744 matches
-
iar praful se acumulase puțin câte puțin pe pântecele dungate ale teorbelor. Apoi, după ce ochii mi s-au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea o sclipire batjocoritoare. —Yogi, deci? Ca în ursulețul Yogi sau ca în Maharishi Mahesh? Nici una, nici alta, a replicat glacial Hugo, începând dintr-odată să-l urască pe Jake. Numele meu e, de fapt, Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine. Lotti se uita acum fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vârsta ei și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să se mai întâmple. Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu un strigăt de încântare și-l strânsese la piept ca pe un prieten pierdut. Ceea ce mama ei presupunea că și era. Pe Alice o cuprinsese disperarea. Cercetase cu mare atenție fiecare siluetă abia conturată, apoi trecătoare, dar nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parcului, era un pod nu prea înalt care traversa un râu micuț. Alice s-a oprit pe el, aplecându-se peste balustradă în așa fel încât Rosa să vadă apa care curgea vioaie pe dedesubt. Rosa a râs, fluturându-și ursulețul fericită. Era fascinată de apă. Mai ales de cea care ieșea din robinetele de la cada de baie. În rarele ocazii când asta se întâmpla. Judecând după mormăielile lui interesate, și lui Theo îi plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bâldâbâc. Moment în care Rosa a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa țipa isteric, iar Alice se chinuia în van s-o liniștească, Hugo și-a dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jucăriei. Hugo a calculat rapid. Mașina era parcată în fața porților de acces în parc; oare să se urce în ea și să fugă după jucărie în josul râului, până la următorul pod, în speranța c-avea s-ajungă la timp ca să pescuiască ursulețul? Dar, dată fiind viteza curentului din apă, existau mari șanse ca jucăria să ajungă la următorul pod înaintea lui sau să se scufunde într-un mormânt de ape cu mult timp înainte. Era crucial să țină animalul în raza privirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina luminii din ce în ce mai scăzute, dar în apă, undeva în fața lui, o pată mică de roz îi confirma că ținea pasul cu ursulețul. În vreme ce râul se apropia de un cot, lui Hugo au început să-i crească speranțele că jucăria avea să se oprească în mal împinsă de forța apei. Apoi s-a lovit, violent, de ceva dur și țepos. — Fir-ar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
produsă de accident nu era nimic pe lângă agonia cauzată de faptul că nu mai vedea pata roz în râu. Hugo s-a luptat să înainteze printre tufișuri. Când a ieșit de după ele, spre bucuria și ușurarea lui, a observat că ursulețul era undeva, în fața lui, înotând vitejește în apa care devenise mult mai adâncă. O perspectivă mult mai puțin îmbucurătoare o reprezentau zidul și podul care se întrezăreau în fața lui Hugo. Ajunsese în capătul câmpului și intra acum în oraș. Din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult mai puțin îmbucurătoare o reprezentau zidul și podul care se întrezăreau în fața lui Hugo. Ajunsese în capătul câmpului și intra acum în oraș. Din partea cealaltă a zidului se auzea zgomotul mașinilor. Până când o să traverseze el drumul care părea aglomerat, ursulețul avea să dispară. Fără să ezite în fața inevitabilului, Hugo a alergat până în capătul malului, apoi a sărit în apă. A urlat din cauza durerii și a apei reci. Șocul aproape că i-a oprit inima în loc, iar apa era chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văzut, îngrozită, cum silueta în fugă a lui Hugo își schimbă brusc direcția și se cufundă în apă. Dintr-odată, a simțit că-i vine să vomite. Ea fusese cea care-l împinsese la asta. Hugo nu plecase în căutarea ursulețului decât ca să fie iertat. Ca să-i demonstreze că-i părea rău fiindcă întârziase. Și să-i confirme că-i păsa. Of, Alice nu voise să fie oribilă. Sincer, chiar nu voise. Era obosită și supărată. Atât! Și de ce? Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
restabilise toată încrederea în el. Era o dovadă clară de dragoste. Când Hugo a dispărut în apa de sub pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-a împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de apă o fi fost el îngust, dar era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum brațul puternic al apei începea să-l strângă din ce în ce mai tare și cu mai mare viteză. Alarmat, și-a dat seama că mormanul de bolovani de pe fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare nu o impresionau deloc. Ramurile căzute în râu treceau pe lângă el într-un ritm amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă. Și nici nu mai auzea altceva decât plescăitul apei și gâfâielile lui îngrozite și dureroase. De ursuleț nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă. Și nici nu mai auzea altceva decât plescăitul apei și gâfâielile lui îngrozite și dureroase. De ursuleț nu-i mai păsa oricum. Tot ceea ce mai conta era să se salveze. De dragul lui Theo, dacă nu și din alte motive. Nu putea să-l lase singur pe lume. Și nici cu Amanda. Fiindcă asta ar fi însemnat cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a realizat că era înfipt într-o cracă de copac care căzuse pe jumătate în apă. La numai câțiva metri de el, râul se prăbușea în cazanul în fierbere al barajului. Zeul părinților intervenise în favoarea lui. Sau poate fusese zeul ursuleților. Pentru că acum, în timp ce-și trăgea sufletul cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putere, săltat în sus și întins pe pământ. A clipit la vederea grupului de oameni- probabil trecătorii de pe pod - care-l scoseseră din apă și-l trăseseră pe mal. Te simți bine? l-a întrebat cineva uitându-se întrebător la ursulețul pe care Hugo îl ținea strâns în mână. Și-a mișcat buzele ca să vorbească, dar a descoperit că nu putea. În schimb, a înregistrat uluit cerul nesfârșit de deasupra, pământul rece de sub cap și faptul că respira, deci trăia. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un altul, de aceleași dimensiuni, agățat de gât ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană. Dar femeii nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se îngrijorase ea. Nu trebuie să închiriezi o cameră ca să pot merge acolo? Ba da. Dar nu contează, îi răspunsese Hugo fluturând degajat dintr-o mână. Meriți. —Merit? Din cauza mea, aproape c-ai murit încercând să salvezi nenorocitul ăla de ursuleț. Măcar atât puteam și eu să fac. Tu ai mers cu mine la spital când Theo a fost bolnav. Mi-ai arătat cum se pun scutecele... —Of, te rog. Asta n-a fost nimic, l-a întrerupt Alice apărându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Exact asta a spus și Hugo. A spus tot ce mi-ai zis și tu acum. Draga mea, cu cât aflu mai multe despre Hugo ăsta, cu atât mai mult începe să-mi placă de el. Episodul când a salvat ursulețul Rosei a fost pur și simplu adorabil. Eroic chiar. Alice a simțit un junghi dureros la amintirea acelor clipe. Asta e în afara discuției. Da? De ce? Pentru că relația cu Hugo e imposibilă. Eu rămân cu Jake și cu asta basta. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se trezise populată cu patrupede sănătoase, hrănite în farfurii adânci de tablă. În general, fuseseră castrate și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia nu prevăzuse chestia asta. Dacă îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]