4,632 matches
-
gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oasele pe el. Era când trupul lui moș Țurcanu, când Alexandru, și-amândoi îl strigau neîncetat: Miluță, Miluță, nu dormi! El nu știa ce să facă, nu se putea ridica de jos și-i venea să plângă, aproape că-l ura pe frate-su pentru că-l striga și nu-l lăsa să doarmă. De ce? Nu știa că n-are ce-i face? Pe Tom să-l strige. Tom să vină. Îl orbeau cu lanternele, capul îi zvâcnea de bătăile dese, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
două, trei. Până te apucă un fel de sfârșeală. Faci o pauză. Îți răsfoiești agenda primită cadou. Ia uite, astăzi e ziua unui fost coleg. Cât pe ce să nu-ți mai aduci aminte. Formezi numărul de telefon și îi urezi din inimă toate cele bune. Discutați câteva minute și apoi închizi. Zâmbești. Ți-a făcut plăcere să-l auzi, să știi că nu te-a uitat. După amiază. Drumul spre casă. Două stații cu tramvaiul, două pe jos, pentru relaxare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
meu prieten. E adevărat, nu sunt perfecți, nici pe departe. Dar cine crezi că este, pe lumea asta? Nici măcar tu. Uită-te bine în urmă. Dacă ai fi fost așa ...n-am fi ajuns aici. Erau momentele în care o ura din adâncul sufletului. Îi venea să urle și s-o strivească, dintr-o singură mișcare. Dar nu i-ar mai fi rămas nimic! Atunci își arunca o haină pe umeri și pleca până la magazinul de la colț. Mergea încet, uitându-se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pieptul lui, ori înălțându-se pe ușor pe vârfuri, în căutarea așteptatului sărut. Blestemată să fii, cu ochii tăi verzi, cu trupul tău felin, cu mângâietoarele tale șoapte! Nu vreau să te mai văd niciodată! Nu în viața asta! O ura. O oră, două, trei. O zi. Apoi, ca un făcut, se întorcea iar la sentimentele cele bune, iubind-o cu patimă. Uite acolo, lângă perete, era locul ei preferat, la masă. Iată și vaza pe care el n-o folosea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
bine de zece ani de când n-o mai făcusem, am cumpărat astăzi un ziar. De la fata cea tristă. M-am întors și am mai luat unul, pentru colegii de la birou. Le-am primit dintr-o mână plăpândă. Și i-am urat, blând, o zi bună, unui chip de înger. Am văzut, cu bucurie, cum ochii i-au strălucit. Nu știu de câte ori, peste zi, lumina va reveni în privirea ei... Dar mi-am făcut o promisiune: mâine, de 1 martie, tot aici
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prost. Nu te Împrumuți când știi bine că nu ai de unde să-i dai Înapoi, că nici eu n-oi fi o fabrică de bani, așa să-i spui, acum carăte. A plecat Ionuț cu privirea În pământ, i-a urat o zi bună unchilui Vasile, deși vedea el bine că l-a nimerit Într-una din cele mai proaste zile. Cu lacrimile ce-i udau obrazul, Ionuț făcea cale-ntoarsă pe drumul plin de praf spre satul lui. Făcuse drumul degeaba
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Ai dreptate, trebuie să vedem exact unde stăm. Pot să sun câteva colege să le spun unde suntem cazate? Întrebase Andrea. Sigur, răspunsese mama, trebuie să fie un telefon public pe aici pe undeva. Masa se terminase În tăcere, le uraseră celor doi comeseni, să le fie de bine și plecaseră pe afară să caute un telefon public și să facă puțină mișcare. Mâncarea de cartofi cu carne grasă, pe care au servit-o la felul doi, deși bine gătită și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în glas, la fiecare pas. Am uitat să-ți urez la mulți ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
