467 matches
-
în beția indistinctului. Ah! singurătățile pline - cu senzația de Dumnezeu în transă - și-n care ești gelos pe tine însuți! Dacă nu simți că marea îți poate servi de pseudonim, n-ai gustat o clipă din singurătate. Medicii n-au urechea destul de fină. Dar când știi că-n orice auscultație ai descoperi un marș funebru... Prin tristeți, îți pierzi poziția de om. De-aș da drum slobod pornirilor mele, m-aș odihni într-un cimitir de cerșetori sau de împărați nebuni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu pronunță încă bine primele cuvinte, da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l să se dea jos de pe litieră. Urechează la întâmplare încă vreo doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară și mneata n-o auzeai, dondăneai pe latinește. — De ce urlau, spătare? - se tângui cel gras. Le-am făcut școli, le-am adus tiparniță, le-am dat teatru. — Le-ai dat teatru să-l păzească pe dinafară, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de trei metri de străinii pe care nu-i cunosc... exerciții simulate pentru festivalul etern ce se repetă În fiecare seară. Am pășit la marginea trotuarului ca să opresc un taxi. Tashiro Îmi tăie calea și-mi șopti, precipitat, stropindu-mi urechea: — Vă rog, ascultați-mă! E un secret teribil. L-am zărit... L-am văzut pe domnul Nemuro. Nu mint. De ce nu vreți să mă ascultați? Doar pe dumneavoastră vă privește... vreți să-l găsiți, nu ? Nu mă credeți ?... Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lor mărunte în prezența ei, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așează în palmă cum o gîză stiloul umplut în zori cu sînge navigabil zidurile au devenit străvezii pur și simplu din neatenție malul fluviului e încartiruit într-o cazarmă angoasa înroșește merele-n pom cînd se lasă seara pe brînci urechea cea mai ageră aprinde lucrurile. DANGĂT DE CLOPOT Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și către seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. SEMN DE CARTE Suflarea oglinzii cum stinge o lumînare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Gheorghe, un mare infractor, a trimis oamenii lui să-i taie urechea, ca drept pedeapsă că Așajutat miliția în descoperirea unor infracțiuni. Cam asta era pedeapsa care se aplică între infractori, mai ales la țigani, le tăia fie nasul, fie urechea, pentru a-i însemna că erau trădători, dar realitatea era alta, ei nu prea colaborau cu organele de miliție de multe ori căutau să ducă în eroare organele de stat. Deși eram supărat că am bătut atâta drum nu iam
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cumpărat o “crăcimă” și două dugheni, “cari sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. --Se vede cu asupra de măsură că îl iubești pe slăvitul voievod, așa cum l-a iubit și îl iubește tot norodul românesc, fiindcă - după cum spune tot Grigore Ureche cronicarul în “Letopisețul Țării Moldovei” - “Fosta-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Vodă?” --Acum să ți-o spun pe cea dreaptă: Ce ai zis tu în mintea ta? “L-am băgat în cofă!” Numai că asta se cheamă bucurie în mână străină, vere. Cine altul putea scrie acest letopiseț dacă nu Grigore Ureche? Să-mi spui însă de ce te-ai luat pe urmele cronicarului? --Fiindcă la 23 februarie 1629 (7137) “Io Miron Barnovschi Moghila voievod” dăruiește mănăstirii Barnovschi din Iași și mănăstirii Bârnova “o pivniță din Chervăsărie, unde a fost casa lui Urechie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dat-o... slugii domniei mele Necula din târgul Iași ca să vândă el în acea pivniță vinul acelor sfinte mănăstiri. Și altul să nu aibă a pune vin sau alt om la acea pivniță”. --Să nu-l confundăm însă pe Grigore Ureche cronicarul, care a fost și el mare vornic al Țării de Jos, dar în vemea lui Vasile Lupu - între anii 1642-1647 - cu Nistor Ureche, tatăl său... --Fiindcă Nistor Ureche, tatăl cronicarului, a fost mare vornic al Țării de Jos însă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Velasco, zise Yozō sfios ca și cum ar fi fost prins asupra faptului, le-a folosit ca să se roage pentru Seihachi și pentru alții. — Ascultă-mă, zise samuraiul ridicând puțin glasul, îi sunt recunoscător lui senior Velasco, dar să nu ne plecăm urechea la învățăturile creștine! Însoțitorii săi nu ziceau nimic, așa că samuraiul spuse în așa fel încât să nu-l audă cei care dormeau împrejur: — Negustorii ascultă povestirile creștine doar de dragul negoțului în Nueva España. Pentru a putea face negoț, ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare, așa că am crezut că scăpasem ieftin, trecuse deja de banca mea, dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a urecheat atât de zdravăn c-am crezut că mi se desprind urechile, am și strigat de durere, între timp am auzit cum nea Klidész îmi șuieră printre dinți să-i dau caietul, i l-am dat, el m-a târât spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
