604 matches
-
închegate în urma unor documentări laborioase și eficiente, sunt prețioase contribuții de istorie literară, în zone mai puțin umblate. SCRIERI: Atelier de istorie literară, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1999. Ediții: Al.O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, postfața edit., Iași, 1989; Dan Botta, Unduire și moarte, cu un Fragment pentru Dan Botta de Mircea Eliade, postfața edit., Iași, 1995; De ce scrieți? Anchete literare din anii ’30, pref. Victor Durnea, Iași, 1998 (în colaborare cu Victor Durnea). Repere bibliografice: Z. Ornea, Proza lui Păstorel Teodoreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
călătorie al unui filosof, Hermann Keyserling • Mântuirea prin evrei , Léon Bloy • Memoria colectivă, Maurice Halbwachs • Mihail Kogălniceanu: un arhitect al României moderne, Al. Zub • Revelațiile morții, Lev Șestov • Sentimentul românesc al urii de sine, Luca Pițu • Teoria râsului, Henri Bergson • Unduire și moarte, Dan Botta În aceeași colecție va apărea: Otto Weininger, Sex și caracter LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ESEURI DE IERI ȘI DE AZI ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele profitau după pofta inimii. Era clipa cea mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
1983; Mic tratat de melancolie, București, 1984; Peisaj de vânătoare, București, 1987; Un delfin, trei copii și mai multe peripeții, București, 1988; La ceas de mirări, București, 1991; Sonete, București, 1996; Într-o barcă de fildeș, București, 1996; Cenușă în unduire, București, 1999; Fântâna din lacrimă, București, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Chirilă, „Agora”, RL, 1969, 11; Octavian Voicu, „Agora”, ATN, 1969, 5; Ion Oarcăsu, „Orientalia”, RL, 1970, 24; Daniel Dimitriu, „Orientalia”, CL, 1970, 5; Dumitru Micu, „Fiul”, CNT, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
1.000 de tei, plantați în 1647 și reînnoiți, periodic, de edilii orașului. Un Champs Elisées mai mic, încununat cu Porțile Brandenburg și de Coloana Victoriei, înălțându-se în mijlocul unei rotonde. Traversăm Berlinul cu autocarul, și istoria ne însoțește odată cu unduirea peisajului urban. Partea de vest a Berlinului, înainte de 1989, era o insulă a libertății (fără ghilimele), înconjurată de Germania comunistă, un avanpost al confruntării între Vest și Est. Berlinul a suferit, ne spune Martin, în epoca modernă, mai multe schimbări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?8 O delimitare geografică mai exactă a acestui spațiu în care Eminescu s-a mișcat cu mare ușurință părăsind incinta casei tot mai des și tot mai atras de misterele codrului, de unduirea lacului și de depărtarea schitului Agafton își găsește corespondentul în suprema înflorire în sufletul copilului 9 a tot ceea ce semnifică misterul adânc al ruralului: a trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe Eduard să uite de răceală, de durerile persistente, și în general de toate fră mântările lui din ultima vreme. Imediat ce intraseră în camera lui, ea răsucise cheia în broască și se răsucise șerpuitor spre el, cu bine cunoscuta ei unduire tulburătoare, punându-i întrebarea. Cum a fost? Când te-am văzut la spital, aveai o moacă de invalid care sigur nu știa pe ce lume e. Dar acum știi! Ai stat și-ai întors-o pe toate fețele, știu eu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un copil, și un suflet de copil e sfânt pe lumea asta. Nenea mormăi parcă numai pentru el: „Sfânt... da, sfânt...” și se cufundă apoi într-o tăcere înverșunată. Stepa nemișcată și pustie undeva aproape de orizont se vălurea într-o unduire ciudată care de aici părea un mușuroi de furnici. Mihu arătă cu coada biciului aceasta și tovarășului său dar acesta după ce aruncă o privire inexpresivă în zare, fără să zică nimic își coborâ iar ochii spre copitele cailor care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de care s-a spânzurat cineva. Dar eu zic să mergem că ne apucă noaptea aici în pădure...” Bătrânul S i câmpul acela era gol și pustiu, dealurile cocârjate undeva departe la orizont curgând monoton ca o apă cenușie cu unduiri de cămilă, întregeau spațiul acela imens, doar puțin estompat de pâcla târzie a toamnei. Ciulinii, strângând încrețiturile domoale ale câmpului ca niște pioneze arhaice de un galben murdar, a moarte, foșneau sec și uscat, cântec știut și mereu reluat de la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se dacă era sănătos să mai revină. În cămin, condițiile deveniseră de nesuportat. