce. Trasă întruna în zăluda-mi preumblare, totul curge fără-ndemânare. Caut acel ceva fără nume, fără
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
animate de siluete, voci, cântece, sunete. De aici, dorința vie a contopirii cu firea, asemenea unui „punct în lumea de culori”, în bogăția și calmul câmpiei sau chiar sentimentul identificării eului cu natura („mi-e sufletul o tainică pădure”), al unduirii în vânt împreună cu pomii, al inimii pulsând în pământ. Prea puțin din acumulările și experiențele de mai târziu a pătruns în acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor poeți ardeleni, care
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
de o eleganță clasică. Poezia lui O. s-a bucurat de aprecierea lui G. Călinescu, care în 1947 îl considera „un poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
volumul Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979), ciclul Ave, iarba din Transilvania, alternează, aproape în fiecare culegere, cu priveliști europene, asiatice, africane etc. Unei emblematice „porți de pe Mara”, celebrată chiar în titlul unei culegeri din 1972, îi răspund unduiri egeene, turnuri din Nürnberg, coline din deșertul Gobi, munți din Sahara („cariatide într-un templu sur”), caravane a căror umbră „cu cerul curge-n muntele amar”, păduri de palmieri, zboruri de pescăruși. Așa cum o indică și titlurile unor volume - Ceramică
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria informației, autorul cultivă formularea de efect, cu o slăbiciune pentru mânuirea paradoxurilor. Dramaturgul și poetul intră, în Hamlet sau Ispita posibilului, într-o fericită alianță. Tot astfel în Semnul ironiei (1972), unde
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
absolutului și a purității spirituale se menține, dar vehicul, de data aceasta, este dragostea, nu însă cea profundă, Afrodita Pandemos, ci aceea sacră, patronată de Afrodita Urania, divinitatea sub semnul căreia, în Charmion..., pământul se logodește cu cerul în marea unduire a ritmului universal. Deși operează cu asemenea delicate imponderabile, poetul modulează divers imnul adorației caste pentru o ființă pe care se încăpățânează să n-o coboare niciodată pe pământ; platonizează inspirat, situându-și ofranda în spațiul misticii erotice, trecută prin
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
definit prin sentiment cosmic, ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit al pământului”, ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Pierre Grant, București, 1931; Limite, București, 1936; Comedia fantasmelor, Sighișoara, 1939; Alkestis, București, 1939; Cazul Blaga, București, 1941; Charmion sau Despre muzică, București, 1941; Scrieri, I-IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, postfață Toma Vlădescu, Eugen Schileru, București, 1968; Unduire și moarte, postfață Gheorghe Hrimiuc-Toporaș, Iași, 1995; Limite și alte eseuri, îngr. Dolores Botta, pref. Alexandru Paleologu, București, 1996. Traduceri: José Maria Ferreira de Castro, Oile Domnului, pref. Eugen Schileru, București, 1955; Shakespeare, Regele Ioan, în Shakespeare, Opere, I, București
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
un aparat de fotografiat. Era în bucuria lor de a trăi ceva fără îndoială legitim și totodată obscen. Nu izbuteam să delimitez cele două aspecte. Îți pândeam reacția, dar tu mergeai fără să spui nimic, înălțând la răstimpuri obrazul spre unduirea zăpezii. „Iată-i pe noii stăpâni ai țării!“ am exclamat în sfârșit, întorcându-mă spre gloata lor care intra în restaurant. Tăceai. Mergeam de-a lungul unei alei ce cobora pe lângă zidurile incintei, pe lângă turnurile având în creștet cristalele tulburi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe drumul de întoarcere, la Moscova, în reședința de județ. Satul închipuit se umplea de viața asta fără război, de bucuria sa deja zilnică și sigură de drepturile ei. Va da peste acel du-te-vino al tinerilor pe ulița principală, peste unduirile sonore, vesele și totodată tânguitoare, ale unei armonici, peste oamenii adunați, peste întrebări, peste gloata copiilor necunoscuți. Și va fi nevoit, pentru a îndura veselia chinuitoare, să dea de dușcă un pahar zdravăn de votcă, apoi încă unul... Să nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că trecutul avea să se trezească iarăși în vocea ei. Dar treptat, tăcerea ei ajunse să se confunde cu imensitatea stepei care ne înconjura, cu tăcerea cerului care avea luminozitatea densă a primelor minute de după asfințitul soarelui. Stătea așezată în mijlocul unduirii nesfârșite a ierburilor și privea în zare, cu capul ușor ridicat, cu ochii pe jumătate închiși. Și când am ghicit că nu va exista nici o urmare, am înțeles subit: sfârșitul povestirii îmi era deja cunoscut. Știam deja ce avea să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cea care spusese că Stalin ar fi putut invada Europa), silită să strige, din cauza zgomotului, îi vorbea apropiindu-și gura de urechea lui, adresând urechii un întreg joc de mimică, de parcă organul acela ar fi putut s-o vadă. Îndărătul unduirii capetelor, intelectualul cu părul cu reflexe cenușii vorbea înconjurat de siluete feminine, iar mâinile lui făceau pase magnetice, de hipnotizator. În cercul format în jurul fostului ministru și al soției sale cu aer de adolescentă, se pufnea în râs. Ideea de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
