508 matches
-
și i-a învins în vara anului 253. Armata l-a proclamat împărat pe Aemilian. Acesta a pornit marșul spre Italia. Gallus și fiul său Volusianus au strâns mai multe legiuni, chiar și de pe Rin, pentru a apăra tronul de uzurpator. Dar nu s-a dat nici o bătălie, deoarece soldații lui Gallus și-au dat seama de superioritatea miltară a lui Aemilian și l-au ucis pe împărat și pe fiul său. Aemilian a fost recunoscut ca împărat. Senatul i-a
Aemilianus () [Corola-website/Science/303261_a_304590]
-
ucis pe împărat și pe fiul său. Aemilian a fost recunoscut ca împărat. Senatul i-a conferit lui Aemilian titlul de "Augustus". Cu toate acestea, Valerian, guvernatorul provinciilor de pe Rin, loial împăratului defunct, s-a declarat împărat. Aemilian și noul uzurpator s-au întâlnit la Spoleto, dar nici de data aceasta nu a fost o bătălie. Aemilian a fost ucis de propriile trupe și Valerian i-a urmat la tron.
Aemilianus () [Corola-website/Science/303261_a_304590]
-
Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte, în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-au născut, gemenii Romulus și Remus au fost înlăturați din Alba Longa, de către unchiul uzurpator al mamei lor, Amulius, și au fost aruncați în Tibru. Au fost salvați de o lupoaica și au reușit să supraviețuiască. Au fost crescuți de pastorul Faustulus și de soția sa, Laurentia. La maturitate, gemenii l-au înlăturat pe Amulius
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
bunurilor de prestigiu. Politica de recrutare provincială în cadrul armatei imperiale, începută de la Hadrian, a dus la constituirea armatelor regionale, staționate la limes. De pe urma victoriilor obținute împotriva barbarilor, comandanții triumfători profitau de situație și erau proclamați împărați de către soldați, și cum uzurpatorii trebuiau să se deplaseze la Roma pentru a obține recunoașterea senatului, părăseau frontiera, ceea ce favoriza intensificarea raidurilor. Regimul instituit de Augustus, ce avea o aparență republicană, presupunea o colaborare formală cu senatul. Senatul părea să fie deposedat de prerogativele pe
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
frecvent în decursul secolului, fiind determinat de conflictele externe și invaziile „barbarilor” din nord. Raidurile barbarilor permiteau unui comandant militar să câștige un prestigiu militar prin intermediul victoriei, iar soldații puteau să-l proclame „Augustus”. Pentru a-i fi legitimată titulatura, uzurpatorul trebuia să obțină recunoașterea din partea împăratului în exercițiu sau a senatului roman și să se deplaseze spre Roma. Toate acestea contribuiau la instabilitatea guvernării și la accentuarea crizei. Sentimentul dinastic a crescut în rândul militarilor. O serie de uzurpatori au
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
titulatura, uzurpatorul trebuia să obțină recunoașterea din partea împăratului în exercițiu sau a senatului roman și să se deplaseze spre Roma. Toate acestea contribuiau la instabilitatea guvernării și la accentuarea crizei. Sentimentul dinastic a crescut în rândul militarilor. O serie de uzurpatori au tins spre crearea unei dinastii, cooptând rude la guvernare, în calitate de moștenitori desemnați. Din timpul împăraților illyri erau tot mai mulți asociați prin legaturi de rudenie cooptați. Formele exterioare ale puterii sunt întărite și sunt adoptate în plan ideologic elemente
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
ce au ocupat Carrhae și Nisibis și amenință Antiochia. În 243, Timesitheus moare, iar Gordian este aruncat în brațele noului perfect al pretoriului, ofițerul arab M . Iulius Phillipus, care a organizat o revoltă și l-a înlăturat pe tânărul împărat. Uzurpatorul a încheiat cu Shapur pacea și a protejat frontiera. A revenit pe frontul din nord, unde a înfrânt triburile germane în 246 și pe carpii din Dacia în 247. Și-a ridicat fiul la rang de Augustus, Filip Arabul sperând
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
cu apogeul crizei: tatăl său Valerian a fost luat prizonier de către parți; goții năvăleau în număr mare, iar multe teritorii își proclamau independența și desfășurau procesul de secesiune de imperiu sau erau abandonate. Gallienus a trebuit să înfrunte treizeci de uzurpatori. Gallienus a instituit reforme: a creat "comitatus", un corp de cavalerie mobilă, după modelul perșilor, alcătuit din cataphtractarii. În 261 a emis un edict prin care senatorii erau excluși de la comanda legiunilor, fiind promovați în locul lor membri ai ordinului ecvestru
