633 matches
-
ligheanul ei alb, îl aștepta cu brațele întinse Lilly. Întreaga scenă îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală-te“, i-a spus. „Pe divan dorm eu, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stat, deși să observăm că opinia n-a formulat-o Găsit, urâtul și frumosul nu există pentru el, canoanele frumuseții sunt idei umane, Chiar dacă ai fi cel mai urât om, i-ar spune câinele Găsit stăpânului său dacă ar vorbi, urâțenia ta n-ar avea nici un înțeles pentru mine, nu m-ar mira cu adevărat decât dacă ți-ai schimba mirosul, sau ți-ai trece altfel mâna peste capul meu. Inconvenientul divagațiilor stă în facilitatea cu care-l pot atrage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
soțul meu să iasă învingător. De ce tu? Știu ce ai făcut la Brescia, și acum, că te văd în carne și oase, cred că ești în stare să-mi faci dorită compania, deoarece ai văzut în mine acel ceva dincolo de urâțenie. Sub pretextul de a pune capăt bârfelor ce mă vizau, l-am convins pe Rotari că era bine să dispar o vreme din Brescia, drept care m-am instalat într-o casă din vecinătatea mănăstirii. Trebuie să spun imediat că succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a împuținat odată cu lecțiile următoare, pe care însă doresc să nu le fac publice. Ultima învățătură pe care mi-a oferit-o, făcându-mă să întrevăd pragul credinței, a fost următoarea. El avea parte deseori de dureri ciudate, căci urâțenia lui se repercuta și în măruntaie. Într-o zi mi s-a îngăduit să merg să-l văd în dormitor. Era singur, într-un salon plin de saltele dispuse concentric în jurul celei a abatelui. L-am întrebat de sănătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am să-ți dau câteva sfaturi; fac asta pentru mântuirea sufletului tău. M-am născut într-o familie nobilă din Ravenna și, văzând cum arăt, tatăl meu m-a închis în ultima odaie a casei. După moartea mamei, care, în ciuda urâțeniei mele, mă iubea, a căutat să-mi provoace moartea prin înfometare și părăsire. Dar, într-o zi, pe când aveam cam paisprezece ani, în casa noastră și-a făcut apariția omul pe care tu l-ai urât atât de mult: Andras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau cu râsete și prietenie. Ea spunea că mă vedea plângând un râu de sânge din care creșteau monștri care-și deschideau gurile pline cu șiruri de dinți ascuțiți. - Dar tu rămâneai neînfricată. Călcai pe spatele lor și le îmblânzeai urâțenia și apoi dispăreai în soare. M-am născut pe timpul lunii pline într-o primăvară despre care toți își amintesc că a fost bogată în miei. Zilpa a stat în stânga mamei, iar Bilha în dreapta. Inna era și ea acolo, să ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mama ei de cînd se născuse. - Într-o zi, toate astea Îți vor aparține, fata mea, Îi spusese Yvonne, ducînd-o pe șantierul fabricii de faianță și pe cel al casei ale cărei turnuri gemene se Înălțau deja În ostentativa lor urîțenie. Pentru tine am construit toate astea, va trebui să Înveți să te bați ca să le păstrezi. Gwen avea pe atunci doar cinci ani, dar nu uitase. Și o cumplită Îndoială o străbătu. Yvonne era În stare de orice ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la ansamblul populației. Studentă la Facultatea de Medicină din Paris, Janine Ceccaldi trăi astfel din plin anii „existențialiști”, avu chiar ocazia să danseze un be-bop cu Jean-Paul Sartre, la Tabou. Puțin impresionată de opera filozofului, fu În schimb șocată de urâțenia individului, vecină cu handicapul, iar episodul rămase fără urmări. Foarte frumoasă, de tip mediteranean pronunțat, Janine avu destule aventuri Înainte de a-l Întâlni, În 1952, pe Serge Clément, care Își termina atunci specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie, sosind la Meaux Într-o duminică seara, aveam impresia că pătrund Într-un infern colosal. Ei bine, nu, era doar un infern mărunt, lipsit de orice caracter distinctiv. Casele, străzile... toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îndreptându-se cu grabă spre stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își aminti Iorgu cu groază, cine lipsea de la adularea conducătorului, era considerat dușman al poporului. A stins televizorul, cu o tristete în suflet, si cu un gust amar nemărginit, în amintirea acelor, vremuri, pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui, se simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să știu, până la ora actuală. Sigură este, Însă, povestea, sigure sunt faptele care au condus la elaborarea povestirii cu titlul de mai sus. Anume, că, mult prea bogatul Dodu Scoruș era, cu adevărat, foarte urât. N-are rost să portretizăm urâțenia fizică a acestuia. Și, până la finalul povestirii, veți Înțelege, că, dincolo de exteriorul urâtului, În interiorul și În afara lumii, În mijlocul căreia Își ducea viața, era ceva ce numai Lozia a fost În stare să deslușească; o frumusețe nebănuită. Bogățiile lui Își aveau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
