1,952 matches
-
o revede, nu o mai recunoaște. Mai întâi, constată că, atunci "când vii de la Paris, Bucureștiul are ceva ciudat. Te întrebi de ce a fost denumit pe vremuri Micul Paris." (p. 15). Pas cu pas, ajunge să se simtă străin în urbea studenției. Este, în fapt, senzația tuturor celor care, absentând vreme îndelungată din propriul oraș, continuă să trăiască doar în memorie pe plaiurile natale. Ajuns acasă, totul se prăbușește, vezi că nimic nu mai este așa cum a fost și cum continuă
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
pe-un biet creștin", nu cu Duca Vodă, de-l pomenește, ci tocmai cu moș Istrate-Voievod, domnul hîtru al unei glume eminesciene, pe versuri tocmită. Ne vom întoarce la el, și la neostoitele-i regrete. Pînă atunci, o obiecție pentru urbe: "Karlovy-Vary, urbe mică,/ Izvor de ape alcaline!/ Dar oare n'ar fi fost mai bine/ Karlovy-Very-Dry să-i zică?" Și, în fine, un toast in memoriam: "Adieu, champagne, liquer, café./ Les médicins m'ont mis ŕ l'eau./ La foi
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
biet creștin", nu cu Duca Vodă, de-l pomenește, ci tocmai cu moș Istrate-Voievod, domnul hîtru al unei glume eminesciene, pe versuri tocmită. Ne vom întoarce la el, și la neostoitele-i regrete. Pînă atunci, o obiecție pentru urbe: "Karlovy-Vary, urbe mică,/ Izvor de ape alcaline!/ Dar oare n'ar fi fost mai bine/ Karlovy-Very-Dry să-i zică?" Și, în fine, un toast in memoriam: "Adieu, champagne, liquer, café./ Les médicins m'ont mis ŕ l'eau./ La foi ne m
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
drama considerabilă, cei trei ies din scenă fără cuvinte. Nostalgia unor vremuri trecute este cu atât mai îngrozitoare cu cât ea ascunde o resemnare tragică, momentul de frumusețe se va scurge în noroiul cotidian în care trăiesc îngropați toți locuitorii urbei cu destinele lor manufacturate cu mici diferențe după aceeași rețetă meschină a eșecului sau a succesului carnasier. Filonul caragialian are la capătul lui un nerv tragic, o tragedie corozivă pentru că stâlcește prin grotesc și farsă. În doi timpi și trei
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
fără a lăsa însă în urmă dezvoltarea zonelor defavorizate din fiecare UAT. Demersul de transformare a orașelor va trebui să înceapă prin implicarea tinerilor, cu precădere a liceenilor și studenților. Chestionarea dorințelor acestora privind oportunitățile ce ar trebui oferite de urbea în care locuiesc va constitui un prim indiciu pentru tipul de activități ce vor fi implementate. Prin consultarea elevilor, studenților, a societății civile și a specialiștilor în domeniul soluțiilor urbanistice și arhitecturale, autoritățile locale vor realiza Planului de proiecte pentru
STRATEGIE din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257849]
-
abordată de multe teatre din provincie față de spectacolele lor, de premiere. Este ceva care se poartă. Cercul închis. Sînt teatre din provincie, din locuri importante, care nu se mai obosesc să invite pe nimeni - critici, regizori, oameni de cultură - dinafara urbei. Și nu din cauza crizei financiare. E un fel de sos care nu are nevoie de alte ingrediente noi - nu zic bune, nu zic rele, zic noi - sînt jocuri locale, se reglează conturi locale, se aduc laude sau se formulează „critici
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
19 ani. Îl interesau casele, dar mai ales terenurile pentru construcții înșirate de-a lungul șoselei ce ducea spre oraș. Era vorba, firește, de benzinării. Harry avea o înălțime mijlocie, părul șaten și era nefumător. Stătea în singurul hotel din urbe, la „Wenzel“, la primul etaj. Peste tot unde apărea, chiar și la micul dejun sau la cină, putea fi văzut cu geanta sa diplomat din piele, cu două încuietori cu cifru. Mă angajasem chelneriță în septembrie ’89, la „Wenzel“. Nu
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
