477 matches
-
Pe la unghere dacă nu le-observi. Șunci lâncede, brânzeturi violente, Miresme ce de impudoare le incrimini, Oh, un bufet întreg de sentimente S-a împuțit neconsumat de nimeni. Seara mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de motani Se-ncing pe-acoperișurile mele!!! VERBA WOLANd Arta buchinismului și moartea unei librării Ruxandra CESEREANU Îmi închipui, uneori, buchiniști glumeți, bătrâiori și pitorești pe malul Someșului: și îmi închipui nu cum ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru această tristă lipsă de sociabilitate puteai fi recunoscător. Și mai bine, nu dădu peste Margotte. Cel mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său, așa cum era, cu picioare ce usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca ecranul de televizor din hol, alb și gri, bâzâind fără imagine. Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
te-ntrebi, n-o să vrea să-și bată recordul? Domnul Sammler Își scoase batista Împăturită și o strecură pe sub lentile Înainte de a-și scoate ochelarii, ascunzându-și de Emil ochiul mutilat. Nu putu să privească În sus prea mult, Îl usturau ochii. — De unde să știm? Ieri a spus că eul lui inconștient a fost cel care a desfăcut țeava care nu trebuia. — Da, și cu mine vorbește așa. Dar lucrez de optișpe ani pentru Gruneri și știu cum face. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al copiilor de acolo, chipul lor colțuros și hotărât, care le dădea o Înfățișare mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu nisip fin, iar spre sfârșitul zilei, bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu nisip fin, iar spre sfârșitul zilei, bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și-i apăra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el nu era În stare să facă nimic. — Mi-ai spus că n-o să mă părăsești niciodată, Johan. Valurile Îi clipoceau blând până la mijoc și cămașa i se udase și era rece. S-a frecat la ochi, care l-au usturat din pricina apei sărate. Avusese dreptate să se teamă de mare. Nu dorea câtuși de puțin să fie unde era. Voia să uite de locul ăsta, de clipa asta, pentru totdeauna. Lumea asta, i-a trecut prin minte, lumea asta nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unde se arsese bluza. — Stai aici, lângă mine că nu te mănânc, o așează pe genunchii lui și-i mângâie pieptul cu arsura. Ești șic, muiere! Toarnă țuică pe pieptul ars și-i sărută arsura. — Lasă-mă, omule, că mă ustură. Ismail o ține de mijloc și cântă: —”Frunză verde viorea Dragă mi-e țâganca me Că este bine făcută Ca prin inel pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ai mai spălat vreodată așa? — Niciodată. — Uită-te la mine, își freca Zina dinții cu periuța cu pastă. Acum spală-te și tu. — Au! zgârie periuța asta. Nu pot. Freacă mai ușor că nu ești învățată. Tot zgârie și pasta ustură. Au! Au! — Hai, Prințeso, continuă. Pasta are un gust răcoritor și ție ți se pare că ustură, că nu ești obișnuită. — Nașpa!a aruncat Prințesa periuța după ce a terminat spălatul dinților. — Ia deschide gura! Ce dinți frumoși ai acum și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pastă. Acum spală-te și tu. — Au! zgârie periuța asta. Nu pot. Freacă mai ușor că nu ești învățată. Tot zgârie și pasta ustură. Au! Au! — Hai, Prințeso, continuă. Pasta are un gust răcoritor și ție ți se pare că ustură, că nu ești obișnuită. — Nașpa!a aruncat Prințesa periuța după ce a terminat spălatul dinților. — Ia deschide gura! Ce dinți frumoși ai acum și cât de proaspătă ți-e gura spălată, o încuraja Zina. Uită-te-n oglindă! Îți place? — Da
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
urina caldă prelingîndu-se pe picioare, mai ales când e apa mai rece. Și în copilărie ne pișam pe picioare când ne loveam sau ne zgâriam mai tare, așa ne învățase un țigan prin curtea blocului, că pisatul e dezinfectant deși ustură puțin. Ne mai pișam pe picioare și din greșeală, când ne tăia în timpul vreunui joc și nu aveam chef să urcăm până la trei, sau la patru, unde stătea fiecare, deoarece ne trăgeam puțulica pe crac, pe lângă chiloți, și dădeam drumul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ar fi deranjat nici să vină să și-o tragă lângă mine. Mâncam un sandviș pe zi cam pe la ora 17, ca să-mi ajungă până a doua zi seara, de obicei cu merghez, un cârnat picant arăbesc după care mă ustura curu îngrozitor. Primele două săptămâni au fost de coșmar. După care mi-am găsit de lucru și m-am mutat într-o cameră de bonă. Era la etajul șase al unui imobil fără ascensor și încăpeam în pat doar pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
