900 matches
-
inițiativa privată și spiritul de risc, împiedicând din ce în ce mai mult subordonarea individului spiritului gregar, de turmă. Nerespectarea legilor începe să nu mai fie considerată ca un titlu de mărire și putere, dar rămâne valabilă, din păcate, caracteristica românilor de a se urni greu și de a renunța ușor.” Iar eu aș adăuga: mentalitatea lui ”lasă să înceapă ceilalți, ca să nu rămân eu singurul păcălit” se înlocuiește cu ”ia să mă apuc eu primul, până nu-mi fură altul ideea”. Dar o fărâmă
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
nu ar însemna, însă, ca fiecărui preot să-i înfrunzească pe crengile levitațiilor, de pe poziții privilegiate și cu mari șanse de convingere, fantezia de a ajunge primar. Nu! În niciun caz! Dar când o majoritate locală cheamă un preot să urnească cinstit, drept, cu tragere de inimă o localitate, interdicțiile de orice natură încalcă inadmisibil decizia oamenilor în legătură cu propria soartă. Poate că dacă ar exista spre localități o fereastră prin care să răzbată deplina lumină a valorii, ea nu ar trebui
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
doamnei, căci cuvintele ei o promisiune păreau să fie, readusese siguranță în comportamentul mătușii mele. Uite Alec, mi se adresase apoi ea, n-ai vrea să-i arăți oaspetelui nostru casă, odaia ta și bibliotecă? La un semn, tânărul se urnise din loc cu pași rări, urmându-mă fără grabă. Mă gândeam că nu va fi câtuși de puțin interesat de ceea ce mi se spusese să-i arăt și că tânte Aurore voise, de fapt, să scape de mine. Cel puțin
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
înstelate în spiritul regal, evenimentul are această însemnătatea unică și mirabilă a întâlnirii Regelui, ocazie ce rezonează în trăirea fericirii, iubirii, bucuriei, în cultura vizuală, în contemplarea eternității. Pentru Națiune, Regele coboară din istorie, este unul dintre domnitorii ce-au urnit istoria din loc! Impresionant în toată înfățișarea Majestății Sale este un ceva suprem, de măreție și strălucire! În mijlocul unei priveliști ce răpește până la uitarea de sine atenția invitaților, Majestatea Sa Regele Mihai I fascinează, atrage cu o putere uriașă mulțimea
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
obraz de fată lacrimi mai îngheață uneori în fuselaje metalice mai cad stele peste brazi încercand ele să se apropie de oameni în lumescul destin apar cu urme salvatoare printr-o zăpadă montană veșnicii pădurari un suflet de poetă mai urnește pietre urcându-și munții pe cărări neștiute dacă n-ar fi pădure ar mai exista pădurar? dacă n-ar mai fi stele ar mai exista poezie? s-a trezit iar pădurea dintr-o statică moarte dar cum să aduci la
PIETRE ŞI LACRIMI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376153_a_377482]
-
NOU - NĂSCUT Într-o zi, către amurg, Pe când umbrele se scurg Și când luna își înmoaie Razele în nori cu ploaie, Se-auzi dintr-un cuibar, Din cotețul dat cu var, Se-auzi un piuit: - Mamă dragă ! Am ieșit ! Se urni cloșca din loc Și văzu un ghemotoc Între două coji de ou, Un puiuț hazliu și nou, Galben și cu puful ud, Clătinându-se zălud. Cloșca, cu tremur în glas, Cloncăni timid pe nas: - E frumos și-i gât-golaș, Dragul
PRIMUL NOU-NĂSCUT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376214_a_377543]
-
vreme, pe care am scârbit-o. O liniște deplină după atâția ani Și-o viață mai decentă cu toții ne-o dorim, Chiar dac-ar fi să scoatem din piatră seacă bani Sau de-am fi puși, oricând, Carpații să-i urnim. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MI-AȘ FI DORIT... / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MI-AȘ FI DORIT... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379696_a_381025]
-
simți că-i apucată zdravăn de umeri și trasă la drumul cuminte și fără ascunzișuri. Scăpase?! Sperietura și uimirea se uniră și Natalia trecu într-un pârdalnic de leșin, din care se trezi în amurg nemulțumită de slăbiciunea ei. Se urni din loc încetunel, privi în jur, apoi luând-o repejor la trap. Cum se descurca de minune printre hățișuri, îndemnă ce-ndemnă și ajunse în afara codrului. Se-ntunecase, iar noaptea fusese părăsită de trădătoarea lună, așa că Natalia fu dusă până la
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
că se împute ș-așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu dealul spre cimitir iar în urma lui cotiga cu cei doi măgari ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea cu bâta măgarii, care se opinteau să urnească greoaia cotigă cu sicriul lui moș Ion. Doar nu erau măgarii lui: Dii, afurisiților, abia vă mișcați! Nu-l mai aminti pe Necuratul, Floreo! Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine, dă-te
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
se lasă, totu-mi pare luminos... Ești un înger de iubire care m-a întors pe dos! PIETRE (Prietenului meu australian, George Roca, editor) Pe cărarea vieții tale, multe pietre-ai să-ntâlnești. Unele le dai de-oparte, altele, nu le urnești! Ai să-ncerci tot ce se poate, să răzbești, să treci oricum... Dar mereu, alte pietroaie, îti vor apărea în drum! Și așa, mutând la pietre, vei munci necontenit, Fără însă, să-ți dai seama, că ai cam înbătrânit! Bătrân
FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369230_a_370559]
-
morminte și mărturia neputinței de a ne înaltă mai sus cu o octava de pământul din care suntem zidiți. Rând pe rând împingem la roată istoriei spre a o scoate din mlaștină deznadejdiei, istoviți și fără izbândă. E greu de urnit acest miriapod uriaș care este lumea. E greu de ridicat acesta ființă omenească din condiția să, mai ales când santem atât de legați unul de altul cu lanțurile grele ale damnării existențiale și ale păcatului. Speranța noastră rămâne tot în
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
