741 matches
-
-l voi repara, când voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria. Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care se afla în cel mai înalt punct. A mai descoperit și grupuri noi de stele: unul atât de pătrat încât l-a numit Câmpul de Cartofi și un altul pe care l-a botezat Bubbles, în onoarea unui vechi ursuleț de pluș. Jina nu și-a mai mângâiat abdomenul. Hainele ude i se întăriseră pe ea de parc-ar fi fost făcute din carton. Nu știa cum să aprindă un foc și nici nu-și mai amintea când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai e frig; Karl, numele lui Carol cel Mare, ajunge sub forma krali (=rege) În toate limbile slave, dar și În română (crai) și maghiară (kiraly); Th. Roosevelt este un președinte american mare amator de vânătoare și de atunci toți ursuleții de pluș din America se numesc Teddy; Bolivarul, Napoleonul și Ludovicul sunt monezi (unele Încă mai circulă); amiralul englez Vernon a fost poreclit mai Întâi Grog pentru că purta o manta ordinară din gros grain, iar când nu a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
suporta așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în loc de pernă avea o cutie de fulgi de porumb, a adăugat Margaret. —Și singura ei jucărie era o coală de hârtie pe care trebuia s-o împăturească în diverse forme. Cu toate că la ea acasă avea grămezi de păpuși și de ursuleți. Am plâns cu lacrimi amare, îngrozită de ceea ce distrusesem. Eram unicul vinovat pentru faptul că familia mea era privată de propria-i casă. Și asta numai pentru că fusesem un purceluș. — Nu putem să ne luăm altă casă? m-am milogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și cu toate că mă dădusem peste cap să fac o treabă bună, poate că nu aveam experiența necesară ca să mă înham la atâtea proiecte. Poate că, într-adevăr, eram depășită de situație. — Nu-mi place să te văd așa de supărată, ursulețul meu, mi-a spus Randall, folosindu-se de noua poreclă pe care mi-o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încurajator. Ești o stea, iar Vivian e norocoasă să te aibă. Iar ea știe asta - probabil c-a avut o noapte grea, iar tu s-a întâmplat să-i intri în bătaia puștii. Sunt sigur că totul o să fie bine, ursulețul meu. — Mulțumesc, Randall, i-am răspuns, sărutându-l pe obraz. Deja mă simt mai bine. Randall se descurcase de minune în calitate de înlocuitor al lui Bea. — Mă bucur, mi-a spus el și m-a sărutat pe nas. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mă duci chiar până la ușă! Am realizat, dintr-o dată, că Randall se îndrepta către periferie. Eu presupusesem c-o să meargă direct la garajul de pe 78th Street, de unde eu aveam să iau un taxi până acasă. — știu că nu trebuie, ursulețul meu, mi-a răspuns el luându-mi mâna și sărutându-mi-o. Dar așa vreau. — Ok, păi... ăăă, aici trebuie să faci stânga. Am văzut cum ochii lui Randall s-au mărit atunci când am intrat pe strada mea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
proiectate asupra lui de puternica sa familie. Cu toate astea, eu nu mă puteam abține să nu mă simt strivită. — E în ordine, am reușit să șoptesc, cuvintele abia ieșindu-mi din gâtul aproape blocat. Îmi pare așa de rău, ursulețule. Mă simt îngrozitor. Măcar lasă-mă să plătesc biletul pentru un prieten care să meargă cu tine. Ia-o pe Mara - sau pe cine vrei tu. Sun-o pe Deirdre și ea o să aranjeze totul, da? Îmi pare rău, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să lucrăm și pe manuscris! Ia-l cu tine și putem să trecem notele în revistă în avion... — Sau putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tipă foarte activă. Sigur, asta se întâmpla cu mulți ani în urmă. Telefonul a început să-mi sune, iar eu m-am crispat imediat. Dar era numărul de la biroul lui Randall - nu șefa mea. — Bună, dragule, am gângurit eu. — Salut, ursulețule! Ascultă, am vrut numai să te anunț c-o să vină Freddy să vă ia de la aeroport. și am rugat-o pe Svetlana să ne prepare cina pentru diseară. Pot să plec câteva ore de la serviciu. M-am gândit c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci... ne vedem peste câteva ore. — Grozav. Ne vedem atunci. Te iubesc, ursulețule. Eu am tăcut. — Îmmm, și eu pe tine. Pa. și am închis. — E așa de frumos aici! a exclamat Luke. Genul ăsta de natură nu poți să-l întâlnești în Central Park. Aici viața are o calitate mult mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tine? — Păi, știi, am mers la etaj ca să ne uităm la jucăriile soțului ei... — Jucăriile soțului? Parcă mi-ai pus că tipul e biochimist! — Chiar e biochimist! Numai că, accidental, îi face plăcere să se joace. Cu jucării. Trenulețe electrice, ursuleți de pluș și altele de genul ăsta. Femeia zice că soțul ei e un caz de creștere întârziată. Totuși îl acceptă așa. E genul ăla de nevastă fidelă. — Și ce s-a întâmplat dup-aia? Dacă las la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