guițe? - Da, bă, ce te miri așa? Poți să-l tai de Crăciun sau, mă rog, când vrei, dar să nu-l mai faci să sufere, accentuează Ascroafei. Că dacă află organele comunale, te-ai ars, amendă mare de te ustură c.... l, mai mult decât face porcul. - Să îndrăznească primarele să-mi dea amendă, că scot șorice din el, sări Porcaru de unde se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ne-am hotărât că, dacă ne atacă, să-l lăsăm să se apropie de noi, de picioarele noastre, după care să aruncăm praful de DDT în ochi. Ceea ce am și făcut. Aruncându-i praful în ochi a început să-l usture și să schelălăie. Noi am fugit, iar câinele se tăvălea în drum de usturimea ochilor. Apărarea noastră a reușit. A doua zi a ieșit din nou să ne atace și iar i-am dat cu praf în ochi. În zilele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se uită printre lacrimi la eticheta sticlei de whisky. Ce i-o fi trebuit și America lui Sorinel, că țuica noastră-i mai bună? Îi cam venea pe gât whisky-ul, așa, un damf de trandafiri și mentol, și-l usturau ochii. Globul de staniol i se legăna direct în stomac. Căută un punct fix să-și regleze șarful. Mișu se mișca de colo-colo, ștergând paharele de la bar. Aburii de varză dădeau MaxiBarului un aer de Infern. Nea Ovidiu găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai mult de faptul că-i vedeam pe colegii mei râzând cu poftă și distrîndu-se mai ceva ca la teatru. Pe Nea Tomiță îl necăjisem de multe ori. De data asta, nu știu de ce, însă, ochii au început să mă usture fără de voia mea... să simt săgeți prin ei... și m-au podidit lacrimile! Bietul Nea Tomiță Dicescu nu vorbise niciodată atât de pătrunzător!... Și cum se nimerise ca tocmai eu, zurbagiul care-l supărasem de atâtea ori, să-i fac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putea fi exprimată decât prin contopirea buzelor lor într-un dulce sărut. —Ești atât de frumoasă! —Ești atât de bun! și-a retras mâinile deja calde și i le-a pus pe față ca să-l convingă că n-o mai usturau. Ei încă își ținea mâinile sub bundiță prelungindu-și această plăcere. —Ale tale nu s-au încălzit? — Nu cred. Ia să văd, i le prinde și i le scoate de sub bundiță. A! mincinosule, sunt calde, calde. Îl gâdilă fiindcă a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei să pălăvrăgim despre altcevaaa...“. Pe urmă, mi-am rezemat fruntea de marginea mesei albastre, vopseaua era încă proaspătă, mi se lipea de păr, ochii mă usturau, deși îi țineam închiși. „De ce nu-mi răspunzi ?“, am întrebat. „Doar știi că sunt un copiiil, poate sunt chiar copilul ălaaa. Vrei să-mi întind mânaaa, să ți șterg praful așternut peste gurăăă ?...“ M-am ridicat, am dat scaunul la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un porc mistreț, e încă vie dar fălcile mistrețului rup bucăți de carne din corpul ei, o ustură, ar vrea să adoarmă, își repetă frenetic: "nu mă doare, sunt fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine minți, idioato, spune una dintre vocile ei interioare, "vreau să scap de durere", "n-o să scapi până închizi ochii", "dar atunci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pipăit, nimerindu-l pe Pamfil Duran, care se trăsese să viețuiască în vizuina cugetului său, ca ariciul în bârlogaș și scuturându-l ușurel i-am zis că: măi frate, fă-mi și mie un loc, să mă încălzesc, că mă ustură la inimă! Iar el, înghesuindu-se, m-a primit alături, însă eu n-am avut răbdare să mă cuibăresc și i-am spus că: stai tu, măi frate, fiindcă eu am să mă cobor, iar, să văd, dacă nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un final. Nenorocitul animal se aruncă cu capul înainte încotro vedea cu ochii, urlând sfâșietor de durere și oprindu-se, din când în când, pentru a-și mușca cu înverșunare locurile care o usturau cumplit. Simțind nevoia de a-și mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu el o carafă plină, porni la întâmplare prin încăperile mărețe de la Sans-Souci. Trecu dintr-un imobil în altul, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de om până la cer, vom fi mai aproape, tot mai aproape. Aici, în icoană, ești ca în ospeție, acolo, sus, te voi aștepta ca pe un soț ostenit după o zi de coasă!" Nu degetele au fost semnele durerii, ele ustură, dor, amorțesc, se usucă, se desprind din palme precum niște muguri pocniți prea devreme; dorul, 21 de zile fără ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zgândăr, să-și vâre măcar vârful acului... Că n-am mai simțit urmă de durere sau de usturime de când am ajuns în Rai, ca să mă pot bucura pe urmă cu adevărat că nu mă mai doare și nu mă mai ustură... MAVRICHIE: Cată-și treaba, Sisoe! Păi n-o știu eu pe dumneaei? Sau socoți că ești primul care o zgândără? Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]