west” la Teatrul din Turn și „Aniversarea” la Teatrul Național. Am ales, de data asta, spectacolul de la Național. Multe teatre din provincie nu mai anunță premierele pe care le au. Cercul e închis și îi cuprinde doar pe cei din urbe. Informația se oprește acolo, ca și comentariile, dacă ele există. E o formă de autoizolare destul de periculoasă, pe care nu o înțeleg, dar care se practică. Nu e obligat nimeni să te invite. Dar să fie anunțat programul unui teatru
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
Massaci face din nou „Aniversarea” de la „Nottara”. Lucrul acesta neplăcut se putea evita extrem de simplu. Dincolo de toate, m-am bucurat că am ajuns în acest oraș. Am revăzut oameni la care țin și care se străduiesc să facă ceva pentru urbe, pentru școala de teatru, pentru teatru. Cred că genul teatrului de cameră, kammerspiel, i se potrivește mănușă regizorului Vlad Massaci. Se potrivește unui anumit tip de laborator pe care el îl contruiește pentru arta actorului. Sala Studio a Teatrului Național
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
kitsch (cum aveam să aflu, firește, mai târziu; cât despre kitsch, ea îi spunea prost-gust). L. N.: Sau una cu părinții tineri? Ș.F.: Am patru-cinci, dar nu le am la îndemână. Ele se află-n custodia surorii mele,-n urbea mea natală. Tata, de altfel, se găsea pe front; acasă, numai „în permisie”. Între el și mama, cu, în fundal un brad cu globuri și beteală, mă aflu eu, ținându-mă-n șezută (vorba, cândva, a profilor de sport) și
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
Sorin Lavric De o parte, vacarmul unui oraș de cîmpie înțesat de o neverosimilă pegră citadină, de altă parte altarul făgăduințelor de afirmare într-o țară clădită pe hierofania capitalei în comparație cu provincia. De o parte, grosolănia agresivă a urbei regățene, de alta conștiința că firul ierarhiilor și sceptrul valorilor se face și se desface la București. Enumerarea argumentelor în favoarea sau în dauna Capitalei se poate întinde într-un pomelnic lung și copios, de aceea e mai nimerit să reținem
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
de a treia ediții, are amploarea unei cercetări și documentarea unei monografii. Citind-o, retrăiești nostalgia unui oraș dispărut, de unde și senzația stăruitoare că a parcurge istoria Bucureștiului e totuna cu a asista la elegia declinului lui. De fapt, trecutul urbei salvează blazonul prezentului, schimonosirea neomenească pe care a îndurat-o după 1945 fiind de proporții terifiante. Și nu e vorba doar de sluțirea macabră din anii comunismului, ci de obtuzitatea deceniilor recente. Dinu C. Giurescu, în preambulul volumului, descrie inconștiența
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
latifundiari ai socialismului... cu față umană (Văcăroiu, Geoană, Adrian Păunescu, Adrian Năstase - toți... oameni necăjiți,... mari acționari, ca să nu zicem... jepcari.” (p. 230). Jean Băileșteanu rămâne un scriitor înzestrat, dublat de un caracter uman exemplar, al unui cetățean apreciat al urbei Banilor, care l-a adoptat, și în special al satului său, Sălcuța Doljului, care se și află în centrul scrierilor sale.
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
prieteniei care a legat-o de protagonist, și apoi, prin schimbarea bruscă a decorului, ipostaza lui de bolnav. E ca și cum personajul e trecut din mediul citadin în cel spitalicesc, cititorul putîndu-i urmări metamorfoza: mai întîi identitatea omenească, de ins al urbei, și apoi identitatea de fișă clinică, ca simplu prizonier al unui salon auster. Procedeul are efect de captatio întrucît ți se cere ca, după ce te-ai familiarizat cu intimitățile lui George Constantin sau Gheorghe Dinică, să asiști la decrepitudinea lor
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
Oajdea că e un showman, gen Dan Diaconescu, dar oferă numai spectacole de cinema (aluzie la întâlnirea lui Oajdea cu alegătorii, când a votat pentru moțiunea de cenzură). Cât despre Ciuhodaru, acesta ar sta mai mult la televiziuni decât în urbea pe care vrea s-o reprezinte. Atacul lui Oprea la adresa lui Oajdea este cea mai bună confirmare a intenției acestora de a candida la locale.
