4,164 matches
-
întîmplat acele lucruri din urmă, nu am mai fost la Florența nici douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Pînă acum am vînat sturzi cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
am putea să ne facem noi acolo ca să pîndim ieșirea din pădure a vulpilor despre care se vorbea mult, dar dintre care nu văzuserăm nici una. Moșul lui Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de viață. CÎnd, revenind de peste mări și țări, ne-a vizitat pentru prima oară, vorbea mult mai bine românește decît atunci cînd plecase, Îi curgeau din gură formulări sprintene, muntenești, pe lîngă care ardeleneasca prietenelor ei hodorogea ca o căruță neunsă peste bolovani de rîu. Doamna Miriam anticipa cu cîțiva ani experiența lui Vilmoș. Nu contenea să le povestească tuturor cîte plăci are Nizzani al ei cu Gică Petrescu, cu Ioana Radu și cu unul, Zavaidoc, de care ea, pînă s-ajungă-n
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului în casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată deseori cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum se întâmplă, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit în sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel este) femeia care se atinge/prinde (haptetai) de El: că este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcătoasă din Luca. Iuda se revoltă, dar Isus îi răspunde că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa înmormântare. Tot Ioan, în 11,2, introducând episodul învierii lui Lazăr, vorbește despre Maria ca despre „cea care L-a uns cu parfum pe Domnul 9 și care I-a șters picioarele cu părul ei”. E limpede că sursa lui Ioan a fost Luca, dar cu elemente originale decisive. Plecând de la datele recoltate până acum, să încercăm să răspundem, pozitiv sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capitolul 8. Ioan, la rândul său, fixează scena ungerii chiar în casa lui Lazăr din Betania, iar femeia care săvârșește ritualul este Maria, sora celui înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând scenariul lucanian, Ioan o înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lazăr din Betania, iar femeia care săvârșește ritualul este Maria, sora celui înviat din morți. Spre deosebire de Marcu și Matei, urmând scenariul lucanian, Ioan o înfățișează pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, în vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda-încarnare a diavolului conlucrează la taina mântuirii? Fixația lui Ioan se conturează deplin în episodul unctio Bethaniae. Așa cum știm, Ioan situează episodul în casa lui Lazăr, cel înviat din morți, și al surorilor sale, Marta și Maria. În timpul cinei, Maria unge cu mir de preț picioarele lui Isus, lucru care stârnește supărarea lui Iuda. La Marcu, am văzut, doar „unii dintre cei prezenți” se arată supărați de risipă; Matei vorbește despre „apostoli”, referindu-se probabil la toți apostolii, fără discriminare. Luca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prototipul îl constituie Daniel 10,2-6: În zilele acelea, eu, Daniel, țineam doliu trei săptămâni de zile: pâine după pofta inimii n-am mâncat, carne și vin nu s-au apropiat de gura mea și cu mireasmă nu m-am uns până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. În ziua a douăzeci și patra din luna întâi, mă aflam lângă râul cel mare - acesta este Eddekel. Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, un bărbat înveșmântat în baddin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele lor, care ajunsese acuma ciudățenia satului), și să-l spargă, ca să ungă picioarele prietenului lor, acela care-și spunea Fiul Lui Dumnezeu... Chiar așa o fi, doar altfel cum de l-a înviat pe fratele lor?! Nici acum nu-i venea să creadă: se uita pe furiș la fratele lor, trăgea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nostru: "Las-o! Pentru ziua înmormântării Mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă, nu Mă aveți întotdeauna". Ca să vezi! În timpul mesei, nu scosese nici un cuvânt, nici când Maria, soră-mea, I-a uns picioarele, nici când ceilalți au încremenit de uimire, nici când satul venise să se mire de învierea lui Lazăr, frate-miu, și să-l atingă, nu cumva să fie vreun duh, și acuma... uite ce spune! Mai bine tăcea! