KorAP: Find »[drukola/base=vâlvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...61 >

1,519 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

în pădure prima oară! Te vedea ca pe o amenințare, mai ales după ce te-ai întors teafăr de la Stânca Adevărului. Într-o seară, începu inspectorul să vorbească cu glas scăzut, ca și cum nu o auzise pe nevastă-sa, așteptam să iasă vâlva din bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste. Era vorba despre un neamț, un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
catâri pe care i-au împușcat și i-au îngropat acolo, chiar lângă intrare. Da, am auzit și eu povestea. Asta s-a petrecut cu mai bine de douăzeci de ani înainte de începutul secolului trecut. A fost ultima oară când vâlva a ieșit în lume. De atunci și până în urmă cu trei ani nu s-a mai întâmplat. Iată însă că, acum, nenorocirea ne-a lovit din nou și încă foarte repede. Vrei să spui că timp de mai bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu ea? Asta înseamnă că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a fost un paznic bun. Dacă vrei tu, se poate spune și așa. Cum adică, dacă vreau eu? Evidența se impune. Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales, să nu o sloboadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în care Calistrat încerca să-i păcălească pe zei. Poate că, tocmai din acest motiv, l-au și lăsat în pace atât de mult timp. Adică nu au intervenit decât atunci când pericolul a devenit iminent. Nu înțeleg. Trebuia făcut ceva, vâlva era în libertate și își făcea de cap, iar bătrânul nu o putea stăpâni. N-avem de unde ști. Ba da, știm foarte bine. Victimele apăreau pe bandă rulantă și Calistrat era depășit de situație. Ultima oară, vâlva fusese închisă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Trebuia făcut ceva, vâlva era în libertate și își făcea de cap, iar bătrânul nu o putea stăpâni. N-avem de unde ști. Ba da, știm foarte bine. Victimele apăreau pe bandă rulantă și Calistrat era depășit de situație. Ultima oară, vâlva fusese închisă de tatăl lui, el nu făcuse asta niciodată și era clar că nici nu știe cum s-o facă. Atunci au intervenit zeii. Parcă spuneai că nu intervin niciodată. Te-au adus pe tine, ignoră ea spusele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tu, odată cu sosirea mea aici, Calistrat își vedea planul dat peste cap. Eu reprezentam un pericol pentru el și nu l-ar fi oprit nimic să mă înlăture. Putea s-o facă de nenumărate ori, atunci când am dat piept cu vâlva. Nici n-avea mare lucru de făcut, pur și simplu mă lăsa singur, mai departe era treaba bestiei. Nimeni nu l-ar fi putut acuza de nimic. Aș fi fost o altă persoană dispărută din Baia de Sus. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tragi concluzii! Eu nu cred că sunt noul paznic și nici nu-mi doresc să fiu. Bineînțeles că mă voi strădui să rezolv problema ce a apărut acum. Voi face tot ce-mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind lumea în încercarea de a-i ține departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia răspicat, privindu-l în ochi. Totul este hotărât deja, nu se mai poate face nimic de acum înainte. Va trebui să te întorci de fiecare dată când vâlva va scăpa. Mai bine rămâi aici ca să te asiguri că asta nu se întâmplă. Și apoi, ce ai de gând să faci? Vrei să te comporți ca și Calistrat? Va trebui să lași pe cineva în locul tău, să-l înveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
place deloc ce se întâmplă. Am senzația că încerci să abați conversația noastră de la subiectul principal. Ți-am cerut să mă lămurești și pe mine despre zei și domnițe. Vreau să știu ce rol ai tu în povestea asta cu vâlva și toate celelalte lucruri de aici. Constat că eviți acest lucru. Recunosc că o faci destul de elegant, dar în ultimă instanță, ca să spun așa, mă cam aburești. Absolut deloc. Ba da. Vorbim deja de o grămadă de timp și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de puteri. Oboseala își spunea cuvântul, îl durea capul și își simțea pleoapele grele. Câteva ore de somn i-ar fi prins foarte bine, înainte de a porni din nou pe munte. Urma o noapte grea. Trebuia să închidă la loc vâlva în bârlog, numai că, de data asta, situația era mult mai dificilă. Habar n-avea cum să facă asta iar faptul că cei de la Pinforest mișunau prin pădure nu făcea decât să complice lucrurile și mai mult. Încercase de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spună și despre Moș Calistrat și faptul că acesta fusese omorât, numai că asta ar fi generat o situație pe care deocamdată încă nu știa cum s-o gestioneze. Și apoi, ar fi trebuit să-l pună în temă despre vâlvă și toate celelalte lucruri. Cum să facă așa ceva? Era clar că între Pinforest și apariția vâlvei era o relație directă. Într-un fel sau altul, cei de acolo o eliberaseră. Scormoniseră intrarea în peșteră și, nenorocirea se întâmplase. Încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
