1,287 matches
-
este vitală în Republica Moldova în contextul în care peste 80% din spațiul media este dominat de posturile TV din Rusia, iar canalele de televiziune autohtone sunt controlate politic. În perioada 3-5 aprilie 2015 s-a desfășurat la București Congresul Diasporei Unioniste, organizat de Platforma Unionistă . Originari de pe ambele maluri ale Prutului, peste 100 de reprezentanți ai asociațiilor românești din țările europene și din Statele Unite ale Americii au adoptat o declarație care militează pentru unirea României cu Republica Moldova. În textul adoptat se
Acțiunea 2012 () [Corola-website/Science/330059_a_331388]
-
în contextul în care peste 80% din spațiul media este dominat de posturile TV din Rusia, iar canalele de televiziune autohtone sunt controlate politic. În perioada 3-5 aprilie 2015 s-a desfășurat la București Congresul Diasporei Unioniste, organizat de Platforma Unionistă . Originari de pe ambele maluri ale Prutului, peste 100 de reprezentanți ai asociațiilor românești din țările europene și din Statele Unite ale Americii au adoptat o declarație care militează pentru unirea României cu Republica Moldova. În textul adoptat se exprimă de asemenea solidaritatea
Acțiunea 2012 () [Corola-website/Science/330059_a_331388]
-
este mai bine pregătită. Șansa ne-o oferă istoria. Nu avem dreptul să o ratăm." S-a decis ca încă de pe acum românii originari din România și Republica Moldova să formeze o singură diasporă. Evenimentul a imprimat un impuls major mișcării unioniste la nivelul diasporei românești din Europa și America de Nord. Platforma Civică ACȚIUNEA 2012 este o coaliție de organizații non-guvernamentale și grupuri de inițiativă. Membrii platformei sunt:
Acțiunea 2012 () [Corola-website/Science/330059_a_331388]
-
de la prima propunere legislativă; aceștia se temeau de discriminări și de pierderea privilegiilor economice și sociale în cazul în care catolicii irlandezi ar fi obținut puterea politică. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sentimentul unionist era deosebit de puternic în părți din Ulster, unde industrializarea era mai frecventă spre deosebire de restul agrar al insulei. Exista temerea că se vor introduce taxe vamale care vor afecta grav regiunea. Tot în zona Ulsterului, populația protestantă era majoritară în patru
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Exista temerea că se vor introduce taxe vamale care vor afecta grav regiunea. Tot în zona Ulsterului, populația protestantă era majoritară în patru comitate și destul de semnificativă în celelalte. Sub conducerea dublinezului din și al lui , originar din nord, din , unioniștii au trecut la acțiuni militante pentru a se opune "Coerciunii Ulsterului". După adoptarea Legii Autonomiei în Parlament în mai 1914, pentru a evita rebeliunea Ulsterului, primul ministru britanic H. H. Asquith a introdus o Lege de Amendare care a fost
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
registrul statutar în 1914, implementarea a fost suspendată până după Primul Război Mondial. Pentru a asigura aplicarea legii la sfârșitul războiului, Redmond și au susținut Regatul Unit în conflict, 175.000 de oameni înscriindu-se în din diviziile și , în timp ce unioniștii s-au înrolat în ale . Miezul grupării voluntarilor irlandezi, care se opuneau oricărei susțineri acordate Regatului Unit, împreună cu , au declanșat o insurecție armată antibritanică în 1916, denumită . Aceasta a început la 24 aprilie 1916, cu o declarație de independență. După
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
forțele confederate au tras asupra trupelor Uniunii la Fort Sumter, obligându-le să se predea, și au declanșat războiul. Istoricul a susținut că proaspăt instalatul în funcție Lincoln a făcut trei greșeli: a subestimat gravitatea crizei, a exagerat forța sentimentului unionist din Sud, și nu a înțeles că unioniștii din Sud insistă ca Sudul să nu fie invadat. William Tecumseh Sherman a vorbit cu Lincoln în săptămâna inaugurării și a fost „grav dezamăgit” de faptul că el nu a înțeles că
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Fort Sumter, obligându-le să se predea, și au declanșat războiul. Istoricul a susținut că proaspăt instalatul în funcție Lincoln a făcut trei greșeli: a subestimat gravitatea crizei, a exagerat forța sentimentului unionist din Sud, și nu a înțeles că unioniștii din Sud insistă ca Sudul să nu fie invadat. William Tecumseh Sherman a vorbit cu Lincoln în săptămâna inaugurării și a fost „grav dezamăgit” de faptul că el nu a înțeles că „țara doarme pe un vulcan” și că Sudul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