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea urmări, furându-le clipa de singurătate. S-au oprit în mijlocul camerei și atunci când hainele au coborât să se odihnească pe covor, la lumina palidă a becurilor de afară, și-au analizat cu aviditate trupurile. Formele Luanei se armonizau în unduiri aproape perfecte, așa cum Ștefan nu prea mai văzuse, deși cunoscuse ceva femei până atunci. Știuse că arată așa. O citise, prin haine, de la prima întâlnire. Trebuia să aibă grijă dacă se încurca, astfel, cu ea. O femeie frumoasă nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce aproape. Se trezi, peste noapte, lipsit de îndrăzneală și inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-o vadă că se bucură pentru ea, fata rămase surprinsă s-o audă spunând că Radu e un tip vertical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei Își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei În dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau Înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am puterea să mă scutur odată de starea aceea de paralizie și să le poruncesc să Înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu Îmi era Însă să mă prefac că nu existau, așa cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Summertime Jazz Orchestra, condus de pianistul finlandez Aki Rissanen. În altă ordine de idei, în afară de satisfacțiile aduse de participarea la acest festival, Alexandru Șipa a fost impresionat de "liniștea pe care ți-o conferă peisajul, land fin cu swing lent, unduiri molcome cu păduri dese, cu grâu încă verde crud și tei încă înfloriți, bunăstarea, ordinea și curățenia, lucrul bine făcut și, nu în ultimul rând, miracolul nopților albe savurate de noi în plimbările din jurul hotelului Rantasipi sau a lacului Aulanko
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
din flori” - Dimineață de primăvară. Scopul demersului poetic îl constituie perpetua căutare a unor fărâme de miracol, oriunde și în fiecare dintre momentele zilei. Umbra răcoroasă a copacilor pădurii, ce îmbie în arșița verii la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
lumina extazului pur: "îmi contemplam deodată aura anorexică:/ eram profeții grunge dumnezeii dezechilibrați ai orașului/ chipurile noastre, pe dig, unul în fața celuilalt/ străluminau aceeași eczemă// (...) atunci eu și Cosmin Badea am avut revelația/ auzeam dilatându-se cochilia melcului acvatic/ simțeam unduirea hidrei a giganticei lipitori vișinii/ perișorii de pe antenele moliei cum captează feromonul înțelepciunii". Am văzut, pe dig - continuă ironic autorul -, burțile totemice ale grăsanelor/ sub cremele hidratante, trupurile acelea ametafizice...", dar poezia, laolaltă cu experiența transfiguratoare, deja s-a încheiat
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
Brașov, Cluj, Năsăud și iarăși Buzău, după care s-a stabilit la București, circumstanță ce l-a făcut a declara: „auzul și gîndul mi-au fost dăruite deopotrivă cu dulcile adieri moldovenești, cu cotiturile împestrițate ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat, implacabil căutat de universale forțe de ordine. Iar evadarea din final este, poate
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
ne sporesc capacitățile senzoriale. Amintiți-vă de Tarkovski, cel care crea, la bordul unei stații spațiale, în Solaris, un copleșitor sentiment de singurătate și imersiune metafizică, grație acelui tablou de Pieter Bruegel cel Bătrân (,Vânătorii pe zăpadă"), derulat milimetric în unduirea preludiului în fa minor al lui Bach. Aș mai așeza alături tablourile lui Leonardo Da Vinci cu turnurile Florenței renascentiste în fundal, și nuanțele ocru ale neorealismul italian din anii '60. Sunt dimensiuni ale universului, imbricate unele în altele, pe
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
dar niște corzi care, ondulîndu-se, se răsucesc și se strîng în ele însele după niște reguli pe care fizicienii nu le cunosc. Spinarea unui pește care iese la suprafață și apoi se scufundă din nou sugerează cît de cît fenomenul. Unduirile pe care spinarea peștelui le face la suprafața apei sunt chiar particulele elementare, acelea pe care fizicienii le sesizează grație aparaturii moderne, fără însă a putea depista și peștele, adică corzile vibrînde din adînc. Dacă la asta mai adaugăm că
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
pe care le percepe omul, atunci ne dăm seama că enigma supercorzilor reprezintă curată metafizică. În fine, dacă mai aflăm că nu are nici un sens să te întrebi din ce sînt făcut corzile, fiindcă ele sunt vibrație și nimic altceva, unduire energetică fără chip și fără nume, atunci realizezi că, în varianta fizicii actuale, filozofia este la ea acasă. Să încercăm o analogie cu lumea lingvisticii. Oricine știe că frazele sunt alcătuite din propoziții, propozițiile din cuvinte și cuvintele din litere
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
afle care e patria literară a acestor călători dintr-o limbă în alta. Un Babel balcanic, la Istrati, în a cărui Brăilă colorată Gisčle Vanhese găsește urme de albanezi. Un loc în care cazi și te ridici (chiar dacă trimiterea la unduirea spațiului mioritic îmi pare oarecum forțată...), apuci pe căile labirintului, pornești în nesperate călătorii spre un Orient nefamiliar, pe care, totuși, parcă l-ai cunoaște. Reveriile apei, cu dese trimiteri la Bachelard, nu ocolesc acest univers de țărm, cu neamuri
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
este revelată de ritmurile vocilor, instrumentelor, din coexistența lor cu cea a muzicienilor. Momentele de forță, de fragilitate sau de vis, de zbor din "Danaidele" lui Silviu Purcărete sînt declanșate și însoțite de tugile lui Iosif Herțea, din neliniștea și unduirea unui table, din tunete și explozii fel de fel, ca pe tărîmuri magice, de mult uitate. Nu pot să uit viola da gamba ce scotea niște sunete de început de lume, suntele lui Vasile Șirli pentru care senzualitatea, erotismul și
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]