428 matches
-
Ca și cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemos în ureche. Îi șopti.) - Haide, treci dincolo! Acuși să mi te arăți!... "Privește savant. Cu inima beată. De iubire." Și-l remorcă după ea. Dincolo însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare, după un scăpărici. - "Eram să te-aștept prin parc", îi spuse atunci, pe nepusă masă, uriașa. - Nu m-am gândit niciodată c-aș putea să vă expun... unor asemenea probleme. M-ați luat pe nepregătite. Mă simt deosebit de flatat și de îndatorat. Vă mulțumesc mult. 348 DANIEL BĂNULESCU - Sinistrate, să nu-mi faci nici un rău
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înnapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se întorc cu repejune ca gândirile ce sboară Și icoanele-s în luptă - eu privesc și tot privesc L-a v-o piatră ce însamnă a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stingă... Stele-n ceruri tremurând să cadă jos; Rîur-le să se-nfioare și-n pământ să se ascunză Și să sece-a lumei față, să se facă neagră. Frunze Galbene, uscate, cerul lumile să-și cearnă jos. Moartea-ntindă peste lume uriașele-i aripe: Întunericul e haina îngropatelor risipe. Cîte-o stea întîrziată stinge isvorul ei mic. Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie. Când nimic se întîmpla-va pe întinderea pustie Am să-ntreb: Ce-a rămas, oame, din puterea ta? - Nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tocmai intra În parcarea clubului sportiv. Betty Shand ședea relaxată pe canapeaua tapițată cu piele, cu fața ascunsă de o pălărie cu bor larg și voal, tot trăgînd de centura de siguranță cu mîna Înmănușată, de parcă voia să-i reamintească uriașei mașini cine-i era stăpînul de drept. La volan era maghrebianul cel oacheș, iar În spatele lui, pe strapontină, ședeau cei doi tineri germani. Mașina opri În dreptul treptelor, Mahoud claxonă, iar cîteva clipe mai tîrziu David Hennessy și surorile Keswick ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Iar Domnișoara, răspunzându-i: „Nu mă iubiți deloc!”. „Nu am să mărturisesc - i s-a adresat el - decât atunci când voi ieși din biserică. Mai bine aș muri decât să vă dezvălui acum ce simt pentru dumneavoastră”. Și iată cum o uriașă, subită tristețe pogorî În sufletul ei, În marele suflet al acestei fete fericite. Începu să plângă fără să știe de ce, scrie ea, iar a doua zi căsătoria fu desfăcută de rege! VI Nu am descrie, În cele ce urmează, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care au și recurs, nu o dată. Materialismul dialectic? Și el putea fi Îmbogățit În aceeași manieră creatoare, n-ar fi fost prima oară. De ce totuși nu s-a produs mezalianța naturală comunism-creștinism? Exclud posibilitatea ca nimeni să nu fi intuit uriașele ei consecințe benefice. Și atunci? Cum se explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate, vreme de o săptămînă și mai bine. Asta era pricina pentru care balenierele veneau din toate părțile lumii, să Încarce țestoase uriașe din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, căci nicăieri nu găseai carne de mai bună calitate, care să se mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă mai doară genunchii cât completează ele porcăriile lor de formulare și mă ignoră. Când trebe să cedeze în final și să se uite la mine, se prefac că abia au văzut că sunt acolo: parc-au observat din întâmplare uriașa de 300 de kile de carne la trei centimetri de nasu’ lor. Pe naiba. Păi, va trebui s-aștepți un pic, Stacey, îmi zic ele, după ce reușesc să le fac să-mi scrie numele pe listele lor tâmpite și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o țară pe care o cârmuise ani de zile și trăise chiar în mijlocul deșertului, nu-și putuse imagina niciodată, nici în cele mai rele vise, că pe pământ există o asemenea mare de dune, o întindere de nisip așa de uriașă, un erg al cărui capăt nu se vedea nici dacă te cățărai pe cea mai înaltă dintre acele ghourde. Nisip și vânt era tot ce exista acolo, în împrejurimile „marelui pământ pustiu“, și se întreba cum putea targuí-ul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deopotrivă de uriașul incendiu care cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o sa se-ndure de voi și o să vă-ntoarceți acasă. Trecu o saptămână întreaga fără să intervină nici o schimbare, insă Tané începu să se-ndure de ei în clipa în care omul aflat de gardă la prova zări o țestoasă uriașă, care înota cu greu la suprafața apei. Miti Matái dădu ordin s-o urmărească în liniște, ca să vadă dacă își menține direcția și, dacă da, care este acea direcție. În cele din urmă, ceru să fie demontata partea înaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și energic, ca de obicei, estetul rotește privirea verzuie. Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă chiar atunci: nici pești nu erau pentru că răsuflau, nici porci nu erau pentru că se scufundau sub apă, și nici urși nu erau pentru că aveau blana prea scurtă. Trecură multe zile așa și, după un timp, mai-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut sărbătoare pentru Mare, pentru Omăt și pentru uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel de plăcută dulceață, de parcă i-ar curge prin piept un pârâu de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e un rezultat impunător pentr u țara noastră. Și meritele acestui record se datoresc numai voinței lui neînfricate și constructoare. Rareori un om atât de blând și afabil, atât de delicat, să ascundă o voință și o energie atât de uriașă. Ele erau un dar cu care nat ura înzestrase acest suflet și care a fost folosit pe deantregul și atât de bine. Și tot ceea ce a fost agonisit cu aceste calități cu care natura l-a în zestrat, n a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se va mai comprima niciodată. Expansiunea lui se va petrece la infinit, galaxiile se vor tot Îndepărta unele de altele astfel că, peste ani, distanța dintre noi și cel mai apropiat sistem de aștri va deveni atît de inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina nu va mai reuși să o parcurgă. Nu vom mai vedea nici un sistem, nici o constelație, nici un quasar, nici o cale lactee. Nu vom mai vedea nimic. Pe sus. Nici o galaxie. Fără urmă de stea, nici măcar căzătoare, cerul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mintal din naștere, blînd, și la un moment dat Îi moare stăpînul. CÎnd vin avocații și văd că arieratul nu-i trecut În nici un testament, Sellers e dat afară din casă, iese-n realitate și, la prima Întîlnire cu această uriașă necunoscută, atunci cînd o bandă de negri Încearcă să-și bată joc de el, unul dintre băieți scoțînd și un cuțit, așa se distrează ei, Gardner scoate și el din buzunar telecomanda Întreaga lui viață nu făcuse altceva decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dat seama ca exista o comunitate unita de trei lucruri: stau in aceleași hoteluri atunci când călătoresc, frecventează aceleași restaurante și au stiluri de viata asemănătoare. Aveau nevoie de o platforma cu ajutorul careia să schimbe informații, iar asta era o șansa uriașa, care nu trebuia ratată", spune bancherul Erik Wachtmeister, cel care a lansat reteaua SmallWorld. Aceasta număra 320.000 de membri de pe întreg globul, spre deosebire de 40 de milioane, cât are Facebook. Wall Street Journal numea site-ul lui Wachtmeister drept un
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Alexanderplatz, Reichstag erau cuvinte ce purtau în ele un farmec dureros și crîncen. Am ajuns cu un avion militar pe aeroportul Tempelhof, și cu toate că văzusem deja dezastrele din Pforzheim, Mannheim, Frankfurt și atîtea alte orașe, străbăteam stupefiat ruinele interminabile ale uriașei capitale. Era ca și cum aș fi traversat Parisul, de la Vincennes la poarta Maillot, și nu aș fi întîlnit decît dărîmături, însă într-un oraș de două ori mai întins. În inima acestui oraș-ruină, în zona sovietică, exista un perimetru insolit delimitat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de genul celor care au fost posibile prin ideea că soarele este în centrul universului nostru după ce milenii funcționase ca obișnuită ideea că pământul este centrul centrului, iar și mai devreme că era plat și stătea pe carcasa unei țestoase uriașe. Care a fost sistemul? Paradigma kuhniană propune un tip de schimbare care nu vizează și criteriile de ordine; ea validează, de altfel, metafora mecanismului și tipul său de ordine a cunoștințelor care ne vin de la Platon și Aristotel. Punctul culminant
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fantastic, fără sfârșit, de nedescris etc.): Când aș iubi, / miaș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți (L. Blaga); Și, în organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]