1,675 matches
-
extrem de echilibrat, în perfecțiunea dovedită a capodoperei, alcătuind din multiple detalii semnificative morfosintaxa sui-generis a sufletului său luminos. Fiecare trece prin culoarul strâmt al destinului său căutând cu totul și cu totul altceva. Unii - rostul teluric, alții - divinitatea, arta, frumosul, urâtul sau, pur și simplu, nimic. Nici măcar pe ei înșiși. George Goldhamer a găsit de foarte multă vreme sensul propriei sale existențe: zborul, desprinderea de pământul finitudinii. Când își alcătuiește cu migală confesiunile, nu poți să nu arzi dimpreună cu spiritul
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
N-ar trebui să uităm, însă, că mai presus de toate lucrurile se află Divinitatea și legea ei este legea Binelui, că am fost creați pentru a fi fericiți și pentru a lupta la înlăturarea dezordinii, haosul ivit, prostiei și urâtului. Despre violență am mai scris. Unii spun că este răutatea genetică care trebuie stăpânită prin voință și prin educație. Se pare că în acest secol în care am intrat, oamenii grăbiți, obsedați de prea rapida trecere a timpului, nu mai
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
culoare și sunet, într-un buchet înmiresmat de esențele dorului de a fi, iubire din Iubire dar din Dar prin Dar în dar. Calc iar apa, privesc nuferii. Zâmbetul lor de copii nicicând rătăciți de Lumina Lui , rodește în mocirla urâtului. Atunci ridică Domnul cântecul în rugăciunea inimii și când visul transformă mima în gest, toate și tot primesc viață iar și iar. Calc apa și mă îndrept spre fruntea ierbii din care a răsărit cicoarea. Inima îmi tresaltă, începe galopul
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
social... și recita versurile Anei Blandiana, rar, cu inflexiuni în voce: Umblu prin mine/ Ca printr-un oraș strein/ în care nu cunosc pe nimeni/ Seara mi-e teamă pe străzi/ si-n dup-amiezile ploioase/ Mi-e frig și urât/ Nici o dorință de a călători/ Când și numai trecerea drumului/ E aventură./ Nici o amintire din alte vieți/ întrebării/ <De ce-am fost adusă aici?> <A fost student la litere, domnule!- zbiera unul pe pervazurile ferestrei de spital, așteptând mereu nevasta
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
adevărat pe Radu? Ce simțea pentru el se cheamă dragoste, sau nevoia de a avea pe cineva lângă tine atunci când ești singur? Multe persoane aflate în situația ei, își iau câte un animal sau o pasăre să le țină de urât. Ea îl avea pe Radu. Putea să meargă mai departe alături de el? Îi simțea căldura sufletească și sinceritatea că o iubește cu adevărat, în pofida faptului că erau iubiți? Dar ea, unde se situiază în trăirea acestui sentiment? Se întreba în
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
plutește mirosul de vin fiert cu scorțișoară atât de specific sărbătorilor (Calendele măgarilor), m-am trezit înconjurat de aromele slovei ce rupe păcatul în două, desființează pecețile întristării și înghite pojghița nopții, împuternicite de scriitorul ce limitează prin cuvântul său urâtul, înșurubând morala sub aripi de crez pentru a locui prin părțile de vorbire ale limbii române. Mihai Batog-Bujeniță (M.B.B.) nu este numai ce s-ar crede inițial tălmăcindu-i numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
plutește mirosul de vin fiert cu scorțișoară atât de specific sărbătorilor (Calendele măgarilor), m-am trezit înconjurat de aromele slovei ce rupe păcatul în două, desființează pecețile întristării și înghite pojghița nopții, împuternicite de scriitorul ce limitează prin cuvântul său urâtul, înșurubând morala sub aripi de crez pentru a locui prin părțile de vorbire ale limbii române. Mihai Batog-Bujeniță (M.B.B.) nu este numai ce s-ar crede inițial tălmăcindu-i numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge
IOAN GLIGOR STOPIŢA [Corola-blog/BlogPost/362448_a_363777]
-