Oajdea candidează la Primăria Iaşiului. De Ce a votat disidentul din PDL împotriva alegerii primarului într-un singur tur () [Corola-journal/Journalistic/48425_a_49750]
-
de facile exteriorizări, la oricît de explozive comoții admirative, îți transmitea de la început, spontan și ferm, încrederea în spița talentelor ce trebuie să răzbească. Nu-l părăsea o cuviință îngîndurată, moldoveneasca lui rădăcină originară nu se dezmințea în vertijul din Urbea incomparabilă. Trecea, desigur, prin cumpăna unei dificile alegeri, se afla precum Hercules la răscruce. Fără de comentarii, la Roma și-a înnodat atunci destinul, în jurul voinței de a rămîne fidel unor indiscutabile rosturi de viață; care l-au nesocotit apoi, decenii
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
înfăți- șează chiar... editurile și editorii respectivelor ilustrate. Pe această cale, ni se deschide o poartă de acces către mediul cultural al Constanței de odinioară: o recuperare simbolică, întrucât, în perioada comunistă, accentul s-a pus aproape exclusiv pe economie, urbea fiind văduvită de universitatea pe care o merita. Doar câteva instituții - Teatrul „Fantasio” (cu marele coregraf Oleg Danovski), Teatrul de Stat și revista „Tomis” - au continuat o tradiție, iată, bogată, pe care ne-o dorim renăscută. Și, pentru că porturile sunt
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
locurile de veci au depășit cu mult orice închipuire. Este și cazul unei înmormântări de la Timișoara, unde sicriul ”din colecția Da Vinci” și covorul roșu au făcut parte din spectacol. Clanul Cârpaci din Timișoara, cunoscut drept cel mai bogat din urbe, a pierdut un membru al familiei. Femeia decedată a avut parte de opulență și după moarte, nu numai în trecerea prin viață. Intrarea în palat s-a făcut pe un covor roșu, dar sicriul alb din ”colecția Da Vinci” și
Fiță la înmormântare: covor roșu și sicriu ”Da Vinci” () [Corola-journal/Journalistic/66862_a_68187]
-
descriere fatal mediocră și obscenă, dar ce se poate scrie pe marginea literaturii de cîrtiță e altceva. Mai întîi, constatăm că mahalaua, ca lume năclăită de unsoarea unor ființe decăzute, nu reprezintă o comunitate autonomă, avînd mereu nevoie de o urbe în marginea căreia să ia naștere. De aceea niciodată oamenii, cînd înființează o așezare, nu încep cu mahalaua. Mahalaua apare doar atunci cînd societatea simte nevoia unui loc în care să-și dreneze scursorile și dejecțiile umane. De aceea, mahalaua
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
comentariul politic. De aici senzația deconcertantă pe care o lasă, aceea că ființa îi este însuflețită de un duh de infatigabilă revărsare scriitoricească. Ar fi așadar în van a-l compătimi pentru ingratul surghiun de care are parte în peisajul urbei lui Brâncuși, cu atât mai mult cu cât, ca orice timid suferind de o hipersensibilitate pentru domolirea căreia e nevoie de multă solitudine, Grigurcu are toate motivele să prefere singurătatea liniștită a Târgu-Jiului. Ba chiar e de bănuit că, dincolo de
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
de aprecieri și i-a adus consacrare și faimă. Îmi povestea că la apariția cărții de debut, Menire în doi, când abia împlinise douăzeci de ani, criticii l-au asemă nat cu Rimbaud. Destul ca să audă, ori de câte ori trecea pe străzile urbei natale, șoptindu-se în urmă-i cu admira- ție: „uite-l pe micul Rimbaud al nostru”. Într-adevăr, poezia sa la acea dată trăda un temperament impetuos, rimbaudian, de o vitalitate neobișnuită, cum și o sensibilitate de adâncime, simțită în
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
și faptele domnului Solomon“, a spus Piedone. Edilul-șef al Băniei le-a făcut o surpriză celor prezenți, un minirecital de muzică populară pe care l-a dedicat și „unui prieten drag, Mircia Gutău de la Râmnicu Vâlcea (fostul primar al urbei vâlcene - n.r.)“. Pe scenă au urcat Mariana Ionescu-Căpitănescu, Constantin Enceanu și Petrică Mâțu Stoian, care au cântat două piese compuse special pentru Solomon. „În 2012, poporul român va pune punct celor care nu au făcut nimic pentru țară și vor
UNPR-iştii olteni visează frumos. 33 la sută la alegerile parlamentare () [Corola-journal/Journalistic/46927_a_48252]
-
pagini hazoase ne oferă Nora despre „nebunul Călinescu” - cel care îi punea pe studenți la examene să vorbească despre orice le trece prin cap, nu despre cursurile predate), orașele de care i s-a lipit definitiv sufletul - Viena și Buenos Aires, urbe în care regăsește, nealterat, Bucureștiul îndepărtatei copilării - sau dând mărturie despre Nino Almosnino, iubirea-i de o viață, poetul nedreptățit de zei căruia vrea să-i aducă acum nemurirea, publicându-i neștiutele versuri (tulburătoare până la lacrimi sunt paginile Norei vorbind
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
de-a doua Republici. Paradoxul (și... doxa!) Erevanului e că, în mare, el e construit parcă în contemporaneitatea „imediată”, unele din remarcabilele sale vestigii edilitare apărând în a doua jumătate a secolului XX. Numai că, prin stil și aspect arhitectonic, urbea edificată „recent” adie irezistibil a vechime, a antichitate chiar, clădirile, în special cele din centrul orașului, vădesc că au fost ctitorite cu migală, de parcă meșterii vremurilor noastre ar fi avut veșnicia în față. Și de povață. Zic aspect, deoarece patina
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
pe ușa din centru): Derranjez? (Intră.) Bonsoirr, mes amis! (Nimeni n-o cunoaște. Nelli se oprește în fața lui Trahanache, întinde mâna.) Sunt Nelli Rosetti, monsieur le president! TRAHANACHE (oarecum tulburat): Încântat de cunoștință, conița mea... Dar cu ce ocazie prin urbea noastră? NELLI (imitându-l pe Dandanache): Cu ocazia alegerilor, neicusorule ! (Râde gros.) Frumoasă petrecere, n-am ce zice! Noi, la București, n-avem așa ceva. În provincie, lumea știe să petreacă! Îmi plac chiolhanurile la nebunie. De fapt, toți strămoșii mei
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]