3,641 matches
-
de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent. Un șuvoi pătrunde În cameră, iar frigul Îmi Înfige În minte un gând: balena care-mi poartă numele și a cărei moștenire gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă unul, iar când mă trezesc văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una dintre fundăturile rețelei care unea toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici de o furtună care distrusese servere, altora li se blocase calculatorul În plină călătorie, rămânând suspendați undeva Într-un spațiu intermediar. Câțiva, asemenea mie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de dorința expresă a lui Kusturica de a ieși din marasm prin povestea de dragoste. Războiul apare ca un fapt neserios, neverosimil, ca o glumă proastă, în timp ce fiecare lucru, fiecare animal de la puiul care iese din găoace la pisica care vînează porumbei, răspîndește acea aură luminosă, acea energie și bucurie de a trăi, plenar, fără opreliști. În filmul lui Kusturica, avem un preaplin care se revarsă, un tablou flamand al abundenței, precum tabloul Luilekkerland (le pays de Cocagne) al lui Peter
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
propagandistice selectate și expuse din loc în loc. Le recunoașteți? Vi le amintiți de undeva? "Lozinca partidului despre lichidarea deosebirilor dintre sat și oraș, dintre munca fizică și cea intelectuală, o vedem în realitatea vieții noi. Secole întregi, partidele burgheze, care vânau voturile țăranilor la alegeri, numeau țărănimea opincă-talpă a țării. Marea primenire adusă de razele lui Octombrie a șters din amintirea țărănimii această denumire demagocică și rușinoasă. Odată cu dispariția opincii, au dispărut neștiința de carte, înapoierea și mizeria." (pag. 76) E
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
fragmente, analizele grupate în acest volum au ceea ce se numește adecvare la obiect. Câteva exemple. Limba și reflecțiile eroilor lui Marin Preda par - în comparație cu cei ai lui Nicolae Velea - că ilustrează un "clasicism de școală". La Fănuș Neagu, "pitorescul e vânat până la exterminare", narațiunea este "fără nod la ață", iar epica e scoasă de autor "din mai nimic". A.E. Baconsky are, ca prozator, prejudecata "artistă" a "ornamentului și dichiselii", pe când Al. Ivasiuc este "tot atât de sigur pe sine și în epic
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
voi ajunge pe lumea asta, să mă feresc de români ca de dracu! Vă spun toate astea ca să Înțelegeți de ce nu mă tem de extratereștri. Numai de români mă tem. — Nici eu nu mă tem că extratereștrii mi-ar putea vîna sufletul, spuse doctorul cu voce tare, ca să fie sigur că e auzit și la masa vecină. Mai degrabă cred că ei au intenții cît se poate de binevoitoare, pe care noi nu suntem capabili să le Înțelegem. De exemplu, ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
verde. Îl cunoști cumva, știi cum Îl cheamă? — Ba bine că nu! — De ce are fața verde? — Fiindcă este extraterestru. N-ai auzit că extratereștrii sunt verzi? — Mda... Se spune că umblă mulți extratereștri pe insula asta, de toate felurile, care vînează sufletele oamenilor. Poate că ne-a luat deja ce avea de luat și s-a Întors pe planeta lui. Simt așa, că parcă aerul intră În mine ca Într-un borcan. Ia mai termină cu prostiile! Toată lumea știe că extratereștrii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
puțintel modificată, văzută din alt punct de vedere, zise Poștașul. Știe toată lumea că în multe dintre cazuri tocmai ăștia care se bat cu pumnul în piept că au fost cei mai mari revoluționari, că scopul lor în viață este să vîneze foști securiști și să dezgroape arhive secrete, nu sînt altceva decît niște lupi în blană de oaie. Dacă așa ai pus problema, e clar că l-ai luat cu lopata, că nu i-ai mai lăsat nici o șansă să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aia omniprezentă de milă de pe chipul ei a Început să te dezguste atît de mult, Încît deseori simțeai nevoia să-l informezi din pură răutate pe Ian Robertson că ai văzut noul bebeluș 0000 Și rasa albă a Scoției o să vîneze pe Pămînt ca niște super-ființe buldozer... ca În albumul ăla al grupului heavy-metal de rahat... cine n pula mea erau... 0000000CÎnd sora ta vitregă a crescut și n-a mai fost bebeluș, mama ta n-a mai adus-o. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de țară, o scriitoare onestă, să Întâlnească un mare artist, care a pictat câteva capodopere Într-o Încăpere apropiată de Încăperea ei. Printre ele acest portret care, date Împrejurări ce țin de romanele polițiste, a fost de-a lungul anilor vânat de escroci, de colecționari maniaci, și de negustori nemiloși. Pentru el, au murit trei oameni până să ajungă la tine. Îți mai spun, că-n timpul vieții, m-am bucurat de frumusețea acestei picturi, pentru care am pozat, numai două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mămica și tăticul bunici. În timp ce toți ceilalți se însoară cu evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Oh, păi așa e Hunter. E bun cu toată lumea. Lauren se ridică și privi prin mulțime. Chiar dacă soțul meu ar fi un sfânt, nu aș lăsa-o pe Sophia În preajma lui. Ce ți-am spus eu ție În legătură cu cele care vânează soți, Își ridică ea sprîncenele Întrebător. Of, Doamne. Hai să mergem. Înainte ca Lauren să-mi mai poată spune ceva, DJ-ul puse melodia Good Times și toată lumea Începu să danseze. De-abia dacă am băgat de seamă, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de sunet. Ar patrula gardienii, ca în vreme de război. Însă, în loc să caute ferestrele luminate, ar ciuli urechea la zgomote și le-ar spune oamenilor să tacă. La fel cum autoritățile monitorizează poluarea aerului și a apei, aceleași autorități ar vâna tot ce este mai puternic decât șoapta, apoi ar opera arestări. Am avea elicoptere, elicoptere antifonate, desigur, care ar căuta zgomotele în același fel în care caută acum marijuana. Oamenii ar păși pe vârfuri, în pantofi cu talpă de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este să le putem face față rămânând verticali; cursa vieții, care trece uneori doar o singură dată prin stația în care așteptăm, oprește, ne dă prilejul să urcăm și pornește mai departe depinde de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cultura doctoriței este o formă de spoială, o acumulare care nu a schimbat nimic în sufletul ei, dovadă întrebarea pusă lui Mihai dacă vrea să asculte o sîrbă... "Ce caut eu aici, în uzină, la o margine de lume, vînînd fuste, suportînd ignoranța?! O partidă n-am să fac cu fata lui Săteanu, și chiar de-aș face, nu-i o soluție... Cinstit cu mine însumi, așa cum m-a învățat Doamna Ana să fiu, trebuie să recunosc că gîndurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a topit. Se și vede purtat pe la tribunal, pentru stabilirea paternității, cum a pățit un prieten de-al lui, care plătește pensie de întreținere unei femei din Iași, recunoscută ca umblînd cu foarte mulți, dar care a știut să-l vîneze; i-a și spus-o în față: "Frumos ești, sănătos te cred, copii n-ai, salar mare ai; și-așa, șanse să mă mărit n-am; am vrut un copil și un tată care să plătească." Mm... bine... murmură Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un teritoriu senin. Cred că ai dreptate în privința bunicului, dar asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
între noi gînduri de căsătorie. Și-ar mai fi avut locul?!; m-aș mai fi simțit în largul meu?!; nu mi-ar fi fost și mai rușine de mine însumi?! Dacă reușeam cu ea, îmi rămînea obsesia de-a o vîna pe maică-sa, care, sistematic, n-a făcut decît să mă umilească prin zîmbetu-i provocator, ironic, batjocoritor! Pînă și azi, venind la mine, m-a umilit..., afară doar hm!, cred că sînt, totuși, un parșiv afară de clipele cînd, înnebunind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți închipui ce mult îmi iubesc soțul, căsnicia! spune femeia dintr-o suflare, parcă să se convingă și ea de cele spuse. Știu surîde Mihai, înfiorat de gîndul trist că iar vînează himere. Noi am început ca prieteni și n-o vom sfîrși altfel. Dar mi-a fost dor de tine precizează el -; ești sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o Doamna Ana..., licență luată cu 10, corect la serviciu are vreun haz, că pînă la urmă ajunge la cheremul unora ce-l vînează să-l dea afară la prima restructurare. "Nu le place faptul că scriu. Am avut dreptate cînd i-am spus doamnei de la telefon ce voce frumoasă!, face să mă îndrăgostesc de ea numai și pentru voce că vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piept, apoi dau cu palma în masă. La Sinteză, singura instalație indigenă de la A la Z, îmi repartizează toți incapabilii, toți inadaptații, toate curvele cu dosar la Miliție... Mă întreb chiar dacă cineva este interesat ca treburile să meargă bine, ori vînăm numai salarii mari și ținem de scaune ca să ieșim cu pensii grase. M-am considerat întotdeauna un tip civilizat și i-am tratat pe toți ca fiind asemeni mie. Coca n-a vrut niciodată să mai lase de la ea. Doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot setul mi-au rămas doar cerceii, îi iau cînd merg la teatru. A lucrat prost, fără igienă, medicamentele erau rare, scumpe..., două săptămîni am crezut că mor, doi ani n-am mai fost bună de nimic... De aceea le vînez cu înverșunare pe cele care fac provocări în afara oricărei igiene, însetate de bani... Ți-am povestit asta spune ea pe un ton ironic -, pentru că, în viața de toate zilele, tu folosești și întrebarea: de ce? Care, utilizată în literatură, în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]