plutește mirosul de vin fiert cu scorțișoară atât de specific sărbătorilor (Calendele măgarilor), m-am trezit înconjurat de aromele slovei ce rupe păcatul în două, desființează pecețile întristării și înghite pojghița nopții, împuternicite de scriitorul ce limitează prin cuvântul său urâtul, înșurubând morala sub aripi de crez pentru a locui prin părțile de vorbire ale limbii române. Mihai Batog-Bujeniță (M.B.B.) nu este numai ce s-ar crede inițial tălmăcindu-i numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge
IOAN GLIGOR STOPIŢA [Corola-blog/BlogPost/362448_a_363777]
-
sau mumifierii sunt posibile doar pentru că sufletul a dispărut sau migrat, iar aceste tratamente nu satisfac decât curiozități morbide sau muzeistice. Trecerea tinereții și instalarea declinului sunt dramatice pentru ființa umană atât pe pe plan estetic, alimentând o „estetică a urâtului”, cât și erotic, prin pierderea puterii de seducție, a farmecului și magiei senzuale și, o dată cu acestea, a sexualității redutabile. Această angoasă nu se regăsește în societățile tradiționale. Ea este apanajul exclusiv al istoriei, cu precădere al modernității, al triumfului științei
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]
-
Iași Zona Botoșani A.T. Laurian Botoșani Familie Direct Line Cruises Poetry Poets & Writers Cunoștințe Înapoi Cine de-a barba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrimi iarbă cărui foc semăn la moaca Cu destinul meu se joacă cel urât ori cel frumos cine-mi pune stele-n troaca firmamentul preș pe jos Cel urât ori cel frumos pârjolind cu lacrimi iarbă ochii mei sunt sus ori jos cine de-a barbă oarbă Cu destinul meu se joacă lăsându-mi
OCHELARI ROZ POSTUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362550_a_363879]
-
Înapoi Cine de-a barba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrimi iarbă cărui foc semăn la moaca Cu destinul meu se joacă cel urât ori cel frumos cine-mi pune stele-n troaca firmamentul preș pe jos Cel urât ori cel frumos pârjolind cu lacrimi iarbă ochii mei sunt sus ori jos cine de-a barbă oarbă Cu destinul meu se joacă lăsându-mi moartea săracă Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografica: OCHELARI ROZ POSTUM / Costel Zăgan : Confluente Literare
OCHELARI ROZ POSTUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362550_a_363879]
-
când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creației din neputință, pentru că viața lui, lipsită de importanța timpului viitor
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
în estimarea scopului care subordonează facerea de bine și amabilul și, din acest motiv, ne apasă o anume lipsă de autonomie a amabilității identificată în complezențe, ajutor, pomană dezestetizată, manipulare, confuzii de comportament... Genul de amabilitate determină și frumosul, și urâtul. În acest context sunt destule elemente de morală fără dualitate, de întrepătrundere a respectului cu sensibilitatea și civilitatea, în ce îl privește pe inginerul Constantin Romică Grigoriu, unul dintre oamenii de valoare din orașul Piatra Neamț, care corelează modul de comunicare
CORELAŢIONARE ÎN TERMENI DE EDUCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360969_a_362298]
-
vorbe dulci pe gură... În dar un fluier i-a adus Mănoasa Toamna tristă Și vers duios în el a pus Cum altul nu există, Și glas măiastru-n piept și gât Uns cu nectar și miere Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă i-a țesut Strai alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Iași, 2013 În literatură, ca și în viață de altfel, există mii de drumuri pe care poți s-o apuci. Exact ca-n grădina lui Borges, cu multe poteci care se bifurcă. Iar majoritatea dintre ele reprezintă un refugiu față de urâtul înconjurător. Pășind pe oricare din aceste poteci, nu doar că ajungi să trăiești altundeva, dar ajungi la o înțelegere mai bună a vieții de până atunci. Cărțile, pot fi ca și oamenii, cu traiul lor. Au zile mai bune, sau
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