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că iubirea e tare ca moartea. Dar eu cred că iubirea e mai tare ca moartea. Fiindcă prin iubire Fratele nostru a învins moartea. Îți aduci aminte cum Îl cheamă pe fratele nostru ? Iisus și i se spune Hristosul, cel uns am răspuns eu. Dar dacă aș spune că Numele Lui e Iubire, crezi că s-ar supăra pe mine ? A surâs așa cum îi era felul și mi-a zis : Întreabă-L ! Îndeplinește-I voia, iubește-i pe toți așa cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mare pe la partid și, sub mare jurământ, i-a povestit cu lux de amănunte cum stau lucrurile... Iar mama e grijulie din firea ei... ― Nu am decât să-ți mulțumesc și, prin tine, și alor tăi. ― Pe mine m-ar unge mai mult la inimă dacă dumneavoastră ați evita să intrați În gura lupului... Și acum vă las, să vă pregătiți sufletește pentru Întâlnirea de mâine... ― Îți mulțumesc, Măriuță. Sper să nu te superi că Îți spun pe nume. Dar așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea e foarte complicată, Ghiță, vezi tu, vorbi Stelian într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului ginecologic cu coapsele desfăcute pe un fel de capră din lemn. Un bărbat m-a uns la părțile sensibile cu un tampon îmbibat în creolină ; o usturime vie mi-a ars intimitatea de femeie, în timp ce niște degete grosolane au scormonit-o cu stăruință. La sfârșitul acestui examen m-au îmbrâncit de pe capra de lemn, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a tinereții și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele și și-a uns cu miere vocea tunătoare când i-a adresat, cu un sentiment vizibil de jenă, întrebările care i le adresase și lui Vasili. Celălalt ofițer, pronunța fără ca măcar să aștepte răspunsurile doar : "Harașo ! Harașo devușca ! Oceni harașo !" La sfârșit i-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ordin care i-a folosit ca temei acțiunii, l-ai mirosit pe bădia Bogdan cum o scaldă numai și numai cu eficiența și calitatea învățământului. Știe, ca un Fox ce este, cum să le învârtă pe toate fețele. Omul este uns cu toate alifiile! Și-a construit succesul pas cu pas, pentru el și pentru ai săi. Și nu uitați cuvintele bătrânului Segal, activist-ilegalist! Omul nu și-a epuizat toate argumentele! El mai avea un as în mânecă, anume acela că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu privirea blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați. Jumările, untura și povidla erau la îndemână pentru a fi unse pe pâinea neagră de secară ori de câte ori cei mici strigau Mama, papa!. Și așa zile și nopți, nopți și zile în șir, strecurându-ne printre tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a făcut ravagii acum un veac prin pădurile de la miazănoapte și soare-apune. Așa că frica și groaza au cuprins toată suflarea huțulească ce a și început pregătirile pentru o confruntare nemaivăzută, ci doar amintită arar de oamenii cu plete cărunte și unse cu unt din belșug, care au văzut urmele monstrului cu limbi de foc pe care le-a lăsat de pe la izvoarele Tisei și până hăt către Slovăcie. Parcă a mistuit totul ce i-a stat în cale după care a pârjolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bolile profesionale, de nutriție și de mediu fac ravagii în rândul tinerilor, iar lipsa hranei omoară copiii cu sutele și cu miile. Așa a murit și surioara cea mică a lui John, lucru firesc până la urmă, atâta vreme cât porția de mazăre unsă cu ulei de bumbac era mult prea mică pentru cele patru guri înfometate rămase acasă. Că, mai de fiecare dată, cel mai mare își lua partea leului, iar ce mai rămânea înfulecau următorii băieți, în timp ce surioara trebuia să se mulțumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu-i mai spunea bunicu și nici papa pentru a-l obliga la represalii sub formă de chelfăneală și perciuneală. Cu învățătura se descurca la fel de bine ca și în clasele anterioare. Cunoștințele se lipeau de el parcă ar fi fost uns cu te miri ce lipici. Dar și experiența lui de viață era mult superioară celorlalți copii, așa că se mai găseau destui care să-i ceară ajutorul necesar, cu toate că se mutase și el dintr-a șaptea la școala cea apropiată unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
salvare pentru ei pe termen ceva mai îndelungat este învățătura și că ea vrând-nevrând este obligată să-i urmeze pe cei mari dacă dorește să-și depășească condiția de fiică a unor lucrători ocazionali cu ziua și cu pardoseala încăperilor unsă cu pământ în amestec cu balegă de cal, în preajma sărbătorilor, întocmai ca la Puțureni. Liniștea de-acasă a curentat-o cu niște fiori reci prin tot corpul: o fi leșinat cel mic, bietul de el, de foame, firește! Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]