446 matches
-
unei teorii politice și termenul "moralism pluralist" - recunosc, termenul nu este unul prea inspirat - pentru argumentarea în favoarea sau împotriva unei teorii politice și pe alte temeiuri decât cele morale. În sfârșit, tot cu privire la moralism, voi utiliza, de asemenea, termenul "moralism universalist", pentru concepțiile politice moraliste considerate de autorii lor ca având "aplicabilitate" (i.e., valabilitate) universală 6, și termenul "moralism parohialist", pentru concepțiile moraliste apărate doar în cazul societăților libere, de tip democratic 7. Unul dintre obiectivele mele este acela de a
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de a elabora principii morale (i.e., principii ale dreptății) care să fie "aplicate" (i.e., implementate sau utilizate în formularea unor reguli de organizare socială) fără a lua în calcul caracteristicile diverselor contexte particulare. De altfel, toți moraliștii (chiar și moraliștii universaliști) au insistat asupra ideii "aplicării" contextuale a principiilor lor. Ceea ce au înțeles și înțeleg moraliștii prin sarcina de a "ghida acțiunea politică" este, de fapt, sarcina de a elabora principii fezabile ale dreptății, principii pe baza cărora, după cum se exprima
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
altă parte, după cum se poate constata cu ușurință prin examinarea articolului său, Newey nu tratează teoriile moraliste ale "designului politic" ca teorii ideale, așa cum ele sunt și cum trebuie tratate, ci ca teorii non-ideale sau "teorii de tranziție", ca teorii (universaliste, absolutiste și non-contextualiste) despre "designul politic" dezirabil "aici și acum" sau/și în orice alte circumstanțe imaginabile. Iar acest tratament inacceptabil al teoriilor moraliste îl determină să atribuie moralismului și alte teze pe care moraliștii le-au respins în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
numai prin întrebuințarea principiului moral al tratării ca egali a tuturor cetățenilor sau/și a principiului egalității umane fundamentale 25. Pe lângă avansarea unei concepții realiste implauzibile a legitimității politice, tot ceea ce realizează Sleat prin această "amendare" este înlocuirea unui moralism universalist cu un moralism parohialist. Această înlocuire nu aduce însă niciun serviciu realismului în disputa cu moralismul. Împotriva a ceea ce pare să creadă Sleat, moralismul parohialist este tot moralism, nu realism. Nu în ultimul rând, dacă Erman și Möller au dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
așa stând lucrurile, observația lui Jubb nu respinge, ci doar limitează sau doar restrânge aria de valabilitate a argumentului lui Larmore în cazul statelor liberale. Tot ceea ce face observația lui Jubb este, altfel spus, să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. Moralismul parohialist rămâne însă complet neafectat de această observație. Poate că acest argument arată - deși eu nu mă număr printre moraliștii care împărtășesc această opinie - că filosofia politică liberală nu este îndreptățită să considere că investigațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a puterii coercitive". Faptul că cetățenii statelor asiatice moderne (și ai unora dintre statele post-comuniste europene) par să nu fie la fel de exigenți față de puterea politică precum cetățenii statelor liberal-democratice cu tradiție poate cel mult să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. El nu delegitimează însă moralismul parohialist sau ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism romantic, 86 nazism, 104 nevoile umane fundamentale, 134 normativitate morală, 35, 48, 55-56, 62, 143 normativitate politică, 31, 35, 48, 55-56, 62
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pozitivă. În schimb, uneori se manifestă o tendință cumva obscurantistă, care preconizează să restrângă dreptul de descriere și de analiză pentru membrii "comunității" în chestiune. În același timp, este foarte evidentă o axiomă de închidere antinomică cu obiectivele comparatiste și universaliste ale antropologiei. Anumiți autori din "Sud" propun și ei o viziune despre țările din Nord, dar o puternică asimetrie între țările bogate, unde cercetarea este o ramură de activitate constituită și finanțată și țările zise "emergente", unde cercetarea este considerată
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
trei niveluri ale modernității: cel structural, modernitatea fiind în acest caz un termen sintetic pentru urbanizare, industrializare, nivel de educație, dezvoltare economică, nivelul cultural, modernitatea referindu-se în acest caz la un set de valori și orientări generale, mai degrabă universaliste, decât particulariste, în terminologia lui Parsons; și nivelul individual, referitor la o orientare psihosociologică caracterizată printr-o anumită flexibilitate în rezolvarea situațiilor noi și prin comportamente specifice societăților urbanizate (Portes, 1973). În general se reproșează definițiilor modernității faptul că sunt