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
stabiliea împărații legitimi și uzupratorii. Galerius a devenit primul dintre Augusti, avându-l ca Cezar pe Maximinus Daia. Licinius a fost promovat că Augustus, iar Constantin a rămas în poziția de Cezar. Maxentius și Valerius Alexander au fost denunțați că uzurpatori, iar Maximian Herculius a fost forțat să abdice din nou. În urmă presiunilor exercitate de Maximin Daia, Galerius l-a numit pe Constantin că filii Augustorum, iar în 310 , toți cei patru mebmri ai tetrarhiei au devenit Augusti. În 308-310
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
pe fondul răcirii relației sale cu Maxentius. Maxentius a impus o dominație militară, în cadrul căreia nu există o alianța dintre el și senat, dar au existat colaborări în privința afacerilro publice, un prefect al pretoriului și comandant al trupelor fiind senator. Uzurpatorul a avut și o politică de toleranță reigioasa. În 311, Constantn a ordonat un "damnatio memorie" pentru Maximian Herculius, marcând ruptură de dinastia Herculiilor și de Maxentius. Galerius moare, iar raporturile de forțe din cadrul imperiului se schimbă. Maximin Daia a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
contextul conflictului cu perșii, Constant s-a răsculat împotiva lui Constantin II ce guverna în Occident. A ieșit învingător, dar în cele din urmă, Constantin II este ucis la Aquileia, iar Constant rămâne singurul stăpânitor al Apusului, confruntându-l pe uzurpatorul Magnentius de origine barbara. Constantius II , care guverna în Orient, îl învinge pe Magnentius la Mursa și Mons Seleuci, iar francii și alamanii pătrund în Gallia. Lui Constantius i-a urmat la tron în 361 vărul sau, Iulian, care era
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
credință Romei drept religie a imperiului. Grațian și Theodosiu au renunțat la titlul de pontifex maximus, pe care l-a preluat Papa. Thedosiu a avut viziuni religioase și politici progresiste. A solicitat ajutorul comandanților teutoni pentru a-l contracara pe uzurpatorul Eugeniu. În 396 interzice jocurile olimpice. La moartea sa din 395, Theodosiu a împărțit imperiul între fii săi, Arcadius primind partea de răsărit cu Constantinopolul, iar Honorius a luat partea romană de apus.
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
militare cu Prusia, Franța, Bavaria. Imperiul Habsburgic a fost adversarul înverșunat al Franței revoluționare și napoleoniene (1792-1815), înfrângerea categorică de la Austerlitz (1805), a armatelor austro-ruse de către Napoleon Bonaparte a dus la creșterea înverșunării coroanei habsburgice de a înlătura pe marele „Uzurpator”, mezalianța din 1810 (căsătoria acestuia cu Maria Luisa, fiica împăratului Francisc), fiind doar un intermezzo înaintea marelui final de la Waterloo (1815). Pacificarea imperiului prin înăbușirea revoluțiilor, declanșate la 1848, a deschis drumul afirmării unei îndelungate domnii a lui Franz Joseph
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cuvânt ca oricare altul. Dacă eu nu aveam alte titluri decât acesta pentru a mă prezenta posterității ea mi-ar râde în nas. Instituțiile mele, binefacerile mele, victoriile mele, iată adevăratele mele titluri de glorie. Că sunt numit corsican, caporal, uzurpator, puțin îmi pasă. Oricât ar încerca să mă suprime, să mă mutileze, le va fi foarte greu să mă facă să dispar complet”. Membră fondatoare a structurilor euro-atlantice (NATO, 1949, CEE, 1957, transformată în UE), Franța a avut o poziție
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
aer liber. După unificarea imperiilor Persan și Mediu în 550 î.Hr., Cir II și mai târziu fiul lui Cambies II au redus puterea magilor. În anul 522 Î.Hr. magii s-au revoltat și au pretins tronul pentru altă persoană. Uzurpatorul, pretinzând ca este fiul mai mic a lui Cir, Smerdis, a urcat pe tron puțin mai târziu. Falsul Smerdis ( cu numele real Gautama), a guvernat timp de șapte luni, apoi a fost detronat de Darius I în 521 î.Hr. Magii
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Marcus Fulvius Rufus (d. c.249) a fost un uzurpator roman din secolul III. este cunoscut doar după câteva monede și după scrierile lui Aurelius Victor, Zosimus și Polemius Silvius. Iotapianus făcea parte dintr-o familie aristocrată din Siria. Probabil se trăgea din regii din Commagene, a căror putere locală