purității fără prihană, cum își visează aproape toți bărbații viitoarea soție. Scrâșnește din dinți. Imbecilii! Nu-și dau seama decât prea târziu cât de mult le lipsește dulceața îmbietoare a unei femei adevărate. Mariamne! șoptește pierdut. Grația ei orientală și unduirea șoldurilor pline... Scutură speriat din cap. Își simte ochii umezi. Și el s-a lăsat prins în mrejele acestui fals ideal. Nu bogăția l-a atras, deși partea ei de moștenire de pe urma bătrânului Agrippa a fost considerabilă. Iar acum un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar. Coastele văii se dau într-o parte. Pădurile se lasă până-n malul apei. Umbra copacilor joacă în valurile ogoiate, cu unduiri destul de repezi ca să necăjească, floarea de campanulă, stropind-o șăgalnic și făcând-o să-și scuture de stropi floarea albastră. Cheile Bicazului s-au terminat (...)” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1.Găsiți sinonimele cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu toate condițiile excepționale în care fusese făcut. Se lasă blând noaptea, cuminte, ca să nu mă tulbure și să mă împace. De mai departe se aude un piano. Sunete înăbușite, nedistincte, cu atât mai odihnitoare. Simt gândul meu legănat de unduirea lor. N-am decât frică să nu înceteze. E greu de trăit în mijlocul oamenilor, mai cu seamă pentru că nu poți fi niciodată absolut sigur de ei. Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. Și cu atât mai dureros cu cât inspiră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aprecie modul său elegant de a sta în șa. Părul ei, tăiat ceva mai jos de nivelul urechilor și deci mult mai scurt decât își amintea el, se ridica și cobora înapoi, ritmic, la fiecare pas al calului, iar acea unduire aproape îl hipnotiza. Ea singură ar fi fost de ajuns să-l facă să uite tot ce-l înconjura. însă curând ea se opri și se răsuci. Instinctiv, Balamber își trecu și el la trap calul mongol. Frediana îi apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altfel, în întreaga zonă, tot ce ar fi găsit Hippolita ar fi fost cantori inspirați de psalmii creștini; muzica aceasta, în schimb, rodul unei fuziuni între ritmuri și sonorități romane și melodii celtice, avea un sunet străvechi, pe ale cărei unduiri fanteziile marcate de păgânism ale domina-ei se puteau desfășura în voie. Ca și Cetegus, ele erau expresia altor vremuri, mai mult chiar, ale unui alte lumii, către care sufletul ei se îndrepta mereu, cu încăpățânare. în răzvrătirea aceea - ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câțiva pași, însă cetatea - înțeleseră cu toții - era salvată. Firește, Balamber și războinicii săi auziseră și ei, iar în rândurile lor se strecura acum confuzia. Sebastianus văzu sosind un războinic, care se apropie de Balamber, descumpănit, vrând să vadă de aproape unduirea mulțimii cuprinse de entuziasm. Schimbară câteva cuvinte, apoi Balamber îi aruncă lui Sebastianus o privire iritată și descumpănită. Făcându-și calul să salte în două picioare, îl împinse înainte, până ce ajunse la câțiva pași de el. Privirea sa își regăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carele erau obligate să rămână pe fâșia pavată, o parte din oameni și cai, precum și o parte dintre animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat de o melancolie subtilă, de nemărturisit, care îl golea cu totul. Era omul câmpiei, iubea spațiile nesfârșite, iarba înaltă și foșnitoare, străbătută până spre orizont de unduiri lungi, stârnite de vântul care, zi de zi, purta pe cer nori imenși, în continuă mișcare; și totuși, se simți cucerit de spectacolul acelui apus de deasupra câmpiei, ordonat cultivate, din regiunea meridională a ținutului Lugdunense. Dacă în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu atitudinea, unduirea părului castaniu. Nu avea scut și nu purta armură, ci doar o bluză și pantaloni bărbătești, și călărea un minunat cal alb. Avea în mână o sabie și o îndreptase chiar pe direcția lui. Nu era timp să mai dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]