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și egalitatea cetățenilor; absența, chiar și la nivel local, a aspectelor dominate de către organizațiile criminale; absența corupției în aparatele politice, administrative și judiciare. Totodată, statul trebuie să se caracterizeze prin: existența unei birocrații civile, centrale și locale, competente, eficiente și universaliste în aplicarea legilor, responsabile în caz de eroare; existența unor forțe de poliție eficiente, care să respecte drepturile și libertățile existente și garantate efectiv; acces egal, facil al cetățenilor la justiție în cazul litigiilor între entități private sau între acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
doresc legitimarea universală a statutului lor - ceea ce nu e un fapt istoric general, ci doar o asumpție există diferențe calitative între aceste legitimări. Pentru liberali și pentru cei care acceptă o potențială armonie a intereselor, internaționalismul reprezintă realizarea unei filosofii universaliste care îi poate constrînge, și îi constrînge, inclusiv pe ei. Pentru naționaliștii sau rasiștii care urmăresc o legitimare internaționalistă, aceasta nu se justifică în ultimă instanță pe baza unei cerințe universale: ea nu este altceva decît o impunere pe plan
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a.m.d. Politica puterii naționale și balanța puterii reprezintă portițele de ieșire ale oricărui sistem inter-național: aceasta este politica realistă de bază - lupta pen-tru putere nu poate fi evitată. Însă, pentru a evita tragedii majore într-o eră a naționalismului universalist, pentru a face balanța puterii să funcționeze, exercitînd o serie de constrîngeri asupra războiului, aranjamentele normative sau instituțiile trebuie să înlocuiască codul de conduită aristocratic în declin. Cu tot accentul său analitic asupra inevitabilei lupte pentru putere și a balanței
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din motive tradiționale imperialiste și nu din cauza ideologiei sale socialiste, și din moment ce politica de securitate națională era definită în termeni de balanță a puterii, politica americană trebuia să fie antisovietică și nu anticomunistă (pentru o poziție diferită, care accentuează aspectele universaliste și militare ale abordării lui Kennan, vezi Wright 1976). În fine: "Este de la sine înțeles pentru realizarea unei înțelegeri reușite cu Rusia că guvernul străin în cauză ar trebui să rămînă întotdeauna calm și stăpîn pe sine și că pretențiile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În loc să urmeze linia luptei geopolitice împotriva Uniunii Sovietice, Truman a declarat un război ideologic comunismului. Kennan s-a arătat consternat (1967: 320 și urm.) cînd a auzit despre discursul lui Truman. Deși un discurs al fermității, acesta avea același caracter universalist ca și perspectiva idealistă a lui Wilson, din moment ce oferea un cec în alb oricărei mișcări din lume care se proclama anti-comunistă. Mai departe, el a criticat perspectiva anticomunistă, și nu antisovietică, precum și aspectul militar al doctrinei, orientat împotriva a ceea ce
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
credea că singurul efect produs de alianță va fi accentuarea divizării Europei. Abordarea lui Kennan nu este totuși lipsită de tensiuni interne. El însuși a admis că articolul său din 1947 ar putea fi interpretat într-un sens militarist și universalist (Kennan 1967: 359). El scria atunci, pentru a repeta citatul, că îngrădirea este menită "a opune Rusiei o contra-forță implacabilă, ori de cîte ori dă semne că ar atenta la interesele unei lumi pașnice și stabile". Totuși problema nu este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
distingerea cu ușurință a intereselor vitale de cele nu tocmai vitale. Din motive practice, a te apăra împotriva celui mai nefericit scenariu posibil într-o situație dată presupunea implicarea în acea situație. Rezultatul a fost o politică în mare măsură universalistă. Kennan era de fapt în favoarea desfășurării militare din Grecia. El se temea de efectul de domino al decolonizării Indoneziei în Asia de Sud-Est. A avertizat asupra riscului asocierii țărilor europene cu puterea majoră a Europei (URSS), dacă li se permitea partidelor comuniste
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