Iotapianus () [Corola-website/Science/312232_a_313561]
-
a născut la Sirmium, în Pannonia, în timpul unei campanii condusă de tatăl lui, Decius. Pe mama lui Herennius o chema Herennia Cupressenia Etruscilla, care era de rang senatorial. În 248, a fost tribun militar împreună cu tatăl său. După victoria asupra uzurpatorului Pacatianus din Moesia, Decius s-a hotărât să pornească el singur o revoltă. Aclamat de armată ca împărat, el l-a învins pe împăratul Filip Arabul la Verona și a preluat puterea. La Roma, a fost numit "Caesar" în anul
Herennius Etruscus () [Corola-website/Science/312244_a_313573]
-
(lat. Historia Augusta) este o colecție târzie de biografii romane, în latină, ale Împăraților și ale unor apropiați ai acestora precum și ale unor uzurpatori din perioada 117 - 284. Se prezintă ca fiind un ansamblu de scrieri a șase autori diferiti, denumiți colectiv Scriptores Historiae Augustae, redactat în timpul împăraților Dioclețian și Constantin. Situația este însă mult mai complexă: autorul (sau autorii), datarea și eventualul scop
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
a operei lui Suetoniu. În legătură cu lacuna de la mijlocul secolului al III-lea, s-a mai emis și ipoteza că ar fi deliberată, pentru a evita tratarea unor împărați ale căror domnii erau prost documentate. Deși sunt dedicate cărți întregi unor uzurpatori efemeri sau chiar complet inventați, nu există nici o biografie independentă a împăraților Quintillus și Marcus Annius Florianus, domniile lor fiind amintite succint la sfâșitul biografiilor predecesorilor lor Claudius Gothicus și respectiv Tacitus. Timp de aproape 300 de ani de la ediția
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
proveni din surse mutiple. Unele porțiuni sunt compilații ceea ce ar putea explica acest ultim aspect. Un aspect unic al "Istoriei Auguste" este ca prezintă nu numai biografii de împărați ci și biografii ale asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus, pe fratele lui Caracalla Geta și pe fiul lui Macrinus Diadumenianus. Nici una dintre aceste biografii nu conține prea multă informație de încredere, toate sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
cele care îi permit autorului să-și exerseze liber imaginația fără a se împotmoli în fapte istorice și în timp ce lucrarea progresează, aceste exerciții imaginative devin din ce în ce mai elaborate, culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea Triginta Tyranni, care prezintă uzurpatorii ce s-au ridicat împotriva lui Gallienus. După biografia lui Caracalla și biografiile împăraților (cele primare) încep să aibă turnuri retorice și să prezinte elemente de ficțiune care până atunci rămăseseră specifice biografiilor secundare. Biografia lui Macrinus, spre exemplu, este
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
modă să citești Suetonius și Marius Maximus. Ammianus Marcellinus scria istoriografie în stilul sobru a lui Tacitus. ("Istoria" face din împăratul Tacitus (275-276) un descendent și cunoscător al istoricului.) De fapt, în pasajul "Quadriga tyrannorum" - 'carul cu patru cai al uzurpatorilor' cara au aspirat la tron în timpul lui Probus - "Istoria" însăși îl acuză pe Marius Maximus de a fi producătorul uei 'istorii mistice': "homo omnium verbossissimus, qui et mythistoricis se voluminibis implicavit". Termenul "mythistoricis" nu apare în nici o altă sursă în
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
l-au asasinat. Egist a devenit rege peste Micene, timp de aproximativ 7 ani. După acesta, Oreste fiul acum de 18 ani al lui Agamemnon, a revenit în țara sa unde și-a răzbunat tatăl, ucigându-și mama (Clitemnestra) și uzurpatorul (Egist).
Egist () [Corola-website/Science/311906_a_313235]
-
sila, se lăsa proclamat basileu de către trupele sale și încălță cismele de purpură în lagărul din Cesareea, când în sfârșit în august 963 el apăru în fata Constantinopolului și o revoluție poulară, măturând pe Bringas și pe prietenii lui, deschise uzurpatorului porțile capitalei, Teophano nu jucă nici un rol pe față și părea că lasă să se împlinească destinul. Dar în realitate, dacă Nichiphor Pfokas devenise ambițios, dacă în urmă, cu toate ezitările și scrupulele, se hotărâse să îmbrace purpura, dragostea pe
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]