119,987 matches
-
ori diluat în prezentare? A început în 1969. Cît s-a adăugat acestei precizări în timp, o spun lucrările efectuate de Iordan Datcu. Studii introductive, postfețe, ediții critice, articole risipite prin diferite publicații, ca dată, cît am reușit eu să urmăresc, cel mai îndepărtat în timp, ar fi studiul despre Ovidiu Bîrlea, din 1967. Că grosul informațiilor și cercetării privește valorile tradiționale, pe Anton Pann, care deschide perspectiva și înaintarea de la Alexandru Antemireanu la Andrei Bîrseanu, de la Caracostea și Caraman la
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
rînd, Bianca, Mihaela, Carina (soția) și o mulțime de aventuri mai mult sau mai puțin pasagere, căci naratorul, așa cum mărturisește, urmase multă vreme exemplul fluturelui mascul "care se plimbă de la o floare la alta, stă inert pe petale; femela îl urmărește, ea îl alege, ea îl cucerește; (...) convingerea aceasta l-a costat destul de mult în timp. De fapt alesese hotărît de foarte puține ori." În ansamblu, De departe spre aproape este în primul rînd un roman despre ratare ("se socotea un
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
Cristian Teodorescu Toată suflarea din România a urmărit ce se întîmplă cu brașoveanul Dan Tartagă. Mass-media l-au transformat în urmăritul numărul 1 al țării. Săptămîna trecută s-a scris și s-a vorbit despre el, chiar și după ce s-a predat la poliție. Acest Tartagă, care a
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
cuprins și manifestul unui grup de scriitori ieșeni, publicat în fostul supliment al Dilemei, Vineri, în anul 1998. Se știu și luptele "politice" duse de scriitorii ieșeni în ultimii ani, conflicte în U.S. etc. - lucruri pe care le-am putut urmări cu toții, dar nu știu cîți dintre noi au înțeles ceva. Literatura vine, paradoxal, să limpezească lucrurile. Un grup de scriitori au o trăsătură comună: sînt puși pe nebunii, pe experiment, sînt "vii". îi unește un dispreț comun față de tot ce
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
socialiste" la "political correctness" - uităm că există oameni buni și oameni răi. Oferim cu ușurință cartes blanches la tot felul de indivizi în ochii cărora citești răutatea, cruzimea și violența și ne trezim doar când e prea târziu. Cine a urmărit, de pildă, viteza înspăimântătoare de rotire a ochilor unui lider extremist român în momentele de panică, își dă seama că, odată ajuns la putere, el își va executa fără nici o remușcare, pe stadioane, adversarii, ba chiar va face din linșaj
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
bursier, prilej cu care a învățat uimitor de bine românește și și-a făcut mulți prieteni. Interviul, consemnat de Eliane Azevedo, a avut drept titlu Limba portugheză OK. Proiectul de lege al deputatului federal Aldo Rebelo (PCB - Sao Paulo) care urmărește să protejeze limba portugheză de folosirea unor termeni străini - prevăzând chiar și amenzi - a trecut prin Camera Deputaților și așteaptă doar votul Senatului. Propunerea a primit aprobarea generală a celor preocupați de invazia yankee pe teritoriul limbii patriei. Dar lingvistul
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
de forță al cărui profesionalism ne-a făcut și pe noi să ne privim altfel. Trebuie să recunoaștem: arătăm mult mai bine la televiziunea franceză decît la televiziunile noastre. Părem chiar normali. Jos pălăria!" Cronicarul recunoaște că n-a putut urmări 24 de ore din 24 emisiunea de la TV5, așa că nu poate ști dacă nu cumva și cele două editorialiste n-or fi văzut cum arată România la acest post de televiziune la ore și cu imagini diferite. În ceea ce îl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
întrebăm dacă nu cumva securiștii n-au fost chiar victimele securiștilor. Și uite așa, pe nesimțite, am ajuns ca legea de deconspirare a securității să funcționeze ca lege de deconspirare a victimelor securității. Ceea ce, legiuitorul, în tembelismul lui simulat, a urmărit chiar de la început: să-i dezinculpe pe securiști și să-i inculpe pe cei terorizați de securiști. Aceasta reprezintă cea mai monstruoasă victorie propagandistică a nomenclaturii comuniste din ’89 încoace: incriminarea cu mijloace aparent democratice a celor pe care-i
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
informative, cum se tot acuză. Ce se mai putea afla de la ei? Nimic! Împingerea lor în delațiune era calea satanică de tortură și înrobire interioară. Delatorul este sclavul moral al călăului său, iar delațiunea, închisoarea sa spirituală. Prin turnătorie se urmărea zdrobirea sufletească individuală și sfărâmarea solidarității colective până la a-i împinge să se distrugă între ei, tot așa cum în antichitate prizonierii erau aruncați în arenă să se ucidă unii pe alții ca gladiatori. Delațiunea era o cale de exterminare. Iar