trecut (dar și după statul și partidul din care proveneau). În ianuarie 1862, după mai multe plângeri privind ineficiența și specula din Departamentul de Război, Lincoln l-a înlocuit pe cu în funcția de secretar de război. Stanton era un unionist convins, democrat conservator susținător al mediului de afaceri, care simpatiza cu facțiunea republicanilor radicali. Cu toate acestea, el a colaborat cu Lincoln mai des și mai strâns decât orice alt oficial. „Stanton și Lincoln au dus practic singuri războiul”, scriau
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
suferit o grea înfrângere în în vara lui 1862, obligând Armata Potomacului să apere Washingtonul pentru a doua oară. Războiul s-a extins și cu operațiuni navale în 1862 când , fostă USS "Merrimack", a avariat sau a distrus trei vase unioniste la Norfolk, Virginia, înainte de a fi atacată și avariată de . Lincoln a analizat atent depeșele și a interogat ofițerii navali participanți la . În ciuda nemulțumirii față de neîntărirea trupelor lui Pope de către McClellan, Lincoln era disperat, și l-a readus la comanda
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
la comanda tuturor trupelor din jurul Washingtonului, spre consternarea întregului său cabinet cu excepția lui Seward. La două zile după revenirea lui McClellan la comandă, forțele generalului Robert E. Lee au trecut râul Potomac în Maryland, ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Grant în efortul de război. Capturarea Atlantei de către Sherman în septembrie și cucerirea Mobile-ului de către au pus capăt agitațiilor defetiste; Partidul Democrat era profund divizat, unii lideri și majoritatea militarilor susținându-l deschis pe Lincoln. Prin contrast, Partidul Național Unionist era unit și energic după ce Lincoln făcuse din emancipare chestiunea centrală, iar Partidele Republicane din state demonstrau perfidia Copperheads. La 8 noiembrie, Lincoln a fost reales detașat, câștigând toate statele cu excepția a trei, și obținând 78% din voturile soldaților unioniști
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Unionist era unit și energic după ce Lincoln făcuse din emancipare chestiunea centrală, iar Partidele Republicane din state demonstrau perfidia Copperheads. La 8 noiembrie, Lincoln a fost reales detașat, câștigând toate statele cu excepția a trei, și obținând 78% din voturile soldaților unioniști. La 4 martie 1865, Lincoln a ținut , în care a spus că numărul mare de victime de ambele părți este voia Domnului. Istoricul îl consideră a fi „printre numărul redus de texte semi-sacre prin care americanii își definesc locul lor
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
reuni națiunea neînstrăinând Sudul, Lincoln a cerut să se țină rapid alegeri în condiții generoase de-a lungul războiului. din 8 decembrie 1863, oferea grațierea tuturor celor ce nu deținuseră funcții civile de conducere în cadrul Confederației, care nu maltrataseră prizonieri unioniști și care semnau un jurământ de credință. Pe măsură ce statele din Sud erau ocupate, trebuiau luate decizii critice în ce privește conducerea lor în timp ce administrația le era reformată. De o importanță deosebită erau Tennessee și Arkansas, unde Lincoln i-a numit pe generalii
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
sclavia a fost adus în discuția Congresului. Această primă tentativă nu a dus la adoptarea amendamentului, neîntrunind majoritatea de două treimi necesară în Camera Reprezentanților la votul din 15 iunie 1864. Adoptarea respectivului amendament a devenit parte a platformei republican/unioniste pentru alegerile din 1864. După o îndelungată dezbatere în Cameră, a doua propunere a fost adoptată de Congres la 31 ianuarie 1865, și a fost trimisă legislativelor statelor pentru ratificare. La ratificare, ea a devenit la Constituția Statelor Unite, începând cu
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
puțin înainte de a fi asasinat, Lincoln a anunțat că are un nou plan pentru Reconstrucția Sudului. Discuțiile cu cabinetul au arătat că planul lui Lincoln era de control militar pe termen scurt asupra statelor, urmat de readmiterea lor sub controlul unioniștilor din Sud. Istoricii sunt de acord că este imposibil să se estimeze ce ar fi făcut Lincoln, dacă ar fi trăit, în ce privește Reconstrucția, dar s-au efectuat unele proiecții pe baza pozițiilor sale politice cunoscute și pe baza abilităților sale
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