chiaburii români au săvârșit stricăciuni criminale pe teritoriile ocupate, iar noi tragem ponoasele... Să aveți în vedere ca toate obligațiile să fie îndeplinite fără crâcnire!.. De azi înainte nicio frunză nu mai mișcă!.. Că dacă aud ceva, și eu am urechea lungă, că te strâng cumva gumacii, ori te bat opincile, apoi ai de lucru cu mine, măi Gheo și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata vostru!! Urechea lui nu-i lungă... Îi numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă, se afla Zenobia. Părea un cercel uriaș sau o lampă-infuzor întinsă până unde mi se termina bărbia. Era înfățișată ca un cerc cu 13 cili dintre care 3 dubli, toți pe partea stângă. Al treilea, al patrulea și al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a stat pe gânduri, ci le-a vândut. Prima afacere o face în familie. Da, da, îmi aduc aminte de zapisul întocmit la 22 noiembrie 1660 (7169), în care se scrie: „Adecă eu, Vasilașco ce-au fost spătar, ficiorul lui Ureche vornicul,...am vîndut a meli drepte două dugheni, pre Ulița Rusască, la Blănari, dumisale cumnatului nostru, lui Chiriiac, și surorii noastre, Alexandrei”. Și ce martori a avut la această vânzare! Tot unul și unul: „Unchiul nostru dumnealui Toma Cantacuzino mareli
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hatmanul Sucevei”. Ei, dar următoarea afacere pe care o scrie în zapisul din 2 iulie 1669 (7177) nu o face cu oarecine, ci chiar cu doamna Dafina, soția răposatului Istratie Dabija voievod. Și scrie el în zapis: „Adecă eu, Vasilie Ureche ce au fost spătariu, feciorul lui Grigore Ureche ce-au fostu vornic mare, scriu...cu acest zapis,...am vîndut a noastră direaptă ocină și moșie ce am despre părinții mii în tîrgu în Iași, pre Ulița Rusască din Tîrgul de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o scrie în zapisul din 2 iulie 1669 (7177) nu o face cu oarecine, ci chiar cu doamna Dafina, soția răposatului Istratie Dabija voievod. Și scrie el în zapis: „Adecă eu, Vasilie Ureche ce au fost spătariu, feciorul lui Grigore Ureche ce-au fostu vornic mare, scriu...cu acest zapis,...am vîndut a noastră direaptă ocină și moșie ce am despre părinții mii în tîrgu în Iași, pre Ulița Rusască din Tîrgul de Gios, de unde sintu Precupețele, din pod din fața tîrgului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o vreme numele de Galata din Gios. Mai târziu, s-a numit Balica, după numele ctitorului, și apoi Frumoasa. De ce a purtat biserica Frumoasa numele de Gala din Gios? Pentru că bunul voievod Petru Șchiopu, care a fost numit de Grigore Ureche ca fiind „o matcă fără ac”, a dăruit lui Melentie Balica - din neamul Buzeștilor munteni - terenul unde acesta a ridicat o biserică, pe locul Frumoasei de astăzi. Încă o întrebare, fiule, și te iert. De când poartă numele de Frumoasa această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
amanta sau soacra, mâine se sinucide, poimâine îl calcă metroul? Fratello, eu scrisei ca-n transă, douăzeci de pagini pe zi, când e El, când e Ea... n-are decât să le așeze cei de la editură. E treaba lor! Ciulește-aci urechea la bunica: șpilu’ e că poți citi cum te taie mintea. Eu dădui marfa, e-a-ntâia, are scene hard, înjurături, homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Întrebe ceva despre urechea lui Van Gogh. Mi-am trecut receptorul În mâna stângă și am Început sa-mi frec mâna dreaptă de pantaloni, pentru a o șterge de sudoare. — Van Gogh? — Da. „Știi de ce și-a tăiat Van Gogh urechea?“ m-a Întrebat bărbatul. Femeia păstră tăcerea câteva momente. — L-ați Întânit cumva pe acest domn În holul de la Plaza? Tonul vocii Îi era cu totul schimbat. Femeia părea că se gândea la ceva. Nu, deloc. Simțeam o poftă diabolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe chip. Știți vorba aia veche și de demult? Toate drumurile duc la Roma. Roma noastră fu secția de votare azi. Acu’ se-nchise Roma noastră, că e târziu, așa că și dacă vine vreo urmă de conștiință civică și vă urechează, tot degeaba. Iț tu leit, cum spune englezu’. Și englezu’ știe, că de-aia l-a avut pe ciurcil. A avut și danchercul, da’ l-a avut și pe ciurcil. Și s-a simțit... Cârciuma din cartier este plină ochi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii de vieața-i desbrăcată Un stârv spre-al sfâșia; Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de asta, când îl văzu cum se mișca. O maimuță îmbrăcată în copil. Dar, totuși, o maimuță. Maimuța se învârtea în jurul grădinii. Numai când se uita la acea maimuță, pe Vasco începu să-l doară capul, în locul în care fusese urechea. Fără un gând precis, scoase pistolul și începu să tragă. Nu se aștepta să-l nimerească pe nenorocitul ăla mic de la distanța aceea, dar trebuia să facă ceva. Maimuța o luă la fugă, intră după un zid și dispăru. Vasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
peluzele cu flori și să joace golf. Când se plictisesc, se sinucid. Numele doctorului Miron Costin mi se pare, cumva, de împrumut. Tresar de câte ori îl aud. E ciudat să porți un nume celebru, să te recomanzi "Vasile Alecsandri" sau Grigore Ureche". De ieri, m-am gândit de multe ori la cronicarul care ne-a lăsat vorbă că nu e omul deasupra vremurilor, ci bietul om e sub vremi. La masă, doctorul ne povestește pățania, cunoscută în toată America, a unui ins
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]