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
îndărăt în România și mai des ca niciodată. Rupt de realitate cum a fost și este întotdeauna, președintele Ion Iliescu afirma, în Occident, că țigani sunt peste tot în lume, și că de ce se face atâta zarvă pe chestia asta, urmărindu-se probabil înființarea unei noi Cortine de Fier, izolânduse țigănimea balcanică de Europa de Vest... Un soi de Pro domo. Nu ar strica, așadar, ca epopeia lui Ion Budai-Deleanu să fie recitită în anii noștri și eventual încredințată unui mare poet spre
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
posesori - copii și părinți - sînt infinit mai interesante decît cele comerciale, propuse de producători (false nume proprii, revenind unor serii întregi, unor prototipuri). Ne-am putea imagina o ipotetică investigație științifico-fabuloasă, care să acopere toate zonele țării, urbane și rurale, urmărind de-a lungul secolelor fazele și modelele de denumire, în funcție de categoriile de indivizi - de preferință antropomorfi și animalieri, căci jucăriile cele mai susceptibile de a primi un nume propriu sînt păpușile și animalele de pluș. Oricum, domeniul acoperă atît onomastica
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
semnala calitatea celor de mai sus prin perspectiva vocației de profesor a lui Ioan Maiorescu, și încă aș găsi în cercetarea lui Andrei Nestorescu o înaintare în reînnoite revelații. El publică Retorica în versiunea seminaristului Ioan Cernătescu, unica păstrată, îi urmărește cursul achiziției, locul dosarului publicat de V. A. Urechia. Cu elementele pe care le deține, construiește portretul dascălului, mare admirator al culturii latine, al limbii germane și al „virtuțiilor stilului românesc”, bazat tocmai pe modelul clasicilor. Grija editorului față de text
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
-și atinge destinația. Scrisoarea e lentă, uneori ajungerea la țintă improbabilă, dar ea poartă însemnul unei prezențe fizice, a unei dorințe de a comunica. Unitatea expoziției provine și din faptul că ea se rezumă la o epocă a picturii, că urmărim practica scrisului în interioruri care se aseamănă pe pînze pictate într-un stil comun. Nu scrisoarea de-a lungul vremii și a lumii, ci scrisoarea în mici camere olandeze, la umbra serii, sub semnul îndepărtării pe mare, revine aici ca
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
conferențiar sună mai bine, că profesor e și văru-meu de la sat...” Ce fel de studenți produc acești profesioniști ai șperțului, ai plasei cu vânat și-ai bradului de Crăciun (plus cadourile de rigoare) începe să se vadă. E suficient să urmărești ortografia celor care trimit SMS-uri la canalele de televiziune ca să înebunești. Sigur că nu toți agramații care vor să-și vadă mesajul pe „burtiera” televizorului sunt studenți, dar cei care dau drumul aberațiilor sigur au trecut recent printr-o
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
române. Fostul elev al lui Alexandru Roman, la Oradea, și student în 1863 la Budapesta, Iosif Vulcan, în revista Familia evocă în câteva rânduri personalitatea marcantă a profesorului primei catedre, fie prin portrete în detaliu (în 1866, apoi în 1893), urmărindu-i cu atenție activitatea de la catedră și cea publică. Iată, în primul nr. al revistei din 1865, la rubrica Ce e nou? anunță despre deschiderea seriilor de lecții de lingvistică ale profesorului, “un curs lingvistic de totu interesant despre asemănarea
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
de lecții de lingvistică ale profesorului, “un curs lingvistic de totu interesant despre asemănarea limbilor romanice”, știre susținută de prezența în paginile primelor numere ale Familiei a unui serial despre volumul lui A. Bruce-Whyte, Analisa limbei romane. Aceeași revistă îl urmărește pe Al. Roman implicat în chestiunea bisericii greco-catolice române, cu ocazia întrunirii la Cluj a unei conferințe, în problema independenței bisericii față de congresul de la Budapesta. Al. Roman era în 29 iunie 1897 onorat ca președinte al conferinței, cu sarcina redactării
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
a unei conferințe, în problema independenței bisericii față de congresul de la Budapesta. Al. Roman era în 29 iunie 1897 onorat ca președinte al conferinței, cu sarcina redactării răspunsurilor către Sfântul Scaun și mitropolie. Activitatea Catedrei de română din Budapesta este constant urmărită de presa română a vremii: Familia vorbește de venirea, în 1897, după Al. Roman, a dr. Oscar Asboth (profesor de limbi slave), a docentului privat Alexici György; Românul și Tribuna din Arad (la aniversarea a 50 de ani de existență a
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