generat o situație pe care deocamdată încă nu știa cum s-o gestioneze. Și apoi, ar fi trebuit să-l pună în temă despre vâlvă și toate celelalte lucruri. Cum să facă așa ceva? Era clar că între Pinforest și apariția vâlvei era o relație directă. Într-un fel sau altul, cei de acolo o eliberaseră. Scormoniseră intrarea în peșteră și, nenorocirea se întâmplase. Încă nu știa dacă cei de la Pinforest se mai ocupau și cu altceva în afară de exploatarea lemnului. Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de încredere al patronului de la Pinforest. Grupul era deja urcat în camion, șeful deschise portiera și își făcu vânt în cabină, după care vehiculul porni spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de la pământ și să plutească în direcția dorită. Blestemă cu ciudă în gând când văzu că nu se întâmplă nimic. Toiagul nu mai răspundea așa cum știa el. Își puse în gând să rezolve această problemă, înainte de a da ochii cu vâlva. Ar fi fost de-a dreptul cumplit să îl lase baltă tocmai atunci când urma să aibă mai multă nevoie de el. Deocamdată nu avea timp să se ocupe de asta, trebuia să se decidă ce are de făcut acum. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de Sus pentru a face cercetări. Cine știe ce se mai putea întâmpla în momentul în care aceștia începeau să se plimbe hai-hui prin pădure. Cel puțin deocamdată, lui nu-i trebuia așa ceva. Avea o datorie de dus la îndeplinire, să închidă vâlva înapoi în peștera ei. Pe urmă, nu aveau decât să investigheze cât vor voi. Neapărat trebuia să mai reflecteze la acest aspect. Venisem să-ți spun și ție despre dosar, spuse bătrânul polițist, numai că nu te-am găsit acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Pop făcu o scurtă pauză. Toma asculta povestirea bătrânului plin de curiozitate. Nu știuse de existența galeriei și nici Moș Calistrat nu-i pomenise vreodată de ea. Poate că nici el nu auzise că mai este un drum spre peștera vâlvei, deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar fi devenit o victimă sigură. E drept că bestia nu putea trece peste râpă, dar putea ajunge la el de jos, din vale, pe același drum pe care veniseră ei. Trebuia să facă ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa că aceștia sunt acolo, deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cățăra. Hotărât lucru, încă nu era pe deplin stăpân pe toiag. Mai avea de lucru cu el, trebuia să se obișnuiască împreună, unul cu celălalt. Mai devreme sau mai târziu, fără îndoială că va fi silit să dea piept cu vâlva. Se întreba dacă, în situația aceea, toiagul îl va ajuta ori îl va lăsa din nou baltă. În urmă cu trei ani, se putuse folosi de el de prima dată ce îl luase în mână. Acum lucrurile stăteau altfel, oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
porni târâș în direcția aceea. Abia reușiseră să treacă în umbra pădurii când auziră în spate motorul camionului ambalându-se. Vehiculul porni și, începu să facă o serie de manevre astfel încât să se poziționeze cu spatele spre intrarea în peștera vâlvei. Dirijat chiar de Boris Godunov, șoferul dădea în marșarier. Cu un gest amplu, omul de încredere al lui Vlad Mihailovici își încrucișă brațele deasupra capului, făcându-i semn să se oprească. Se apropie de partea din spate a remorcii, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
măsurile ca bestia, odată intrată înăuntru să nu mai poată scăpa. Însuși locul unde așezase cilindrul arăta că totul fusese bine pus la cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea foarte bine felul în care se comporta aceasta. Odată ieșită din peșteră, bestia flămândă se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta era, planul diabolic al lui Boris cuprindea și o momeală, iar momeala nu putea fi decât un om. Numai așa vâlva ar fi intrat în capcana pe care acesta i-o întinsese la ieșirea din peșteră. Cine era victima pe care Godunov hotărâse s-o sacrifice? Poate că Pop avea dreptate, îi trecu prin gând, ar fi trebuit să mai rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea oameni de pază de jur împrejurul peșterii vâlvei. Îl subestimase și iată că acum fuseseră prinși. Strânse cu putere toiagul în mâna dreaptă, ridicându-l ușor de la pământ. Se concentră asupra omului îmbrăcat în negru. Trase aer în piept, pregătindu-se să vorbească. Lovitura în ceafă se abătu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ce plan puseseră la cale mercenarii lui Mihailovici. Își revenise complet și acum își amintea foarte bine toate cele întâmplate. Capcana din gura peșterii și întrebarea pe care și-o pusese în privința momelii de care era nevoie pentru a atrage vâlva înăuntrul ei. Ei erau momeala, nici că se putea o cale mai potrivită de a scăpa de martorii nedoriți. Trebuie să scăpăm neapărat de aici! spuse el repede. Absolut de acord cu tine, numai că nu văd cum am putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aruncat în toate părțile, lovindu-se de obloane, la fiecare viraj. Nu se mai gândea la nimic, se ghemuise cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de lemn și opriră în fața peșterii vâlvei. Boris coborî imediat de la volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă oblonul din spate să cadă. Îl apucă de picioare și îl trase jos. Omul acela avea o putere extraordinară. Cristian cântărea peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]