limpezeau elixirele” și o făceau să-l perceapă așa cum îl vroia:”Lui Vâlsan nu îi plăcea decât ce e frumos și bun, dar îi plăcea binele cu o enervare arbitrară, cu un absolutism aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta indelebil un ser blestemat căruia îi suprapuse cultul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Și mor de foame, așa că nu mi spuneți că pot pleca! Directorul își dă seama că a greșit, o duce la stația de autobuz, îi cumpără un hot-dog și o sticlă de suc, îi dă bani de bilet și-i urează drum bun. − Autobuzul vine în jumătate de oră, așteaptă în stație că eu nu pot să stau cu tine, am treabă. Shelley mănâncă, bea sucul, se plictisește și intră pe pajiștea de la marginea drumului să culeagă flori. Și autobuzul vine
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
aflăm în fața unei autoare care a reușit, utilizând mijloacele exprimării artistice, să dea culoare și viață chipurilor și evenimentelor surprinse, fixând în pagini de proză, bine articulate, lumea văzută prin ochii unei adolescente de talent. În ceea ce ne privește, îi urăm succes pe drumul artei literare, așteptând de la Svetlana ca, după „Șoapte”, să auzim și o voce puternică și fermă a rostirii artistice. Roman,15 decembrie 2014 Să redevenim copii Am ajuns și eu să-mi doresc să fiu din nou
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în ultimile milioane de ani au început să ne bată cu raze laser. Atunci am început revoltele care i-au obligat să ne teleporteze. De fapt nu mai aveau nevoie de sclavi; roboții ne-au înlocuit. La plecare le am urat ca roboții să-i facă sclavi. Au zei pe care îi slăvesc, dar nu în biserici sau catedrale ci în spații deschise unde se adună și imploră cerul cu un cor de sunete, pe care nimeni nu le a putut
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
duioșia și dragostea unică a unei mamei și mi-a spus: Știam că și tu știi că a sosit clipa să plec în Ceruri și că vei fi lângă mine. Adio. I-am sărutat din nou măinile și i-am urat drum bun în Ceruri. Ăsta-i paranormalul meu cotidian, al prezentului. Evelin: Și totuși mă felicit pentru ce specie umană am creat! Aurora: Evelin, astăzi suntem la capitolul destăinuiri, un nemuritor și un muritor. Tu mi-ai spus că Adam
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
asupra unui mormănt, stropea cu apă dintr-o sticlă și blestema: „Bea Niki și apă, că toată viața ai băut tone de Wisky și m-ai bătut lua-te-ar dracu, să te ia!”. Darwin: La fiecare sărbătoare Niki era urat de fosta soție; într-adevăr un mic spectacol din lumea morților la care asistăm și ne amuzăm. Nemurirea sufletului meu m-a ajutat să cunosc un extraterestru nemuritor care a adus sămănța de om pe Pămănt iar maimuța mea a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ai lăsat. Sevilla? Aham. Supermarket. Ema. E-ma... Când capăt alt nume? M am plictisit de ăsta. Nu capeți. De ce? De-aia. A, bun... Mai zi-mi. Despre? E treaba ta să inventezi. Nu ăsta-i șpilul? Nu sunt eu ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de spus și reușești și să faci acest lucru! O zi bună! Karina închise convorbirea. Care convorbire că doar vorbise singură? Începu să râdă așezându-se în fotoliu. Cum de nu-i spusese câteva vorbe de duh? Îi mai și urase o zi bună după ce cel de la celălalt capăt nici măcar nu salutase. Cine putea fi? O greșeală? Și dacă nu era o greșeală și era chiar el, Străinul? Iar se întorsese la el. De unde putea să aibă numărul ei de telefon
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un astfel de bărbat pentru că mai devreme sau mai târziu s-ar fi comportat și cu ea la fel. Trebuia să se îndepărteze, trebuia să-l elibereze din captivitatea minții ei, să-i redea libertatea de care avea nevoie. Se ura că nu reușea, că nu putea face asta. Când se mutase acolo cu tot bagajul fără să-i ceară permisiunea, ca un musafir nepoftit care se simte ca la el acasă? „- Nu te voi forța să faci nimic din ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spongioasă și umflată, care îi strânge gâtul. Ceva melancolic, zice Apolodoro ca și cum ar vorbi cu sine însuși, monotonia... melancolia... Nu, răspunde Federico, cineva pe care moartea l-a îngrozit. Cum? S-a lăsat în voia ei, fără îndoială, pentru că o ura cum se lasă unii bărbați la femeie.... Paradoxuri! Poate! Se sinucide doar cel care urăște moartea; melancolicii îndrăgostiți de ea trăiesc, bucurându-se s-o aștepte și, cu cât timp mai mult o așteaptă, cu atât mai mult timp se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