ar fi întîmplat însă dacă acest proces n-ar fi căpătat ecouri internaționale? Ce s-ar fi întîmplat dacă fiul lui Gheorghe Ursu locuia în România, nu în Statele Unite, și dacă Societatea Civilă și presa din țară nu ar fi urmărit toate meandrele procesului? Sînt convins că aceeași Justiție care i-a condamnat pe cei doi milițieni, i-ar fi scos, cu probe, basma curată. Nu-i pun la îndoială pe judecătorii care au pronunțat două sentințe de condamnare a acestor
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
dintre metodele FBI-ului de imixtiune în viața cetățenilor, descrise cu lux de amănunte de Constantin Eretescu i-ar putea face invidioși pe foștii agenți ai KGB sau ai Securității. Relevant este, în acest sens, modul în care a fost urmărit și șicanat vreme de mai bine de zece ani senatorul Albert Gore, tatăl fostului vicepreședinte american din timpul administrației Clinton. Tot la secțiunea americană autorul face și unele supoziții privind asasinarea savantului de origine română Ioan Petru Culianu, pe care
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
despre care în Timișoara s-a vorbit ani în șir. Punctul tare al apărării lui Beuran e așa-zisa lui cruciadă împotriva corupției din sistemul sanitar. Aici s-ar afla explicația atacurilor împotriva lui, în reacția unor forțe obscure ce urmăresc să-l discrediteze. Care cruciadă, domnule plagiator?! Că până acum n-am auzit de nici un „baron” al spitalelor, de nici un patron de lanțuri de farmacii adus în fața justiției. Dar am auzit de învârtelile care i-au conferit lui Brădișteanu porecla
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
împărați, regi internaționali, decrete emise de pe banca din fața curții și de analfabetismul galopant al curților regale extrase direct din Budai-Deleanu, este stereotipul nostru, în speță al instituțiilor publice, de a percepe etnia țigănescă într-o altă perspectivă decît aceea umană. Urmăriți doar ca infractori, țiganii sînt ignorați cu totul atunci cînd ar trebui priviți pur și simplu ca niște cetățeni normali, care beneficiază de toate drepturile și se supun tuturor obligațiilor care derivă din această calitate. A-i abandona, așadar, pe
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
meciului în cauză, am aflat câteva. De exemplu, se spune uzanța jucătorilor în loc de uzura, sau suprafețe rapizi în loc de rapide. E adevărat că, față de năstrușniciile lingvistico-gramaticale ale unor comentatori de fotbal, gafele celui în cauză sunt insignifiante, dar... Mă relaxez excelent urmărind „Procesul etapei”, preluat cu „Mult zgomot” (shakespearian vorbind) de la Pro Tv, unde se întâmplă conversații în cavalcade în timpul cărora Ovidiu Ioanițoaia pare un biet și nefericit jucător de rezervă sau, cel mult, unul fluierat în ofsaid de Ion Crăciunescu; aceasta
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
și mitului inconștientului atotputernic, cea mai mare parte dintre pictorii suprarealiști au avut atitudini mai curând surprinzătoare. Mari expoziții recente ale suprarealismului - de la Paris, de la Düsseldorf, importante studii și cataloage, cum ar fi cel intitulat Surreale Welten (Universuri suprareale), care urmăresc fenomenul încă din trecut, de la Bosch, Bruegel, Piranesi, Goya, Odilon Redon încoace, au putut demonstra complexitatea și mobilitatea fenomenului. În afară poate de Magritte și Delvaux care au păstrat gustul pentru o transpunere a realului într-un univers paralel - azi
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
cineast, realizator de filme „abstracte”. În același an încep să ruleze și la București filmele mute ale lui Fritz Lang: Nibelungii și Dr. Mabuse, iar în 1926, faimosul Metropolis, versiune modernă a Turnului Babel în structuri constructiviste. Victor Brauner le urmărește cu interes și reține din ele predilect gustul pentru portretul supradimensionat, însoțit de simboluri. În 1925, într-o călătorie la Paris, vede marea expoziție „Art Déco”. Urmele vizitei sunt evidente în unele coperți de revistă, cum ar fi cea la
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
constituie baza viziunii erotice, thanatice și eroice a poeziei coșbuciene, accentul căzând pe coregrafia, pe punerea în scenă a momentelor dramatice. Sunt indicate mai ales influențele livrești care au determinat opțiunea poetului pentru anumite formule artistice precum idila. Andrei Bodiu urmărește armoniile estetizante din versul coșbucian, caracterul scenic al descrierilor de natură, detectând pretutindeni ecouri intertextuale, toate închegate într-o perspectivă clasicizantă: „Tensiunile romantice se topesc în focul idealului de frumusețe pe care-l caută Coșbuc. Armonia naturii e astfel dincolo de
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]