respectă legile lui Moise degeaba merge la biserică, dacă abia așteaptă să se termine slujba și să intre în cârciumă ca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieri și peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmi și au venit feseniștii la fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că feseneul exista de când lumea cu toate că suna ca dracu au început să-l perie, să-l lustruiască, dar tot ca
CUM AU VENIT... TOT AȘA AU ȘI RĂMAS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374200_a_375529]
-
Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374259_a_375588]
-
de-a doua fiind viciată prin rămânerea la post a marelui mucenic în timpul cercetării. Elementele de convingere fiind viciate din capul locului, nu ne rămâne decât să înregistrăm lăudabilele încercări cari, recunoscând existența unei vine, se silesc de a o urni pe spatele altora. Reproducem dar câteva pasaje din discursul de intrare a d-lui Simion Mihălescu, din care vor răsări câteva raze pentru ilustrarea afacerii. În public, prin ziare, s-a reprodus, pe când aveam onoare de a dirige Ministeriul de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
magazin universal al Moscovei), oricum steaua atît de nenorocoasă pentru noi a căzut, să sperăm, pentru totdeauna. Oricîte șantaje ar mai face nepoții bolșevicilor din octombrie, amenințînd, aceștia, cu dinamitarea statuii lui Petru cel Mare dacă îmbălsămatul Ilici va fi urnit din mausoleu. Perseverez în speranța că va veni, cîndva, un domn rector care, intrînd sau ieșind din Universitate, își va arunca privirea și spre mastodonții cu seceri, ciocane și pickamere de pe distinsa clădire și va voi să nu mai persiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceleași tragice și descalificante neputinți. Doar indolență? Doar resemnare? Să stăm, oare, predestinat ca în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să rămînă în veci vocația noastră: mioritica împăcare cu soarta, fabulosul har de a converti resemnarea în rezistență? Pentru că, iată mai "îngropînd via", mai "stai, că nu dau turcii", mai "întorcînd armele", mai uitînd de viitură, mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tevatura noastră civilizată în jurul Afganistanului te poate face să crezi că, după americani și, hai, după englezi, noi, românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești. Vigilența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
către desființare. Modelul va funcționa doar ca un punct de referință pentru cel ce tinde să și-l aproprieze. Trebuie să Înaintăm suficient de mult către acesta, dar să și păstrăm distanța cuvenită. Modelul veritabil ne pune În mișcare, ne urnește ființa din loc, dar ne pune și pe gânduri, ne invită la reflecție, ne trimite, printr-un fel de recul, la noi Înșine. Într-o anumită măsură, el ne ține pe loc, ne stabilizează Într-o matcă care ni se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1972; Starea de urgență, București, 1972; Strigoaica și casa nebună, București, 1973; Arcul biologic, Cluj-Napoca, 1974; Tout espoir sera puni, tr. Maura Barbul, Paris, 1984. Traduceri: Isadora Duncan, Viața mea, București, 1946 (în colaborare cu Geo Dumitrescu); Lehel Szeberenyi, Se urnesc munții , București, 1954 (în colaborare cu Francisc Munteanu); Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț, pref. Eugen Schileru, București, 1962; Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, II
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care să amăgească dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet de război În Lunca Bârladului. Socotind că oastea lui Ștefan-Vodă dintr-acolo vine, puhoiul de turci s-a urnit prin mlaștina plină de apă și prin zăvoiul des ca peria. Prin negură se Îmbulzeau turcii, sfărâmând și tăind lunca cu gând s-ajungă În grabă la zvonul de război. Nu după mult timp călăreții și tunurile s-au Împotmolit
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai rămas în suflet: Iubirea neclintită pentru moșia Noastră, Pentru Bogdan cel Tânăr, iubitul Nostru fiu... Rog ceriul să-nmulțească hotarnicele clipe, {EminescuOpVIII 74} S-urnesc pe ai lui umeri Domnia ce o port. Dar vai, abia viața-i se desprimăvărează, E crudă încă mintea și oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmtul țării scaun; Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deopotrivă domnia mea [e] gata Să zvârle pe-amîndouă deodată în mormânt. Un singur colț de viață ne-a mai rămas în suflet, Iubirea nesmintită pentru moșia noastră Și pentru Bogdan-Dragoș, iubitul nostru fiu. Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe ai lui umeri domnia ce o port. Copil ieșit din leagăn, cu -oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmt al țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la Moldova, căci la Moldova și la Dumnezeu toate sânt cu putință. Jurgea, // ieși și vezi cine-i și de unde-i. Pune-l la răcoare și vor înceta minunile ca din senin. Vrun pierde-vară, vun amăgitor care, auzind că azi urnim Domnia pe umerii fiului nostru Ilie Vodă, vrea să aducă bănuieli asupra creștetului Nostru. Vezi, Jurgea, cine-i, că-i vom face noi județ pe urmă. Direptatea e adunată numai de-a binele, ca să mustre pe cei ce viclenesc Domnia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gol al inteligenței pure. El nu observă că prin osteneala sa el nu câștiga din drum, căci n-avea de ce să se ție, n-avea teren solid pe care să-și poată (răzima) apăsa piciorul și aplica puterile spre a urni inteligența din loc. Este însă o soartă comună a rațiunii omenești în speculațiune de a-și sfârși cât se poate de iute clădirea și a cerceta abia după aceea dacă și temelia e bine pusă. După aceea se iscodesc fel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]