traseul de la aeroport spre cartierul din Queens unde locuia Victor fu destul de scurt. traversarăm de fapt un eșantion al americii reale : artere de circulație irigînd cu vehicule de mare putere un peisaj urban cîteodată mai uman, dar alteori de o urîțenie dramatică, intersecții gigantice, cartiere de case identice alternînd cu benzinării, spații comerciale, magazine discount sau parcele abandonate. Și bineînțeles, nelipsitele Pizza Hut, McDonald’s, Buffalo Grill, Waffle House, Kentucky Fried Chicken... Din cînd în cînd cîte un parc, cîte o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
treilea ,,basm nuvelistic’’, aderența la fantastic se produce aici numai în virtutea unui progres de fermecătoare ambiguizare a leit motivului magic explorat de autor. ,,Ursita’’ face dreptate acolo unde vitregia legilor naturii a ,,însemnat’’ pe om cu defecte imposibil de înlăturat (urâțenia fizică și puținătatea minții, în cazul de față). ,,Arma secretă’’ a ,,ursitei’’ este, firește, iubirea. Zice autorul însuși în final: Doamne, bine trebuie să fi petrecut câți au avut parte să se afle p-atunci acolo, la nuntă, dacă nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
le datora celorlalți, la tot ce avea bun de făcut pentru întreaga obște după ce ar fi ieșit? Să se gândească deci la toți câți s-ar fi putut împărtăși din spiritul lui extraordinar? Ceea ce predic nu este nici lașitate, nici urâțenie morală în genere, ci eticul pus în slujba a ceva, nu a eticului în sine. Pentru că primul lui gest, când a preluat vina tuturora declarând că el a vorbit, reprezenta eticul gol, pe care practicîndu-l s-a făcut vinovat, uitând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
corupției, comerțului cu copii și prostituției. O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă uit la telejurnale. Brutalitatea imaginii care te întîlnește venind din față, fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în fața unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scaun rău se trage cu siguranță de la o alimentație dezordonată. Și cine are un scaun rău trebuie să petreacă mult timp în latrină, și așa apar gândurile rele, pe care un om le are, atunci când mâzgălește pe pereții latrinei toate urâțeniile alea. Wottila este un om așa de iscusit. El e de părere, spre exemplu, că ar fi potrivit să atârnăm deasupra closetului o cruce simplă sau o fotografie a președintelui țării, pentru că în școli și în birourile primăriilor atârnă mereu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
domnule Kovac, să știți asta, doamnă Wurm... viermele schilod nu mai trebuie s-o știe. Și o buruiană este mereu un surogat pentru toate celelalte soiuri oribile. De asta a fost luat în considerație finalul acestor activități. HERRMANN: Doamnă Grollfeuer, urâțenia mea m-a condus între schimonoselile dumneavoastră, și urâțenia arată toate limitele acestei regiuni, în care totul e împărțit până la pulverizare. Mi-ați arătat cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu mai trebuie s-o știe. Și o buruiană este mereu un surogat pentru toate celelalte soiuri oribile. De asta a fost luat în considerație finalul acestor activități. HERRMANN: Doamnă Grollfeuer, urâțenia mea m-a condus între schimonoselile dumneavoastră, și urâțenia arată toate limitele acestei regiuni, în care totul e împărțit până la pulverizare. Mi-ați arătat cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care Dumneazeu nu a putut s-o dezvolte de unul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care Dumneazeu nu a putut s-o dezvolte de unul singur. Eu... eu vreau acasă... în nimic, acolo unde tablourile proaste sunt oarbe față de propria urâțenie. DOAMNA WURM: Dar acum păstrează-ți gura plină de suferință pentru momentele de singurătate, Herrmann. Viața merită să fie trăită, pentru că are forma vieții... și basta! DESIRÉE: Aș spune și eu ceva, dacă s-ar putea. Viața este în chip
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
veritabilul meu Miros ca să-l guste. Uniunea Celor care folosesc este Mediul, ca lenjeria să devina chiloții personali ai Unuia, așa cum voia un Acela, și sub care el însuși nu ar vrea să se găsească în nici un caz, numai Înstrăinarea, Urâțenia... Ascunsul... Visul rufelor. EA (ușor exaltată): Originea, Piața și Economia. Preferința d-voastră personală duce în eroare fără nici o relație. Un acela Produs produce conform indicațiilor o păcătoșenie adevărată cu oricare alt acel Produs. Tu îți alegi personal pentru tine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu știu cărui mare suspus, dar în ochii mei nu vor străluci niciodată stelele vii. Nu pot să recunosc nimic, nici pe tine, Mariedl, nu văd nimic altceva decât ciuma porcească de pe curul tău. MARIEDL: Cel mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mare suspus, dar în ochii mei nu vor străluci niciodată stelele vii. Nu pot să recunosc nimic, nici pe tine, Mariedl, nu văd nimic altceva decât ciuma porcească de pe curul tău. MARIEDL: Cel mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de pe curul tău. MARIEDL: Cel mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată și mama de două ori
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]