l-a înjunghiat și a fugit. Aflat pe fugă timp de 12 zile, Booth a fost găsit în ziua de 26 aprilie la o fermă din Virginia, la circa sud de Washington, D.C. După ce a refuzat să se predea soldaților unioniști, Booth a fost ucis de sergentul . Un chirurg militar, doctorul , se afla și el la teatru și a venit imediat în ajutorul președintelui. A găsit că președintele nu răspundea la stimuli, respira cu greutate și nu avea puls detectabil. După ce
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
o lungă succesiune de intrigi, conspirații și "pronunciamientos" militare, dirijate de interesele partidelor politice. Moderații au guvernat între 1846 și 1854, Progresiștii între 1854 și 1856, iar Uniunea Liberală între 1856 și 1863; dominația și succesiunea rapidă a moderaților și unioniștilor liberali, în detrimentul progresiștilor, aveau să ducă la revoluția din 1868. Regina Isabela a II-a obișnuia să intervină în chestiunile politice de o manieră inoportună și lipsită de scrupule, ce o făcea impopulară. Și-a favorizat cei mai reacționari generali
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
o formațiunea care optează "pentru reunificarea celor două state românești - Republica Moldova și România". La ședința de constituire a grupului de inițiativă a participat și europarlamentarul român Monica Macovei. La 14 februarie 2016 a avut loc congresul de constituire a Partidului Unionist Dreapta (www.dreapta.md), în cadrul căruia Ana Guțu a fost aleasă în calitate de președinte. Ana Guțu este căsătorită cu Ion Guțu, doctor în filologie romanică, conferențiar universitar la Universitatea de Stat din Moldova. Cei doi soți sînt născuți în același an
Ana Guțu () [Corola-website/Science/330301_a_331630]
-
râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând Confederația în două. Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Robert E. Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic. Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865. Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului Ion Gigurtu. Gândirea sa economică a trezit interes în America de Sud. Mihail Manoilescu s-a născut la 9 decembrie 1891, la Iași, într-o familie aristocratică moldoveană, ai cărei reprezentanți au fost cărbunari, unioniști, socialiști, conservatori: ”Cel mai îndepărtat dar și cel mai ilustru strămoș al meu a fost Logofătul Tăutu, atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
clucerul Constantin Bădărău - fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului Niculiță Bădărău - a fost deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei în două rânduri: în 1857 și 1859, ales al boierilor mici din județul Iași. Deși fusese secretarul lui Vogoride, era unionist pasionat, ceea ce l-a făcut să-și cheltuiască toată averea în lupta pentru triumful cauzei Unirii. Tatăl meu, care, deși absolvent al Academiei Mihăilene în fruntea promoției sale, a rămas toată viața un institutor, a fost militant entuziast al Partidului
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
din județul Hotin și torturarea multor altora. Intervievat de "L'Humanité", ziarul Partidului Comunist Francez, Slonim a pretins, de asemenea, că socialiștii au fost reprimați și că unirea necondiționată fusese votată „sub amenințarea mitralierelor”. Aceste declarații au fost respinse de către unioniștii basarabeni: Ion Inculeț, fostul președinte al Republicii Moldovenești, a afirmat că interviul era „idiot”, în timp ce Ion Pelivan a scris ziarului "L'Humanité", reafirmând că unirea a fost expresia voinței libere a poporului basarabean. În notele sale, Pelivan l-a catalogat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și Țării Românești, a fost primită cu bucurie de locuitorii celor două provincii. Cu toate acestea în Țara Românească exista o mișcare conservatoare care se opunea victoriei alesului partidei naționale. Deoarece partea conservatoarea avea o majoritate în Adunarea electivă, mișcarea unionistă a hotărât adunarea unei mulțimi la ședințele din 22-24 ianuarie 1859. Cei peste 30 000 de oameni strânși pe Dealul Mitropoliei erau locuitori ai Bucureștiului și ai împrejurimilor, veniți pentru a-l susține pe Alexandru Ioan Cuza și pentru a
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
nu depășea pragul de 6%, deși două partide se aflau la acel moment la limita acestuia: Partidul Social Democrat (PSD), condus de ex-premierul Dumitru Braghiș și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), condus de Iurie Roșca, o figură proeminentă a demonstrațiilor unioniste din anii 1990. Cu toate acestea, ponderea persoanelor indecise se constituia la un nivel de 38% din totalul persoanelor chestionate în sondaj, împiedicând ca rezultatele să poată da o previziune exactă a alegerilor din 2009, însă ele au confirmat un
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]