914 matches
-
spre surpriza tuturor (mai puțin a mea), se aruncă nu asupra lui Barney, ci asupra lui Finn, pocnindu-l atât de tare că e nevoie de doi dintre masculii zdraveni ca s-o poată lua de pe el. Finn o să aibă vânătăi toată săptămâna. Capitolul XXII — Chiar n-am vrut să fac așa ceva... mărturisește Daisy spăsită. Și nici Barney... Ne îmbătam împreună în casă - Barney era supărat fiindcă i-a văzut pe Finn și Vanessa plecând împreună și bănuia că se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult... —Gheață! zice Charlotte autoritar. Jim, ascultător, își pune iar bucata de carne congelată pe ochi. Trebuie să spun că e foarte ușor de intimidat. Maureen și-a găsit victima perfectă. Până acum, nu te-am mai văzut niciodată cu vânătăi, observă Jennifer. Întotdeauna avea grijă, mormăie Jim. Avea grijă să nu îmi facă vânătăi vizibile. Dar azi și-a ieșit din minți. I-am spus că merg la niște cursuri de calculatoare, știți, ca să am o explicație pentru absențele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe ochi. Trebuie să spun că e foarte ușor de intimidat. Maureen și-a găsit victima perfectă. Până acum, nu te-am mai văzut niciodată cu vânătăi, observă Jennifer. Întotdeauna avea grijă, mormăie Jim. Avea grijă să nu îmi facă vânătăi vizibile. Dar azi și-a ieșit din minți. I-am spus că merg la niște cursuri de calculatoare, știți, ca să am o explicație pentru absențele de miercuri seara. Astăzi s-a întâlnit la supermarket cu o cunoștință al cărei soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele. 5De ce vreți să mai fiți loviți voi, care adunați nelegiuiri? Tot capul este numai rană și toată inima suferă! 6Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi și răni deschise nestoarse, nici legate și nici alinate cu untdelemn: 7pământul vostru este pustiit, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
păr negru. Țicnită până la Dumnezeu. Când se simțea fericită, era un spectacol: cânta și striga pe drum, mă strângea în brațe gata să-mi rupă oasele, mă mușca de obraz până la sânge. După întîlnirile cu ea, veneam acasă plin de vânătăi. Strânsese tot felul de nimicuri care ar fi putut aminti de primele noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
laolaltă, senzația iadului. Cât a durat ? Nu știu. Instinctul birjarului sau al calului a oprit totuși trăsura, ajunsă ca vai de ea. O roată îi sărise. Birjarul tremura tot, ca și mine. În plus, am înțeles că am cucuie și vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apăruseră un camion și două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
jos, ale dormitoarelor În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și se vede cum Îi strălucesc ochii de admirație (Ai fugit din spital? Băi, dar ai ceva sînge În instalație! ) și Îmi promite că măcar pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iau adio de la ora muzicală. Dragă prietene, ...sfîrșitul lui ianuarie, ceea ce Înseamnă și sfîrșitul celor două săptămîni de serviciu de gardă, mă găsește Într-o formă excepțională, sprînceana mi-a crescut, așa că cicatricea din arcadă abia dacă se mai vede, vînătăile s-au retras de mult, cred că m-am și Îngrășat un pic - din cauza meselor regulate, probabil, căci mîncarea, pe aici, n-a cunoscut Încă nici un fel de Îmbunătățiri. În general deci e bine. Asta dacă las la o parte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gest de reverență. — Oricum, ai căzut la picioarele lui. — Mi s-au îndoit ochelarii. — Hai să ieșim să reluăm trânta și-or să se îndrepte. — Și vreau să mă uit bine la fratele tău. — La George? Încă mai am o vânătaie acolo unde m-a apucat atât de brutal. — Tu crezi c-a fost din ură. De ce să nu fi fost din dragoste? — Concepția mea despre dragoste e mai puțin sofisticată. Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l să vibreze. Își aminti de cuvintele lui Emma: „Dacă aș avea un frate ca George, aș face ceva pentru el“. Tom uni draperiile, obturând rămășițele de lumină din Ennistone, și își soase cămașa. Privindu-se în oglindă, își văzu vânătaia de pe braț, pe care se distingeau clar urmele degetelor lui George. Își spuse: „George se îneacă și se agață de mine“. Și Tom gândi că, pur și simplu, va sta lângă el și-i va spune câteva cuvinte calde, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o ca să fie situația clară. C Mai bine tăiați-o dumneavoastră, că de aia vă plătește statul. Eu nu-mi permit să tai nici o găină. F Sunteți emotiv ? C Nu. Dar n-am bani s-o cumpăr ! COLECȚII ȘI COLECȚIONARI. VÂNĂTĂILE. Bună ziua. Dumneavoastră sunteți domnu’ redactor la care m-a trimis Domnul Portar care e mai tânăr și mai simpatic decât dumneavoastră, că e cu patruzeci de kile mai mare cu tot cu alunița aia de sub buza de sus, mânca-I-ar mama
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vreau un fier cu evaporizator. Aveți ? Avem. Dați și bani ? Dăm și cu banu’ ! Atunci, pot să încep ? Vă rog. Dar ce faceți ? Sunteți stripteuză ? Nu, domnule. Io s, conform anunțului, colecționară. De tatuaje ? Ași ! Io mi-s colecționară de vânătăi. Numa’, uite-aici, pe omoplatu ăsta, am pai’șpe, poți să și numeri că nu mă gâdil, dincoace trei’șpe, că-s mai noi, iar jos... Vă rog... Poți să mă rogi și-n genunchi, da’ pe-astea nu le
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și-n genunchi, da’ pe-astea nu le expun decât cu acordul dumnealui. Uite-l. Sunteți impresarul ? S-avem pardon. Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. 23. Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viață pentru viață, 24. ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, 25. arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie. 26. Dacă un om lovește ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, și-l face să-și piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui. 27. Și dacă face să cadă un dinte robului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. 23. Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viață pentru viață, 24. ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, 25. arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie. 26. Dacă un om lovește ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, și-l face să-și piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui. 27. Și dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Morales spusese asta și desigur că anul ăsta o să-l pună căpitan al echipei școlii. Asta-i cam dădea peste nas lui Del Castillo. Două săptamîni mai tîrziu, Sánchez Concha era căpitanul echipei de fotbal și Del Castillo avea o vînătaie Încă nevindecată complet la un ochi, ca urmare a unui pumn pe care-l primise pentru că-l faultase pe căpitanul echipei de fotbal. Și Julius făcea acum parte din echipă, dar nu ca portar, cum ceruse el, ci ca winger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muștiucul unui negru, iar negrul reușise să plaseze cîțiva pumni și-l nimerise chiar În ochi fiindcă el era beat desigur, băuse două din sticlele găsite pe coridorul de la etaj. „Nu-i adevărat! strigă Țanțoșa, revendicînd pentru ea una din vînătăile de la ochi. Nu din plăcere, domnule, nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă o lună Întreagă nici o femeie din Lima nu s-a mai uitat la el. De ascultat, Îl ascultau, ce-i drept, fiindcă era la fel de simpatic, cea mai simpatică și mai stricată pușlama din Lima, dar așteaptă să-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai grijă de comoara asta, Lester. Viceregele e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci aveau un aer obraznic în comparație cu ferestrele negre din clădirile mai solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Preotul care stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă o să ieși vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark, prea deprimat să mai pună întrebări, primi un semn similar; apoi Wilkins își vîrî a doua oră degetul mare în măciulie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de joc găsită la picioarele băncii, valetul de treflă, firește. Mă gândeam, de pildă, la foarfeca turbată care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul care mă izbise
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]