776 matches
-
și de echitate, că formarea în vederea unei slujbe trebuie lăsată pe seama celor interesați (domeniul privat), rezultatul este că, în cazul șomajului sau inechității crescute a veniturilor, individul este singurul responsabil pentru eșec. Sensul în care este văzută relația individual-global este univocă individul trebuie să se adapteze schimbărilor generate de globalizare iar educația reprezintă mijlocul prin care acest deziderat poate fi atins. Admițând chiar că prioritățile propuse de Banca Mondială ar putea fi "corecte pentru o anumită țară, faptul că depind de
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
asupra personalității, ce ar duce la rezultate temporare). Limite: a. Personalitatea este doar un produs social, relațiile sociale fiind preexistente individului; individul este pasiv, conceput doar ca purtător al esenței personalității creată de societate (determinism social). b. Relația nu este univocă - de la mediu la personalitate -, ci biunivocă: la rândul său, personalitatea este creatoare de medii sociale, ea poate modifica relațiile sociale. Accepțiunea psihologică Personalitatea este un ansamblu de condiții interne. Ea nu se constituie printr-un simplu efect de amprentă a
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
elevi cu definiția exactă a termenilor, cu formularea corectă a ideilor pe care încearcă să le comunice. Limbajul trebuie să reflecte o gândire clară și eficientă, riguros controlată; rezultă că și pentru limbaj se impun aceleași calități: să fie precis, univoc, nuanțat. Folosirea sistematică a materialului face ca elevul să-și îmbogățească vocabularul științific. Fiecare nouă noțiune cu care elevii vin în contact trebuie urmărită în timp, spre a cristaliza corect în gândirea elevului, pentru a putea fi utilizată corespunzător în
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și reprezentărilor obiectelor și fenomenelor; noțiunile fizice care descriu aceste obiecte și fenomene, prelucrarea mintală a informațiilor furnizate de lumea exterioară, se obține în planul conceptelor. Procesul de gândire permite ca, pornind de la anumite premize, să se obțină în mod univoc, prin raționament deductiv, concluziile ce se impun cu necesitate. Ca bază a raționamentului științific, inclusiv de fizică, alături de alte forme de învățare se folosește și cea prin deducție, deoarece legile, relațiile cantitative, dependențele funcționale dintre parametrii fizici, se obțin în
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
fi exterior, formă sub care folosește la comunicare între oameni și interior, acesta fiind un instrument al gândirii (operațiile gândirii se desfășoară pe baza limbajului). Una din sarcinile învățării fizicii o reprezintă însușirea limbajului științific, care trebuie să fie precis, univoc și nuanțat, atât în vederea comunicării, cât și pentru înțelegerea corectă a conținutului studiat și dezvoltarea gândirii logice. III.2. Motivația învățării. Orice acțiune umană se desfășoară urmărind un scop; scopul reprezintă imaginea ideală, anticipativă a rezultatelor acțiunii. Scopul este formulat
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în cazul unei formulări univoce. Dar dacă se ține cont de echivocitatea expresiei ovidiene în anumite cazuri, am fi tentați să credem că și aici există o notă de ironie atroce la adresa lui Augustus. Salvo Caesare, ca ablativ absolut, putea să mai însemne în epoca clasică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să suporte lanțurile barbarilor". Ajunși în acest punct, s-ar putea semnala și o formulare echivocă de bine: este vorba de Fasti, V, 438 "...his" inquit "redimo meque meosque fabis" pe care Bernini o traduce și are dreptate pentru formularea univocă: "Le arunc și mă salvez pe mine cu aceste boabe" [este vorba de un vot care se dă depunând un bob în urnă, n. tr.]. E destul însă să scriem fabis cu majusculă, nu cu minusculă, pentru ca cel care face
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată în față pe „ori-ori”, mesajele Mioarei erau formulate cu claritate cutremurătoare, direct prin „viu grai” și în chip univoc, fără fisuri și intenții de răstălmăcire. Era glasul sever al destinului, nu al norocului. Nu oricine era capabil să-l recepteze, pentru că venea de departe și necesita îndelungă inițiere. Oricum, ambele meseriașe în ale cultului înțelegerii și cunoașterii se dovedeau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ale comportamentului cu valoare de model oferit de eroii făuritori de istorie. "Raportarea evenimentelor la valori În lecțiile de istorie mărește forța lor educativă și din această cauză conexiunile istorice și celelalte discipline dobândesc funcții educative."' Conexiunile interdisciplinare nu sunt univoce, fluxul informațional nu are o singură direcție: de la diferite discipline spre istoric. Comunicarea de informații se desfășoară În ambele direcții. Studiul literaturii, geografiei etc. beneficiază de informațiile furnizate de istorie. Cu sprijinul conexiunilor interdisciplinare se realizează integrarea cunoștințelor de istorie