a refuza realitatea și a plonja în plin metareal, unde să se poată război cu morile de vânt. Comparația cu Don Quijote este justificată și de faptul că, fiecare poet este un hidalgo, un cavaler rătăcitor care luptă permanent cu monștrii urâtului din lumea reală. O luptă inegală, desigur. Mitul faustian al pactului încheiat cu Mefisto pentru a dobândi tinerețea fără bătrânețe, reluat și de Eminescu în poemul „Luceafărul”, unde Hyperion, în schimbul nemuririi îi cere Demiurgului „o oră de iubire”, este reluat
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
se cuvine, / Eroi ai pâinii, îi numesc.” Și marele regizor Sergiu Nicolaescu s-a bucurat de atenția autoarei, într-un poem emoționant, scris la moartea lui. Marele artist a plecat la cer cu toate personajele sale, să-i țină de urât. O altă grupare de versuri, după ciclurile tematice, este intitulată „Destin de poet” și e legată de marea pasiune pentru poezie și pentru corifeii ei. E un grupaj destul de consistent, alcătuit din 39 de poezii. Prima poezie, „Destin de poet
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
dorm în magazie în noaptea asta, că am băgat de seamă, că cineva tot încearcă să forțeze lacătul și să intre peste noapte, acolo. Dacă Ancuța vrea mi-ar plăcea să vină și ea noaptea asta să-mi țină de urât. - Ce tot zici Ștefane? Crezi că eu pot să dorm liniștită când știu că fata mea doarme în magazia cu bărci unde ar putea să intre vreun răufăcător peste voi? Ești nebun omule? Vin eu acolo cu tine ! Du fata
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Dar pentru asta îmi va trebui De la călcâiul tău un osișor... -Dar ce e aia “om”, vreo dobitoacă Păroasă și cu coarne ? Mi-ai făcut... Mai bine fă-mi ceva ca să îmi placă, Supus și-oricând să-mi țină de urât... -Îți fac o creatură ce iubește Cu foc ! deja gândind să-i pun și ouă, Ce vrei, copila mea, mă depășește.... E necesară-o coastă, poate două Și n-aș dori să zici că Dumnezeu, Cu-n rid te-ar
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367874_a_369203]
-
nu-i alb, ci negru, dar unde el ne-ndeamnă făcând, din negru, alb... Sunt doar puține, sau prea puține aspecte ori situații, cum vreți să afirmați, în care albul a fost ales, într-un moment sau altul, să-mbrace urâtul, cruzimea, minciuna ori alte rele, ce-n caracter înscrise, transformă oameni în fioroase fiare. Puteți găsi și alte cazuri trecute de istorici ori analiști de frunte în pagini ce rămân nemuritoare, spre analiza celor interesați să schimbe rostul lumii, s-
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NU-I POEZIA O DĂDACĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Nu-i Poezia o dădacă, Depinde cum și ce îi spui, Când vine ea urâtul pleacă, Se duce în pustia lui... Cu fiecare zi se naște, De-acolo din văzduhul ei Oriunde-ai fi te recunoaște Dacă ești Om între mișei... Mult mai presus decât e firea, De-a pururi servul ei rămân, Ea nu
NU-I POEZIA O DĂDACĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367364_a_368693]
-
umană intră în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte. Carl Gustav Jung, în cartea sa „Puterea sufletului”, ne avertizează asupra faptului că priveliștea urâtului suscită urâtul în suflet: „E netăgăduit faptul că răutatea celuilalt devine neîntârziat propria ta răutate, căci răul trezește răul din propriul tău suflet”. Dar, este tot atât de adevărat că ura își găsește uneori motivații, așa zise raționale, fără să ne dăm
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte. Carl Gustav Jung, în cartea sa „Puterea sufletului”, ne avertizează asupra faptului că priveliștea urâtului suscită urâtul în suflet: „E netăgăduit faptul că răutatea celuilalt devine neîntârziat propria ta răutate, căci răul trezește răul din propriul tău suflet”. Dar, este tot atât de adevărat că ura își găsește uneori motivații, așa zise raționale, fără să ne dăm seama că
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii ... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar după acest haos se poate așterne un strat minunat, unitar de zăpadă, îmi spuneam ... Comuniunea fulgilor, a inimilor noastre... Dreptatea, binele, armonia în
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]