considerat calitativ diferit de toate celelalte sisteme sociale și să reclame o cercetare diferită, de fapt o disciplină diferită. Cu alte cuvinte, behavioralismul a distrus specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum observa Rob Walker (1980: 14-15), ceea ce aveau în comun idealismul universalist din prima dezbatere și behavioralismul în cea de a doua, era faptul că ele amenințau specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Din moment ce granițele disciplinei fuseseră atenuate, anomaliile au devenit domenii legitime de cercetare. Concentrarea asupra sistemului intern a făcut posibilă analiza actorilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la interesul național ca fiind determinat "în principal de interesele membrilor dominanți [ai statelor]", sau ale coaliției conducătoare (Gilpin 1981:19). Totuși, atunci cînd continuă discuția asupra așa-numitelor interese ale politicii externe sau naționale, el revine la o poziție universalistă, în care interesele sînt cele de securitate și prosperitate și sînt consecințe logice ale intereselor permanente la nivel individual. Astfel Gilpin rămîne indecis de partea cui să se alăture în ceea ce Raymond Aron a numit "dialogul dintre Clausewitz și Lenin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diplomatică nu mai poate pretinde sau impune să fie acceptată de către ceilalți actori internaționali. Kissinger era conștient de la început de problemele care apar atunci cînd un astfel de limbaj comun nu mai poate funcționa din cauza noilor relații stat-societate, a ideologiilor universaliste, procedurilor variabile de selectare și socializării diferite a diplomaților; și din cauza faptului că, în era nucleară, înțelesul conceptelor de bază ale societății interna-ționale, cum ar fi securitatea, ordinea, puterea, balanța puterii, nu este în mod necesar general acceptat. De ase-menea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că în virtutea „polarității antinomice și complementare” a culturii, „spiritualității românești care se manifestă în țară prin rezistență și protest trebuie să-i corespundă în diaspora o spiritualitate care să valorifice în chip pozitiv libertatea umană, [...] adică o spiritualitate de tip universalist”. Prin aceasta, creațiile diasporei nu vor pierde „nici autenticitatea lor curat românească, nici locul lor în istoria culturii românești”. Tot în seria teoretizărilor asupra fenomenului cultural se înscrie și articolul Scrisul și misiunea literară, unde, pornind de la mult dezbătuta obligație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
disputa Habermas Lyotard, de cele mai multe ori transformată într-un triunghi teoretic prin prisma "arbitrajului" lui Richard Rorty, Ihab Hassan reflectă asupra distincțiilor dintre cele două teorii, dintre care cele mai importante rămânând respingerea metanarațiunilor și a codurilor coercitive versus conceptul universalist al rațiunii, limbajul conceput drept conflictual versus limbajul a cărui funcție esențială este comunicarea, diferend versus consens. În ciuda diferențelor dintre proiectele lor, ambii filosofi aflați în dispută intenționează să prezerve liantul social; Lyotard consideră (la fel ca Rorty) că este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoria moderată ("modest mode of postmodern discourse"). Prima dintre ele postulează ruptura modernism postmodernism, care se răsfrânge și în aceea dintre discursurile moderne și cele postmoderne, accentul căzând aici pe particula "post-"; teoria modernă este respinsă în totalitate ca fiind universalistă, esențialistă și fundaționalistă. În această categorie sunt incluși teoreticienii din mai tânăra generație a postmodernilor, care se angajează în diverse polemici și dispute, în care apără un discurs bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a interesat mai puțin latura teoretică a acestor ambițioase proiecte, studiate pe larg și cu competență de alții, cît alt fel de Întemeiere (interioară) și extindere a poeziei: de la peisajul (spațiul) iatacului, din faza Ienăchiță, la peisajul uranic din faza universalistă a lui Heliade. Deschiderea poeziei angajează o retorică (o rețea de teme, figuri) și o modificare a imaginarului poetic. Iatacul lui Ienăchiță și Conachi este depopulat de obiecte, În spațiul sacru nu stă decît „ibovnica slăvită”, eventual oglinda care să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șase volume de studii și teoria literaturii, în Franța, Italia și Japonia (alte volume au fost traduse în limbi străine și editate în țară). Într-un astfel de studiu, un eseu cu cheie, de pseudo-comparatistică, în realitate de ideologie liberală, universalistă, cosmopolită etc., am contestat și eurocentrismul, la care vă referiți și dumneavoastră. Substratul latent polemic era contestarea, pe de o parte, a canoanelor literare impuse doar de către câteva centre culturale occidentale (în cazul românesc, parisul) sau estice (Moscova) și, pe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
absolut și-mi ajunge. Teza se poate susține doar conform înțeleptului antic ce-și ducea toate ale sale cu sine. Cu mica observație că nu trăim totuși în Atena de acum două milenii. Spiritul timpului s-a schimbat. El este universalist, integralist, relativist, comunicativ, relaționist. Valoarea este azi, în primul rând, ceea ce este recunoscut în mod public. Cât privește relația dintre specificul național și integrarea europeană, sunt puține lucruri esențiale de spus din punctul meu de vedere. Mai întâi, integrarea nu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]