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
a doua direcție se concentrează asupra criteriilor de decizie ale indivizilor sau, mai precis, asupra preferințelor acestora, care se manifestă conștient sau inconștient. Astfel, s-a constatat că "preferințele unui decident, la un moment dat, nu sunt precise, coerențe și univoce, ci, dimpotrivă, multiple, vagi, ambigue și contradictorii, că ele nu preceda în mod necesar acțiunea, ci pot fi și posterioare acesteia, că nu sunt stabile și independente de condițiile de alegere, ci, dimpotrivă, adaptabile și (...) produse chiar de situația de
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
acute ale conflictelor și nedreptăților, precum și o absență relativă a grijii pentru fericire pot permite un angajament mai personal, în opoziție cu o atitudine guvernamentalistă." Ibid., p. 203 De fapt, sînt posibile mai multe combinații diferite. Nu există o legătură univocă între "alegerile de valori, de percepții, experiențe personale, explicații ale încălcărilor și [...] poziționări în raport cu drepturile omului" (ibid., p. 203). O altă formă de ancorare trimite la progresul socializării cu vîrsta (ibid., pp. 203-204) sau la influența unei viziuni etnocentrice a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sînt generate în special în timpul unor secvențe interactive, atît lingvistice, cît și non verbale, aducînd în joc un "terț" simbolic prezent sau absent. Naturalizare: folosire clasificatoare și pragmatică a categoriilor, elaborate în timpul etapei de obiectivare, ca și cum ar fi naturale sau univoce. Aderăm atunci la o noțiune ("complexă" sau "complexată"), ca și cum ori-ginea sa convențională, aproximativă și discutabilă nu ar fi existat niciodată. Vorbim, de exemplu, despre un obiect plural plecînd de la un element care îl reprezintă în manieră redusă, schematică dar cuprinzătoare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și elementele simpliste ale scenei dintîi se dovedesc complexe simbolice. Cireșul amar este un fel de pom al vieții care, abia acum, e resimțit În paradoxala sa ofertă - fructele, roadele culese sînt fatalmente dulciamare. Niciun obiect al dorinței nu este univoc. Odată obținut, Îi simți simultan și savoarea, și amărăciunea. Accentul pus pe Înnegrire vorbește de un drum al vieții, pe care, Înaintînd, tălpile se Întinează tot mai mult, adună tot mai multă vinovăție. Lucrurile se pot petrece Într-un iureș
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă, glisând, prin antifraza ironică, spre pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se cere folosit cu orice preț, pentru a părea un specialist, ci se formează și se nuanțează ca instrument ce vine în întâmpinarea autorului, urmând nevoia resimțită natural de a se exprima cât mai riguros, complex, precis ori, după caz, univoc, cu intenția de a nu lăsa loc pentru interpretări devia(n)te sau răstălmăciri. Se impune, mai ales în domeniul științelor umaniste, o critică metodică a intenției, a conținutului, a formei și a limbajului unei lucrări academice. „Academic“ nu înseamnă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
termeni care se doresc repere în discuție, la fel de riscantă îmi pare, dincolo de critica justă făcută de Sharf, exacerbarea rigorii, în defavoarea naturaleței și a mesajului viu. O lucrare științifică în registrul științelor umaniste nu poate fi redusă la concepte și formule univoce, întrucât acest lucru ar echivala cu introducerea unui limbaj artificial, care, de dragul rigorii, ajunge să mutileze limba și capacitatea ei naturală de semnificare și conotare. Acest control totalasupra semnificațiilor posibile ale cuvintelor și termenilor devine, cred, în ultimă instanță, patologic
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
vehiculul“ care face posibilă comunicarea și, în genere, orice legătură la nivel de limbaj. Problema este aceeași pentru absolut orice termen, inclusiv pentru termenii utili zați, necri tic și fără explicații preliminare, de către Sharf în încercarea de a folosi limbaje „univoce“, prestabilite filo zofic ori definite conceptual. 2. Demersul celor ce studiază fenomenul religios nu este întotdeauna ori de fiecare dată circumscris filozofic. Prin urmare, introducerea forțată a unei definiții pentru ter me nul „experiență“ sau pentru conotațiile lui „clare“ pornind
