567 matches
-
pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când am sfințit biserica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta? — Măria ta, n-am știut nimic. Atunci, ce știuseși? — Că Istanbulul n-are bani, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele drept este zdrobit și pierde sânge prin nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este găsit nicăieri. Plutonierul Caraiman are șira spinării ferfeniță. Undeva în lungul cărării soldații sapă în pământul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el, cu armele întinse înainte, gata să tragă. "Ce dracu..." Nu mai are timp să-și termine gândul. O explozie intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scrâșnetul strident al unor pneuri de automobil care lua curbele cu mare viteză, pe ecranul televizorului uitat deschis. Dădu să întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda, așezată neglijent pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie trecu peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înfrînare a unui elan, cu zâmbetul ei trist, precoce, și cu mersul de regină exilată, în plimbările nesfârșite prin parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai ca pe fata de altădată. Nu-ți mai erau de ajuns glasul și privirile ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doi de ani, când se măritase cu Milton Stephanides, Tessie Zizmo era virgină.“ Logodna lor, care coincisese cu al doilea război mondial, fusese o relație castă. Mama era mândră de felul În care reușise să aprindă și să Înăbușe simultan vâlvătaia din inima tatălui meu, perpelindu-l apoi la foc mic pe durata cataclismului global. Acest lucru nu fusese Însă deloc complicat, având În vedere că ea fusese În Detroit, În timp ce Milton era la Annapolis, la Academia de Marină Militară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scânteile peste orașul Întunecat, inseminând fiecare loc În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cum acesta nu răspunse, Îl sărută pe creștetul capului. Apoi se porniră sirenele. Vede nu unul, ci mai multe focuri. Pe dealul de deasupra sunt douăzeci de puncte portocalii. Și au o persistență nefirească, focurile astea. De Îndată ce pompierii sting o vâlvătaie, izbucnește o alta, În altă parte. Se stârnesc În care cu fân și-n pubele de gunoi; urmăresc dungi de kerosen pe mijlocul străzilor; dau colțuri; pătrund prin uși doborâte. Un foc pătrunde În brutăria lui Berberian, dând gata repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aragazul fiind electric. ― Lui yia yia nu-i place focul, ne spunea tata. Și, aprinzând chibritul, Îl punea sub hârtiile acoperite cu spiriduși și Moș Crăciuni și flăcările se ridicau În timp ce noi, copii americani ignoranți, ne pierdeam mințile aruncând În vâlvătaie hârtii, cutii și panglici.) Doctorul Philobosian ieși În stradă, se uită În stânga și-n dreapta și traversă În fugă, intrând pe ușa de vizavi. Urcă la etaj, unde doamnei Bidzikian, care stătea În sufragerie, i se vedea doar creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dori să fiu o frumusețe perfectă, care să te lase fără grai, mi-aș dori să am sâni perfecți, cei mai albi dinți, cele mai pline buze și nici urmă de gânduri contradictorii. Dar nu e cazul. Sunt doar o vâlvătaie, uneori fericită, de cele mai multe ori Însă prost dispusă și confuză“. Machiajul, chiar și cel mai discret, era scutul ei Împotriva lumii ostile. Fără machiaj era distrusă. Și vulnerabilă. Kitty se Îmbrăcă și se duse la fereastra mare din camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să se lase noaptea și să apară luna ca să ni se facă, în sfârșit, frică. Focul arată altfel în întuneric, capătă viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camera mare, pe-un preș de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
absorbant, dormea pe unde apuca (mai ales pe pernele noastre), făcea pipi și caca la baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi de dependență, așa că perioadele de acalmie care precedă pacea finală se înmulțesc și se lungesc, din excepții se transformă (încet, încet) în regulă. Între altele, e tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sistem nervos!! Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare cu fel de fel de ipoteze de felul cum va acționa când va fi afară iar el cu hainele mototolite, nebărbierit, cu părul vâlvătaie În creștetul capului - la Întemnițare Îi luase până și pieptenul, cu pantalonii căzuți pe vine cureaua fiind considerată o armă eficace În mâna arestatului - se prezentă la procuratură cu speranțe amplificate cunoscând de fapt, torționarii nu veneau cu alte probe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de feșter nouă, în foc, iar eu alegândumă cu arsuri superficiale, îmbâcsit de cenușă și fum. Partea cea mai supărătoare a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în această formă, ci se folosește de ea; trece „prin“ ea și se lasă condusă de puterea ei, ca în final să depășească această putere care, acum, nu mai funcționează ca mijloc, ci se transpune ca împlinire în ceva efectuat. Vâlvătaia în care stăm joacă pe propriii ei cărbuni și sare din ei ca din ea însăși, ca dansul magic al celor din Anzi, purtați pe aripi de vultur și văzând dedesubt o mare mișcare de cărbuni aprinși. Sunt oamenii în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lor iscat din strivire și din solidaritatea acestei contopiri mașinale. Mașinăria se rostogolește mașinal după legea mașinilor în plină viteză, cu roți fumegânde și încinse precum cărbunii aprinși de mișcarea arzătoare și necruțătoare a acestei rostogoliri văzute de sus. Ce vâlvătaie! Ce aprinderi și ce stingeri în această mișcare înflăcărată și energică. Ce putere are acest fum înăbușitor din care țâșnește mereu, ici-colo, făptura învăpăiată a acestei flăcări care respiră, atât cât poate respira... Unii oameni trăiesc cu un fel de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
linguriței va atinge fundul cupei și Juan Lucas va cere nota de plată, fiindcă trebuiau să plece și să ia totul de la capăt, tocmai acum cînd ei Începea să-i fie somn și lene și nu avea chef să sufere. VÎlvătaia clătitelor flambate pentru Julius va mai Înviora atmosfera, poate că era mai bine așa. VÎlvătaia lui Julius era sugestia șefului de sală și consta Într-o porție de crépes Suzette, domnișorul o să fie Încîntat. Susan acceptase gîndindu-se că asta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să plece și să ia totul de la capăt, tocmai acum cînd ei Începea să-i fie somn și lene și nu avea chef să sufere. VÎlvătaia clătitelor flambate pentru Julius va mai Înviora atmosfera, poate că era mai bine așa. VÎlvătaia lui Julius era sugestia șefului de sală și consta Într-o porție de crépes Suzette, domnișorul o să fie Încîntat. Susan acceptase gîndindu-se că asta va mai Întîrzia puțin plecarea și, ce gînduri ciudate Îmi trec prin minte, spunîndu-și că focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de argint strălucitor, mica tigaie și toate cele necesare, privindu-l lingușitor și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minte Country Club, școala, clubul de golf și harta țării, dintr-odată Întunericul Începea să se lumineze și spațiul se umplea de scîntei care se Învîrteau În aer, un Acvarium strîmb prindea să se Înfiripe; un restaurant cald În care vîlvătaia enormă de la masa lor, flăcările nebune care incendiau totul se mutau la masa lui Jose Antonio Bravano, care era roșu la față și nevasta lui tot roșie și nu se ardeau nici nu asudau, fiindcă focul se micșora brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mai atentă, Hecuba observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de venerație pentru zeul care va veghea însoțirea ei cu Agamemnon : la nunta mea,/ înalț vâlvătăile torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]