despre iad, zise Gaskell, este să fii prins într-o relație cu un cuplu de limbiste. — Ce-i aia limbistă? întrebă Eva. Gaskell se uită lung la ea. — Nu știi? Știu genul ăla de oameni care studiază limbile lumii... — Dragă ursulețule Yoga, ești cea mai naivă ființă de pe lume, zise Gaskell. O limbistă e... — Las-o baltă, Ge! interveni Sally. Al cui e rândul să joace? — Al meu, zise Eva. I... M... P... pronunțat Imp. — O... T... E... N... T... pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dar el își continuè nestingherit treaba, un papuc de casè al Corinei este plasat undeva în ansamblul postmodernistei construcții ce prinde, în mijlocul covorului, un contur ferm sub mâinile harnicului constructor, un caiet, gèsit cine stie pe unde, cu foile rupte, ursulețul strèmutat din condiția să de jucèrie de pluș în aceea de virtualè cariatidè la o clèdire care nu face nici o concesie funcționalului, cuburi, mașinuțe, vagoanele trenulețului, apoi elicopterul cu elicea ruptè, Îl urmèresc cu deosebit interes, n-aș spune cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viteză, așa că una din mâinile lui Jake era întinsă astfel încât s-o țină de spatele vestuței, ca să se asigure că fetița nu scăpa pe cine știe unde. Haide, dovlecel, a spus el ridicând-o pe Jessica și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu afecțiune căpșorul cu pufuleț mătăsos. Fetița fusese copleșită de Moș Crăciun cu daruri, dar părul nu fusese unul dintre ele. Așezând-o cu grijă pe scăunelul rotativ de baie, Jake s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la un moment dat, plânsese. Acum însă se liniștise. Atenția îi fusese distrasă de funda de la gâtul ursulețului, pe care o înfășura în jurul degetelor de la cealaltă mânuță. Nick a căzut în genunchi pe covorul pe care el și Caitlin îl cumpăraseră doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îl cheamă pe medicul fiicei mele, i-a spus Nick disperat, pe parcursul uneia dintre multele conversații de mărturisire pe care cei doi le-au purtat la scurt timp după moartea lui Caitlin. Nu știu ce dulciuri îi plac, nu știu numele tuturor ursuleților, nu știu nici măcar dacă e alergică la ceva. Toate chestiile astea le-am lăsat în seama lui Caitlin. —O să înveți curând, l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat de chirlăiala sonoră care a izbucnit de undeva, din dreapta. —Mamiiiiiiii! Mi-e sete! Tresărind, Susan a deschis un ochi și-a descoperit-o pe Milly stând în picioare, lângă pat, cu credinciosul ursuleț Winnie într-o mână și cu o cănuță goală în cealaltă. Denzel trebuia să mai aștepte. Bine, iubita mea. Susan s-a ridicat într-un cot și-a aruncat un ochi către ceas. Era 6:45 dimineața. —Stai doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și să savureze o baie îndelungată și neîntreruptă, fără David care fie băga capul pe ușă din două-n două minute, fie se așeza pe WC ca să stea la taclale, și fără Jessica, a cărei distracție era să-și arunce ursuleții peste ea, în apa din cadă. David se dusese la un meci de seară la Stamford Bridge, împreună cu Luca, după care cei doi aveau de gând să meargă la un restaurant indian. Așa că Fiona știa că are toată seara la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși, iar eu aud ghiozdanul trântindu-se pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși, iar eu aud ghiozdanul trântindu-se pe podea și arcurile patului scârțâind, alerg spre camera ei, o găsesc întinsă pe pat, acoperită de ursuleți și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu vreau să merg la școală, nu mă simt bine. Ochii ei îmi aruncă priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aproximativ vârsta lui Noga, el este mai micuț, aproape un bebeluș, iar eu îi privesc geloasă, de ce nu am luat-o pe Noga cu noi și de ce nu avem și noi un copil mic, grăsuț și cu mucii curgând, asemenea ursulețului acestuia, iar Udi spune, nu începe acum, înghit în tăcere oasele subțiri, de când o scăpase pe Noga, refuzase și să discute despre conceperea unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect, dar mi se părea că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi este umflată, am gura uscată și amară, vreau numai să dorm, să o trimit la școală și să mă întorc în pat, dar încă nu s-a îmbrăcat, stă pe pat în pijama, o copilă deja mare, înconjurată de ursuleți și clovni, încerc să o ating, te simți bine, Noghi? Dar ea nu îmi răspunde, știe, nu mai am nici o îndoială, a găsit înaintea mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]