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
celorlalte și, deci, prin impunere. 3. Sharf recunoaște unicitatea experienței in situ, dar încearcă, totuși, să găsească o formulă coerentă, astfel încât termenul „experiență“ să poată fi utilizat în maniera unui concept sau a unei categorii, prin epurare metodologică și utilizare univocă. Această dezambiguizare artificială, chiar dacă necesară în anumite situații, presupune uciderea termenului prin anularea ori suspendarea semnificațiilor lui vii, dinamice, înnoitoare și imprevizibile prin nuanțele și reflexiile oferite de așezarea termenului în contexte diferite. 4. Locul comun: imposibilitatea traducerii perfecte atunci când
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
legătura cu Unul este bivocitatea relației, ca semn al unei legături reale (nu simbolice ori imaginare). Mai precis, indiferent dacă Unul primește sau nu, în cadrul unei tradiții, însemnele unei persoane, ale unei ființe sau entități, legătura nu depinde exclusiv și univoc de partenerul uman. De regulă, ea se concretizează pentru om ca ieșire din propriile margini, ca împlinire prin „dez-mărginire“, ca unire și comuniune. „Intervenția“ Unului se manifestă ca prezență ce reinstituie, „contactul“ fiind descris, nu arareori, ca moarte și re
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cumpănită. Ea nu presupune nici obstinația de a clasa și categorisi oferind răspunsuri finale catalogate drept „științifice“ și nici tratarea fenomenelor analizate ca și cum ar fi vorba despre niște „obiecte“ întru totul măs urabile, ușor de decupat și descris folosind atribute univoce. Consider, de aceea, că „obiectivitatea științifică“ trebuie să admită factorul subiectiv și deci imprevizibilitatea, nemăsurabilul, unicitatea ca parametri „obiectivi“ în analiza oricărui fenomen uman - aceasta mai ales în lumina ultimelor cercetări, inclusiv din domeniul științelor naturii și al științelor exacte
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fie egale exclusiv în privința puterii economice, și asta pentru că influența economică a unui stat poate fi contrabalansată de influența culturală sau politică a altui stat. Pe de altă parte, introduc și conceptul de globalizare pasivă, care înseamnă existența unor relații univoce între state sau grupuri de state între care există diferențe sesizabile de natură economică, politică sau culturală. Apare astfel discrepanța dintre statele sau grupurile de state care impun anumite valori și cele care doar le receptează. Cele din urmă sunt
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
particular de dezvoltare dintr-o societate-metropolă este transmisă persuasiv către țările receptoare. "Sincronizarea culturală" implică deci că traficul de produse culturale urmează o singură direcție și are la bază un mod sincronic 504. Dar are globalizarea, într-adevăr, un sens univoc? Poate fi procesul globalizării interpretat ca o nouă formă de imperialism? Certitudinea e că vorbim despre un proces care a luat naștere în spațiul occidental, tendința explicării acestuia fiind aceea de a utiliza termeni care nu sunt caracteristici postmodernității, ci
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai multe categorii ale asemănării: 1. asemănarea perfectă, cănd formă este împartă sita în aceeași proporție (rațio) și în același mod; 2. asemănarea imperfecta, cănd formă este împa rtasita în aceeași proporție, dar nu în același mod; 3. asemănarea agenților univoci, agenții care sunt de același fel după specie, gen sau analogie, care poate avea trei cazuri posibile: 3.1. cand agentul și efectul aparțin aceleiași specii; 3.2. cand agentul și efectul nu aparțin aceleiași specii, dar aparțin aceluiași gen
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și temperatura celor două cafele vor fi diferite (2). În cazul în care formă nu este împărtășită în funcție de aceeasi rațiune, ne aflăm în cea de a treia câte gorie a asemănării și vorbim despre obiecte diferite, cum este cazul agenților univoci între care se pot instaură cele trei tipuri de relații de asemănare sus-menționate, în funcție de genul și specia cărora le aparțin agenții. Astfel, daca agentul și efectul aparțin aceleiași specii, si automat și aceluiași gen, cum se întâmplă în cazul omului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest caz constatarea că la întrebarea "Ce este caragialismul?" nu se pot da decât răspunsuri aproximative, o definiție apodictică fiind de-a dreptul arogantă. Reducerea la o relație sintetizatoare se impune însă cu stringență, dacă ne propunem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]