demiurgic" , În virtutea c?ruia „retope?te, prelucreaz?? ?i reconstruie? te universul, cu substan?e de toate densit?? ile, pornind de la elementele fluide pe care le condenseaz?? ?i le Îngroa??, ca Într-o alchimie fantastic?" (Z. D.-Bu?ulenga). Poetul-demiurg f?ure?te astfel o proprie „geografie magic?", ale c?rei coordonate se configureaz? uneori din vastele perspective cosmice, În care putem reg?și „viziunea grandioas? a romanticilor asupra universului", dar ?i o anume „scenografie romantic-baroc? proprie tuturor artelor În vremea acelor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce 1-a z? mislit privilegiu deopotriv? al poeziei ?i al arhitecturii: „ Poezia, ca ?i arhitectură de altfel poate crea o ipostaziere a spa?iului nesfâr?it", „o ie?ire În metafizic".\ (Rosario Assunto) Un adev?rât labirint arhitectural f? ure?te poetul În universul subacvatic de exemplu, transformându-1 Într-un peisaj fantastic de o for?? plasticizant? uimitoare: „ ?i În fundul m?rii aspre, de safir mandre palate Ridic bol?ile lor splenzizi, ?-a lor hale luminate, Stele de-aur ard În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ni?te albe lune Ce Împlu lumea raiurilor mele Cu o lumin? dulce, alb?, cald?. Stâlpii sclipesc, bol?ile-s str?lucite, ???? rite-s de pulbere mai alb? Ca-argintul cel de viu ". („Odin ?i poetul") Peisajele pe care Eminescu le f?ure?te În misteriosul mediu marin Încânt? prin viziunea original? ce „Ing?duie fanteziei plasticizante a artistului un joc arhitectonic de nobile Îndemn?ri Inso?ind o viziune de ??re?ie În profunzimile spa?iului neptunic" (Zoe D.Bu?ulenga) Nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rtate", mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for?a lor plasticizant?. Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o parte la nivelul con? inutului imagistic -fantezia creatoare a artistului f?urind contururi de orizonturi ?i de spa? îi poetice impresionante -, dar ?i la nivelul expresiei poetice; În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel rela?ia complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
curteni) Aceste hoituri de care ne împiedicăm azi mi-au fost rude și iubită! Dacă e cineva care să-i fi iubit mai mult ca mine, să spună, căci l-am ofensat. Tăceți? Deci voi i-ați lingușit în vreme ce-i urați. Să vă ia naiba, în aerul cristalin al iubirii vă văd la fel de vinovați. (Îi curăță unul cîte unul, pe toți.) Ah, că tare a mai fost licoarea ta, Cupidon! Mă văd cum sînt, un prinț singuratic. Un tiran peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-mă să te-ntreb. LEONIDA (conformîndu-se apelului): Cît... crezi... că... a durat toiul... Re...voluției? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (fulgerător): Cît-crezi-că-a-durattoiul... (rar) Re-vo-lu-ți-ei? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (urlat, milităros): Cît' ezic' a' urat' oiul Re'oluției? EFIMIȚA: Așa, bobocule! (destinsă) Cît crezi că a durat toiul Revoluției? Eeei? Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (cîntat): Pînăăăăăăăăăă... searaaaaaaaa? EFIMIȚA: Ei aș. Ce'ști copil? LEONIDA: Pînă...seaaaa-ra?! EFIMIȚA: Trei săptămîni de zile, domnule! LEONIDA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]